Ultimele evenimente pe: 
Unul dintre cele 5-6 trasee turistice principale ale Dobrogei este cel cuprins între localitatea Murfatlar şi Ostrov. Şoseaua ce-l marchează pe hartă şerpuieşte prin podişul Cobadin, trece prin localitatea de interes istoric Adamclisi şi îşi continuă drumul prin Ion Corvin, spre Ostrov, mai exact DN3.
Cum spunea şi Bobby Voicu într-un articol al său, toate obiectivele de pe teritoriul jud. Constanţa sunt bine semnalate prin indicatoare, aşa că nu ă să vă fie greu să le identificaţi, indiferent în ce direcţie apucaţi.
Eu am să mă opresc asupra locaţităţii Adamclisi, a monumentului Tropaeum Traiani şi cetăţii ce poartă acelaşi nume.
Monumentul Triumfal Tropaeum Traiani
Adamclisi, ca şi comună, cuprinde satele Abrud (nume vechi Mulciova), Haţeg (nume vechi Arabagi), Urluia (nume vechi Urluchioi) şi Zorile (nume veche Cherimcuius) şi se bucură, în partea de nord-vest, de vecinătatea vechiului oraş roman, iar în nord, nu departe de vestigiile cetăţii, de vecinătatea monumentului triumfal de la Adamclisi, Tropaeum Traiani.
Monumentul, azi reconstituit în proporţie de 70% (vezi aici cum arăta când a fost descoperit), a fost ridicat între anii 106-109 d.H. în cinstea împăratului Traian şi a victoriilor sale în războiul daco-roman din 101-102, după planurile lui Apolodor din Damasc. Aşa cum scrie şi pe plăcuţa de prezentare, poate fi considerat certificatul de naştere al poporului român, metopele (basoreliefuri dreptunghiulare) – 54 la număr – reconstituite, ce înconjoară monumentul, prezentând, în sens invers acelor de ceas, de la scene cu cucerirea dacilor şi sarmaţilor, aliaţi ai dacilor în războaiele romane, de către romani şi contopirea acestor popoare, până la activităţi de bază în existenţa acestora ca agricultura şi păstoritul.
Cu o înălţime egală cu diametrul bazei (40 m), monumentul se termină, în partea superioară, cu trofeul bifacial, gândit de aşa natură încât să se vadă la fel indiferent din ce parte ar fi fost privit, după cum ne-a spus ghidul ce împărtăşeşte turiştilor doritori informaţii despre monument.
Multe din elementele ornamentale originale ale monumentului se găsesc în muzeul de la Adamclisi şi prezintă o multitudine de simboluri cereşti ce erau cunoscute numai de iniţiaţii marilor temple dace, de unde şi ipoteza că monumentul ar fi de origine dacică, construit după ideea marelui preot Deceneu.
În amintirea soldaţilor căzuţi în bătălii, împăratul Traian ordonă ridicarea unui altar la mică distanţă de monument, spre est, altar descoperit de Grigore Tocilescu, arheologul ce în anul 1897 descoperă şi mauzoleul (ridicat în meomoria unul oficial roman) de la vest de monument.
Vestigiile cetății de la Adamclisi
După ce terminaţi de vizitat monumentul, merită să vizitaţi şi vestigiile cetăţii de la Adamclisi, la care ajungeţi cel mai repede urmând drumul ce coboară spre dreapta din străduţa ce face legătura între monument şi localitatea Adamclisi. Fiţi fără grijă, e un drum accesibil din piatră sfărmată, bine tasată. Singurul inconvenient fiind acela că e foarte îngust.
În ceea ce priveşte cetatea de la Adamclisi, a fost construită de împăratul Traian pentru familiile veteranilor care au participat la războaiele dacice, iar la începutul secolului IV d.H. a fost reconstruită de către împăratul Constantin cel Mare, în urma distrugerilor provocate de goţi.
După aproape 3 secole de locuire, în a doua jumătate a secolului VII, invaziile avaro-slave pun capăt locuirii acesteia.
În scurt timp de la întemeierea sa, cetatea a devenit un important centru religios, mărturie stau dovezile ce indică bazilicile din lungul străzii principale a cetăţii, azi semnalate de plăcuţe cu text explicativ. Mai multe despre cetate puteţi citi în însemnarea prietenilor de la xplorio.ro.
După ce am urmărit câteva şopârle printre ruinele cetăţii şi-am cules flori de câmp de printre aceleaşi ruine, ne-am suit în maşină şi-am pornit către Mănăstirea Peştera Sf. Andrei.
