Nu ştiu voi, dar pe mine mă încântă şi ideea de staycation, mai ales când sunt atât de multe lucruri de descoperit în Bucureşti şi în jurul acestuia. În articolul de azi vă voi povesti despre tura MTB în ceea ce trebuia să fie albia Lacului Văcărești, cel din București.
Cum acum doi ani am citit articolul din National Geographic România despre delta Bucureştiului, albia a ceea ce trebuia să fie Lacul Văcăreşti, şi am urmărit subiectul în timp, am zis să combin vizitarea zonei cu activitatea de mountain biking. Sorin din Bucureşti 🙂 mi-a fost şi de această dată partener de tură.
Pe scurt, Lacul Văcăreşti urma să fie un lac de acumulare pe râul Dâmboviţa, urmând a fi folosit pentru protejarea Bucureştiului împotriva inundaţiilor. Da, trebuie să recunoaştem că trecutul zonei a fost unul tragic, s-au demolat case şi s-au mutat forţat familii pentru a se construi albia Lacului Văcăreşti, care culmea nici măcar nu a reuşit să ţină apă, aceasta infiltrandu-se în pământ.
După abandonarea lucrărilor şi odată cu anii ’90, natura şi-a reintrat în drepturi, vegetaţia tipic deltaică năpădind zona. Lucrul acesta a fost posibil datorită izvoarelor subterane ce alimentează bălţile din arealul în cauză. Odată cu vegetaţia, zona a fost populată şi de faună. 94 de specii de păsări, printre care egrete, cormorani, stârci, pescăruși, lebede, ra e sălbatice, lişiţe, muscarul negru, dar şi animale acvatice ca șerpi de apă, tritoni, precum și vulpi, iepuri, vidre și bizami trăiesc acum în acest areal.
Noi am intrat prin partea de sud a zonei, unde accesul se face dinspre strada Săvinești, direct pe drum de pământ. Am mers pe drumul în cauză până ne-am poticnit în stufăriş. Cum vorbim de o deltă în adevăratul sens al cuvântului, tura a avut o grămadă de opriri pentru a admira natura.
Nici nu am intrat bine în zona de stufăriş că, undeva pe marginea drumului, am văzut un Landrover pe care, echipat corespunzător, stătea la pândă un ornitolog pasionat. Undeva, într-un copac de pe marginea unei bălţi din partea asta a parcului, îşi făcuse cuib o familie ereţi, prezenţă destul de rară în Bucureşti. Tot ce e posibil să fi fost Helmut Ignat, chiar fotograful care a ilustrat articolul din National Geographic. Fotografiile cu ereți la puteți vedea aici.
Aşa cum spuneam mai sus, la un moment dat nu am mai putut continua din cauza stufului şi bălţilor, aşa că am făcut cale întoarsă până la răscrucea de poteci şi am făcut dreapta în ideea de a traversa zona de la est la vest, hărţile pe care le-am consultat arătând poteci umblate. Ghinion şi de această dată, vegetaţia a pus stăpânire pe poteci, împiedicând accesul. Ne-am reîntors la răscrucea de poteci şi am luat-o pe partea îndiguită, înspre nord.
În toată acestă incursiune am făcut nenumărate pauze pentru a ne bucura de spectacolul oferit de bălţi, urmărind în special cufundacii şi raţele sălbatice, singurele păsări mai puţin timide ale acestei delte urbane.
Ajunşi în nordul deltei, am coborât de pe partea îndiguită în zona bălţilor, oprindu-ne din când în când fie pentru a admira peisajul, fie pentru hidratare.
În cele din urmă, am ajuns pe drumul paralel cu drumul pe care am intrat în parc, al doilea drum ce străbate parcul aproximativ pe axa N-S, probabil o urmă a unei vechi străzi a cartierului Văcărești.
