Pentru inceput vreu sa multumesc celor doi parteneri de drumetie pentru ca m-au suportat: Alexandrei (“sora mea”) si lui George. Incerc ca data viitoare sa nu mai “mint”!
Vineri dupa amiaza, la ora 17.00, am plecat inspre Muntele Rosu din Masivul Ciucas. Drumul a decurs normal, fara incidente. In jurul orei 20.00 am ajuns la Muntele Rosu, unde am pus corturile si am stabilit traseul pentru sambata. Aici erau ceva amatori de natura. Toate bune si frumoase, exceptand curatenia. Doar ce se oprise ploaia care durase mai mult de doua ore pana sa ajungem noi acolo. Desi cerul a fost tot timpul acoperit de nori, timp de 40 de minute o “deschizatura” in bolta cereasca ne-a permis sa vedem ceva “stele cazatoare”. Dupa aceasta “asteptare”, cat de cat multumitoare, ne-am culcat.
CITEȘTE ȘI: Colecția de hărți montane Munții Noștri a fost transpusă într-o aplicație mobilă
Sambata dimineata ne-am trezit in jur de ora 7.30, am luat micul dejun, am facut pregatirile necesare pentru traseu si am pornit (pe la ora 9.00). Traseul stabilit: Cabana Muntele Rosu (poza_1) – Mt. Balanu – Paraul Berii – Fantana N. Ioan (poza_2)- Cabana Ciucas (poza_3) (banda galbena).
Am intrat in padurea de pe Muntele Balanu, apoi am coborat lin in Valea Paraul Rosu, dupa care am urcat pe pintenul vestic al Muntelui Rosu si iesit intr-o poienita de unde se poate admira o minunata panorama spre Paraul Berii. Am continuat spre dreapta, pe poteca bine marcata si am intrat din nou in padure, urmand paraul pana la o fantana amenajata in memoria profesorului Nicolae Ioan, care a fost presedinte de onoare al Asociatiei Turistice Romania Pitoreasca.
Inainte de fantana, traseul se uneste cu cel dinspre Cheia, prin Valea Berii. Dupa fantana Nicolae Ioan urcusul devine mai greoi, dar intr-un ritm adecvat accesibil.
In jurul orei 11.00 am ajuns la Cabana Ciucas (1560 m), cabana care in prezent este dezafectata, anexa fiind folosita ca grajd de cei de la stana din apropiere.
Aici am facut un mic popas impreuna cu alti drumeti cu care am schimbat vorbe de bine si informatii; vremea fiind prietenoasa ne-am hotarat sa mergem pana in Vf. Ciucas. Am inceput ascensiunea pe pantele Muntelui Chirusca, pe traseul marcat cu banda rosie, ocolind Tigaile Mari. Am urcat printr-o sa destul de dificila pentru un drumet neechipat corespunzator (cam 150-200 m) (poza 4).
Dupa aproximativ o ora am ajuns la formatiunea stancoasa Babele la Sfat (poza_5), de unde am continuat urcusul, iar la ora 13.00 eram in Vf. Ciucas (1954 m) (poza_6), ora exacta anuntata cu precizie de ragetul unui magar care pastea mai jos sub varf, pe versantul nordic al Ciucasului.
Din pacate ceata nu ne-a permis sa admiram peisajul, dar aici am luat masa binemeritata. Ideea era sa ne intoarcem pe acelasi traseu, dar un cuplu din Bucuresti, cu care ne-am intalnit pe traseu, ne-a recomandat sa ne intoarcem prin Saua Tigailor, pe traseul marcat cu cruce rosie, o parte din acesta coincizand cu cel marcat cu banda rosie spre Cabana Babarunca, lucru pe care l-am si facut.
La zece minute dupa ce am parasit Vf. Ciucas ceata s-a imprastiat si soarele si-a facut pentru putin timp aparitia. Inainte de a o lua in stanga, pe traseul marcat cu cruce rosie, spre Cabana Ciucas, prin Saua Tigailor, am putut admira in partea dreapta Mana Dracului (poza_7).
Ne-am continuat traseul prin Valea Tigailor de unde am putut admira si Tigaile Mici (poza_8). Nu am mai facut popas la Cabana Ciucas si am continuat coborarea.