~~~
Monumentul Tropaem Traiani
Program de vizitare: 8.00 – 20.00 (vara); 9.00 – 17.00 (iarna)
Taxă de vizitare: 7 RON
Broşură ilustrată: 8 RON
Coordonate GPS: 46° 06′ N 27° 57′ E
Program de vizitare: 8.00 – 20.00 (vara); 9.00 – 17.00 (iarna)
Adamclisi
Cod Poştal 907010, Com. Adamclisi
Jud. Constanţa
România
Tel: 0241 614 562; 0241 614 563
Am vizitat Adamclisi acum mult timp si stiu ca a fost primul contact cu istoria atat de indepartata a Romaniei. M-a impresionat foarte mult monumentul si consider ca toti romanii ar trebui sa-l viziteze.
ADAMCLISI – MONUMENT FUNERAR APARŢINÂND PERIOADEI LA TENE, SECOLELE IV-III î.e.n.
La vremea lor, numeroşi istorici români şi străini au contestat ipoteza potrivit căreia monumentul de la Adamclisi ar fi fost roman. O lespede găsită printre componentele ruinelor monumentului original reprezintă unica “dovadă” adusă de istoricii care susţin originea romană a monumentului. Însă această lespede confirmă renumele de herba parietaria (iarba zidurilor), poreclă dată de Constantin cel Mare lui Traian, pentru obiceiul acestuia de a-şi scrie numele şi funcţiile pe zidurile diferitelor construcţii la ridicarea cărora nu şi-a adus aportul. Traian a preluat un monument deja existent şi l-a adus ofrandă lui Marte, în numele învingătorului de pe câmpul de luptă, transformându-l într-un monument triumfalist. Adevărata menire a monumentului a fost cea de mausoleu, de mijlocitor şi călăuză a sufletelor luptătorilor geţi căzuţi în luptă (dar nu cu romanii) spre nemurire. Însă-şi structura monumentului este funerară, în nucleul original existând două încăperi suprapuse şi o cameră mortuară amplasată sub baza nucleului monumentului. Această structură este similară cu un alt monument funerar ridicat în secolul IV î.e.n. – Mausoleul de la Halicarnas. Ornamentica frizelor, a metopelor, dar şi a unora dintre coloane este bazată pe simbolismul regenerării. Tauri, alternând cu rozete – simboluri derivate pentru reprezentarea discului solar, însoţesc sufletele defuncţilor în lumea cealaltă, prin reprezentări specifice civilizaţiilor etrusce, tracice şi geto-dacice pentru secolele V-III î.e.n. Marea Zeiţă poartă cununi din spice de grâu şi coarde de viţă de vie, care se ramifică într-o expresie vegetală a nemuririi. Misterul regenerării vegetaţiei încântă privirile cu reprezentarea Plantei Vieţii, care se revarsă din “Vasul Plin” şi, împresurând monumentul, difuzează, prin glasul capetelor de lupi, energia regeneratoare şi fertilizantă. Iar simbolul oului, înlănţuit de-a lungul frizelor, este adăugat la simbolurile şi emblemele reînoirii naturii şi vegetaţiei, sugerând o renaştere repetată după modelul cosmogonic. Toate aceste exemple susţin semnificaţia funerară a monumentului de la Adamclisi, confirmând destinaţia iniţială – cea de mausoleu – şi perioada în care acesta a fost ridicat ca monument funerar dedicat lui Apollo departe-săgetătorul – epoca fierului La Tene, secolele IV-III î.e.n.
https://sites.google.com/site/adamclisimausoleupentrueroi/
Mulțumesc pentru informațiile suplimentare!
IARNA BLÂNDĂ, EXISTENŢA CETĂŢII TROPAEUM TRAIANI ANTERIOR BĂTĂLIEI DE LA ADAMCLISI ŞI AMPLASAREA ACESTEIA PE MALUL UNUI RÂU CE ASIGURA LEGĂTURA CETĂŢII CU DUNĂREA – TREI FACTORI CARE AU SCHIMBAT CURSUL ISTORIEI
După cea de-a doua victorie a romanilor la Tapae, ceva ciudat se întâmplă. Poate din cauza pierderilor, poate din cauza iernii sau a unui alt motiv, invazia se opreşte şi romanii se întorc înapoi. Trupele romane se retrag către baza lor de iarnă într-un oraş fortificat pe Dunăre. Nu luptau iarna şi aşteptau vreme mai bună. Însă dacii nu stau degeaba. Decebal convinge aliaţii săi să lanseze un atac surpriză în sud-est. Şocul romanilor este enorm, pentru că toate acestea au loc iarna. Armata dacă, împreună cu roxolanii și iazigii, traversează Dunărea înghețată şi trec în Moesia (Bulgaria şi Serbia de azi) distrugând tot. Datorită iernii blânde, gheața s-a rupt sub greutatea lor, și mulți au murit în apa înghețată. Pe columnă sunt reprezentaţi călăreţi care se ajută unii pe alţii să treacă în siguranţă. Cele două armate atacă împreună oraşele romane fortificate. Romanii încearcă cu disperare să se apere dar nu au nici o şansă. Dacii cunosc tehnicile romane de asediu şi folosesc berbeci pentru a sparge porţile cetăţilor. Dacii cuceresc cetăţile iar vestea se răspândeşte cu repeziciune, stârnind uimire.