Aici, pe sub nişte plăci de beton, am dat de unul din izvoarele ce alimentează bălţile deltei urbane. Am fi vrut să mergem pe poteca ce făcea stânga şi ajunge în răscrucea de poteci amintite mai sus, dar am renunţat la idee după ce am auzit un concert de lătraturi de câini.
Ne-am mulţumit la a face câteva poze cu clădirile înalte pe fundal şi vegetaţia în prin-plan, devenite clasice pentru imaginea parcului.
Ne-am întors către nord şi am făcut stânga pe o potecă ce şerpuia prin vegetaţie către vest. Am mai ajuns prin stufărişul de pe marginea unor mici bălţi secate, unde am ratat un stol de egrete. De ieşit am ieşit prin partea de nord-vest, urcând peste malul îndiguit, şi coborând apoi spre cheiul Dâmboviţei, pe Splaiul Unirii.
Cât despre faptul că zona urmează a fi declarată parc natural, nu pot spune decât că este o idee bună. Din păcate, stă la mâna unor politicieni incompetenţi, ca să nu mai vorbim de piedicile puse de diverși privați, deși zona nu este una exploatabilă din punct de vedere construcții, terenul fiind unul tipic mlăștinos.
Sper ca imaginile să vă spună mai multe decât v-am spus eu.
Mai jos găsiţi traseul parcurs de noi, iar pe pagina de Facebook a zonei puteţi găsi mai multe informaţii despre acces şi prezenţa câinilor maidanezi.
E un tip, nu mai stiu exact cum il cheama, are o pagina pe facebook despre pasarile de acolo. Niste poze senzationale. Lui i-am cerut voie sa le folosesc. Ai vazut si gunoaiele? E pacat nu-i asa? ahhh…inca ceva, dupa articolul pe care l-am scris despre asta am doua comentarii mai mari decat articolul de la un cititor care mi-a atras atentia ca acolo e teren proprietate privata. Sa nu te miri daca apare si la tine.
Cu siguranță te referi la Mircea Tufareanu.
O fi proprietate privată și mă aștept la cei afectați de situație să își verse amarul pe aici, dar nu despre asta e vorba. Tocmai din motivul ăsta am și zis, în treacăt, că s-a demolat un cartier acolo ca să construiască albia lacului. Se găsesc oameni care să plângă pe tema asta, deși eu am scos în evidență arealul, nu istoricul locului.
Și da, e plin de gunoi în partea de SV a partului, partea care a ars la începutul lunii. Ca să nu mai zic de molozul aruncat aiurea pe acolo, peste care a biruit vegetația. Dacă e tern privat, de ce nu vine nimeni să și-l îngrijească? 🙂
Lăsând ironiile la o parte, toată albia aia e într-o problemă legală delicată, nu știu dacă se va ajunge la despăgubiri curând.
@Petrus Lungu aveti dreptate..”nu știu dacă se va ajunge la despăgubiri curând.”… Deoarece de 25 de ani sunt litigii s-au vandut drepturi litigioase, sunt dosare la Ministerul mediului nerezolvate de 7 ani ale proprietarilor de drept ai acestor terenuri. Pana nu se rezolva situtiati juridica, a zonei care este concesionata pe 49 de ani ILEGAL – peste proprietatile celor peste 500 de familii si pe care unii si le-au castigat in instanta in tara sau la Strasbug, pana ce nu se vor restituii celor peste 150 de familii care sunt plimbate de la primaria sector 4, prefec tura capitalei, primaria capitalei, Ministerul mediului, pana se va termina procesul intre primarii cine restituie sau raspunde de zona, vor exista ciulini scaieti, caini ai nimanui , sobolani-“vidre” ; caini”vulpi” serpi tantari care transmit limba albastra, capuse…. sau mai stiu eu ce insecte rare… Sa stiti ca poaza pe care o expuneti cu “rochia miresei” se mai numeste si p.z.a tigancii. Cainii care va latrau era cainii familiei Enache care este ajutata ” sa locuiasca pe terenuri care nu le apartin. In rest nimic rau despre articol – nu sunt eu in masura …
@dan Este normal sa se stie adevarul, sa se scrie adevarul NU ESTE NORMAL SA SE MANIPULEZE CETATENII ca este “delta” este “:parc” sau mai stiu ce se inventeaza peste proprietatile private. Daca dvs. sau parintiilor dvs. le-ar fi fost confiscate abuziv proprietatile dvs. ce ati fi facut dupa 25 de ani de procese prin instante???? Dupa 25 de ani de asteptari tergiversari bataie de joc a autoritatilor din Romania care nu pun in aplicare legile de restituire, sa-i dea omului ce este al lui. Comunistii i-au confiscat abuziv pamantul. Azi Politicieni ” democrati” “socialisti” sunt mai rai decat comunisti l-au bagat in pamant. Nu ia dat sansa sa-si cumpere un STENT..http://mmediu.ro/new/?page_id=277 Notificările adresate Ministerului Mediului şi Pădurilor în temeiul Legii nr. 10/2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, cu modificările şi completările ulterioare, sunt prezentate alăturat.