La Fantana Nicolae Ioan ne-am reincarcat bidoanele cu apa si am facut o mica pauza. Am urmat apoi traseul marcat cu cruce albastra spre Podul Berii (ora 16.00) cu gandul de a reveni pe cel care iese la Cabana Muntele Rosu, marcat cu punct rosu in triunghi (?). Din pacate nu am mai gasit acest traseu, asa ca am iesit in DN 1A si am mers pana la drumul ce urca spre Cabana Muntele Rosu, de unde am urmat traseul marcat cu banda galbena. Am revenit la corturi in jurul orelor 18.30 obositi si plouati pe deasupra (in ultima ora de mers am avut parte de o ploaie mocaneasca). Noroc cu friptura si berea care ne-au mai ridicat moralul.
Duminica programasem sa facem o drumetie pe culmea Gropsoarele-Zaganu, din pacate vremea nu a fost de partea noastra, asa ca am strans corturile si ne-am intors la Bucuresti, facand o mica oprire si la Slanic Prahova, unde am vizitat Mina de Sare Unirea (poza_9).
CITEȘTE ȘI: Trasee montante din România pe Open Street Map
P.S. Astept comentariile voastre si corecturile de rigoare. Voi reveni cu imagini. Numai bine!
Lasa man fotografiile, recunoaste ca adevaratul scop al excursiei era altul: paraul Berii. De care era? Blonda, bruna? Poate ma aduci si pe mine data viitoare 🙂
Pentru oamenii majori si vaccinati cu siguranta imi voi face timp! Daca nu pe acolo, gasim noi ceva la fel de interesant! Paraul Berii asta m-a ametit de tot … si m-a facut de un ocol de vreo 6-7 km. 😀 Important e ca a fost un traseu placut cu tot cu ploaie!
Undeva, in judetul Bistrita, spre varful Ineu, este Valea Vinului si apa chiar ca arata ca vinul (datorita cantitatii mari de fier)
Mi-a placut tare mult descrierea, nu stiu daca pentru ca a fost bine realizata sau pentru faptul ca si eu am trait episoadele descrise de tine. Pe semne ca sunt un sentimentalist! 🙂 Poate vom mai avea si alte ocazii sa cutreieram muntii asa in nestire, si poate in aceeasi formula sau adaugita 🙂 Salve! Multam pentru faptul ca am fost cu voi!
scuty_tam said: “apa chiar ca arata ca vinul (datorita cantitatii mari de fier)”… Interesant!
Geprge said: “Poate vom mai avea si alte ocazii sa cutreieram muntii asa in nestire” … sa speram ca or sa mai fie si in numar par ;)! 🙂
ah.. fantana.. fantana aia ucigasa.. cat am blestemat-o.. de acolo mi s-a ingreunat mie rucsacul cu provizii de apa pentru toate camilele din lume.. de unde si intinderea de tendon pe care o mai simt si acum, dupa 100 de ani…
si zici ca e dezafectat Ciucasul? Sa nu vorbesc cu pacat, dar daca gandurile ar putea ucide.. pardon, dezafecta, atunci sa stii ca e opera mea.. cate i-am urat eu cabanei aleia dupa un weekend de cosmar si vifor in iulie cum am mai auzit doar iarna la Caraiman… brrr… acolo nu mai calc decat daca mi se spune ca e raiul paraielor si al zilelor insorite.. (~.~)
Si zici ca te faci principala vinovata? Hmmm … probabil ai avut complici! 😀 Din cate am inteles eu cabanierii de la Cabana Ciucas au fost “sapati” de cei care detin Cabana Muntele Rosu si de aici … au pornit mai multe “treburi” care au adus Cabana Ciucas la starea actuala!
DE atunciu si pana acum ceva lucruri s-au mai schimbat. Noua soseua nu ni s-a parut fiarte rea, Doar cateva portiuni, insa in principiu e super ok. Iar soseaua din Slanic mi s-a parut mai mult decat OK… 😉
Acum 3 ani http://www.calatoruldigital.ro/2005/08/perseide/ am vazut ploaia de meteori în Ciucas . Anul asta n-am mai fost asa de norocos. Si ce daca ..
via uberVU