E nevoie de un contraatac roman şi columna arată în detaliu cum se pregăteau romanii pentru acesta. Ce surprinde e gradul de organizare al armatei romane acum 2000 de ani. Soldaţii se îmbarcă în bărci, echivalentul elicopterelor de transport moderne. Curentul îi duce repede în aval. Sunt conduşi de Traian însuşi şi sunt nerăbdători să-i înfrunte pe daci. Printre întăriri era şi cavaleria. Traian ştie că trebuie să arunce în luptă tot ce are. Bătălia e violentă. Armata romană atacă cavaleria sarmată cu armura lor ciudată, precum solzii de peşte, ce acoperă trupul călăreţului şi a calului. Cele două armate aveau să se înfrunte într-una din cele mai feroce bătălii ale antichităţii, cea de la Adamclisi – Stalingrad-ul antichităţii. Iar accesul zonei la Dunăre se va dovedi a fi în acest caz un major dezavantaj: a favorizat reacţia rapidă din partea lui Traian.
În partea dreaptă a scenei 35 a Columnei este reprezentat Traian încadrat de intrarea arcuită a porţii unei cetăţi amplasată pe malul apei. Au fost emise diverse speculaţii cu privire la localizarea acestei cetăţi. Însă, în condiţiile în care existenţa râului este o certitudine, putem considera cetatea misterioasă reprezentată pe Columna lui Traian ca fiind fortificaţia romană timpurie Tropaeum Traiani, care exista deja la momentul conflictului. Fortificaţia a fost ridicată de romani pe locul vechii aşezări geto-dacice, incendiată între anii 85-86 e.n., probabil ca urmare a acţiunii armatelor dace sau a cetelor de bastarni şi roxolani aliate lor. Fortificaţia avea ziduri masive din piatră care trasau o formă caracteristică pentru perimetrul incintei, formă ce nu se mai regăseşte la nici o altă fortificaţie romană redată în reliefurile columnei. Datorită configuraţiei terenului pe care a fost amplasată fortificaţia – un platou înconjurat pe toate laturile de pante mai mult sau mai puţin abrupte, constituind o protecţie naturală – aceasta avea doar trei porţi: la vest, sud şi est. Săpăturile arheologice au evidenţiat faptul că porţile de est şi de vest erau porţi-ghilotină, iar o asemenea poartă este reprezentată în scena 35 pentru poarta de vest a cetăţii, în faţa căreia Traian debarcă soldaţii romani. Tot în urma cercetărilor, a fost descoperit un turn rectangular aparţinând porţii de est, inclus în fortificaţia romană timpurie. Şi acest turn este prezent în scena 88, cea în care armata romană părăseşte cetatea şi atacă trupele coaliţiei daco-sarmate.
Armata romană a fost transportată în aval pe apa Dunării până în dreptul localităţii Rasova de azi, unde flota s-a împărţit în două corpuri de armată. Scena 34 a columnei prezintă un pinten stâncos ce separă apa curgătoare în două ramuri, pe care se deplasează cele două corpuri de armată. Corpul principal condus de Traian, din care făcea parte şi cavaleria, a urcat pe râul care se vărsa în Dunăre (azi în mare parte secat) şi a debarcat în dreptul porţii de vest a cetăţii Tropaeum Traiani unde, după o scurtă repliere, a respins asediul care se desfăşura asupra cetăţii. Apoi, ieşind pe poarta de est, a atacat grosul armatei coaliţiei. În paralel, corpul secundar, format din trupe auxiliare regulate şi neregulate, a urcat pe un afluent al râului şi, debarcând într-o poziţie favorabilă, a atacat tabăra coaliţiei daco-sarmată, după care a făcut joncţiunea cu corpul principal al armatei romane, prinzând armata coaliţiei ca într-un cleşte. Distrugerea taberei coaliţiei este reprezentată sugestiv prin prezenţa unui prunc ucis şi a doi soldaţi daci prăbuşiţi în apropierea carelor încărcate cu provizii, iar identitatea taberei este sugerată prin prezenţa dragonului dacic fluturând deasupra carelor. https://sites.google.com/site/seimenisatdinneolitic/3-1-2-3-adamclisi-mausoleu-din-la-tene