Pentru analizarea acestor notificări, a fost constituită o Comisie internă, prin Ordinul ministrului mediului şi pădurilor nr. 434/31.03.2010.
Situaţia dosarelor cu notificările la Legea nr. 10/2001 în luna aprilie 2011… ….. problema este si faptul ca si Sorin Oprescu acum vrea ACVARIUL CEL MAI MARE DIN BUCURESTI …cu bani europeni, ONG grupul care spera si ei fonduri de la UE; cei care au cumparat drepturi litigioase azi construiesc in parcuri Parcuri Tineretului dar pentru ca lor nu le pot fi cantarite “ouale” atunci se da tot in proprietarul de drept…. Domnilor din 1995 Victor Ciorbea, 1998 Radu Vasile,
1999 Mugur Isarescu, 2000 Adrian Nastase,
2004 Calin Popescu Tariceanu (Romania adera oficial la organizati Tratatului Atlanticului de Nord (NATO) ;
2004 Romania semneaza Tratatul de aderare la Uniunea Europeana;
2005 Romania devine official stat membru al Uniunii Europene;
2007 Emil Boc;
2012 Mihai Razvan Ungureanu;
2012 Victor Ponta
CATI ANI SA MAI ASTEPTAM SA NE REZOLVATI NotificariLE pentru restituirea terenurilor din zona lac Vacaresti , TERENURILE NU AU INTRAT IN PROPRIETATEA STATULUI IN TEMEIUL UNUI TITLU VALABIL, ASTFEL CUM PREVAD DISPOZITIILE ART.61, ALIN.1, DIN LEGEA NR.213/1998 SI CA ATARE GUVERNUL NU PUTEA DISPUNE PRIN HOTARAREA DE GUVERN 855/2002 ASUPRA CONCESIONARII ACESTUIA Proprietarilor de drept NU le-au fost retrocedate terenurile conform Notificărilor depuse din 2001 …sunt Titluri de proprietate , Procese Verbale de punere in posesie, pentru restituirea terenurilor, proprietarii plastesc impozitul pe teren la zi, sunt intabulati in Cartea funciara, au numar cadastral, numar postal – cu toate astea proprietarii nu pot sa-si exercite prerogrativele dreptului de proprietate! Mai nou , statul roman prin administratorul terenului, Ministerul Mediului, concepe alte incalcari ale dreptului de proprietate, Este evident ca astfel de planuri si demersuri ( arie protejata, parc natural, groapa de gunoi, focar de infectie) nu fac decat sa perpetueze incalcarea dreptului de proprietate prin permanetizarea ocuparii terenului
Cati bani ii trebuie unui proprietar sa renunte la proprietatea sa? Domnilor Voi puteti sa renunti la proprietatile voastre?