Am văzut, de ceva timp, pe un panou publicitar, un afiş împotriva discriminării etnice cu privire la etnia rromă. Campania recomandă să nu rămânem blocaţi în afirmaţii de genu’ Dacă nu eşti cuminte de dau la ţigani sau Te înneci ca ţiganu’ la mal ci să tolerăm prezenţa acestora printre noi. Eu zic că suntem liberi să acceptăm sau nu acest aspect. Recunosc, sunt unii spălaţi, muncitori, cinstiţi, dar majoritatea sunt aşa cum îi ştie toată lumea şi poluează vizual şi fonic, calcă în picioare civilizaţia şi se cred mai presus de orice, cu drepturi din cale afară de exagerate.
Am avut ocazia să ajung la schitul de la Cetăţuia Negru Vodă. Aici există o mănăstire ridicată pe un altar dacic (de către Negru Vodă), în vârful unui munte (880m) la baza căruia se află o aşezare de … rromi. Ceea ce nu ştiu cei care se încumetă să viziteze acest lăcaş de cult e că vor avea surpriza să suporte rugăminţile de binefacere ale săracelor odrasle tuciurii de îndată ce au coborât din automobilul proprietate peronală sau au fost reperaţi pe şoseau ce ajunge în satul Cetăţeni (situat între Târgovişte şi Câmpulung Muscel), format iniţial din 3 familii de rromi, cum povestea un călugăr ce urca spre aşezământul monahal.
Odraslele se adună şi merg după outsider cât frunză câtă iarbă, iar în momentul în care sunt refuzaţi recurg la ameninţări sau devin chiar violente.
După ce treci peste râul Dâmboviţa pe podul de lemn ce leagă satul de şosea, începe o potecă pe partea dreaptă, destul de anevoioasă, ce şerpuieşte printre stânci şi copaci preţ de 30-40 de minute.
Înainte de a ajunge la mănăstire, la o cotitură de potecă se iveşte o chilie, unde probabil îşi duce viaţa un sihastru, călătorii fiind rugaţi să păstreze liniştea şi să nu deranjeze (o bătrână ne-a recomandat să evităm o scurtătură ce dădea chiar în faţa chiliei, întrucât ar fi blestemată). Pe ultimile scări ce duc spre Peştera Moşului, monument dacic locuit de un preot dac şi de cel mai în vârstă călugăr creştin al schitului, călătorul poate citi următorele: Călătorule, adu-ţi aminte că vei muri, probabil îndemn spre căinţă.
Foto: Bogdan Morar
În afară de Peştera Moşului şi noul schit ridicat în urmă cu doi ani, aici mai pot fi văzute un bazin pentru apa săpat în piatră de daci, precum şi imaginea unui cavaler trac pe o stâncă conturată de locuitorii aşezământului monahal cu vopsea.
Undeva, mai sus de mănăstire, se găseşte o troiţă ridicată pe la 1300, care se spune că ar fi făcătoare de minuni. Pe o lespede de piatră din apropierea troiţei se pot vedea urmele unor paşi, care se presupune ar fi ai lui Negru Vodă.Nume ca cel al lui Vlad Ţepeş, Constantin Brâncoveanu, Tudor Vladimirescu sau Doamna Margarita, soţia lui Negru Vodă, sunt legate de acest loc. (mai multe)
Am părăsit locul plăcut impresionat de ceea ce am văzut, de viaţa simplă pe care o duc cei de sus, din schit, dar şi dezgustat de civilizaţia de la poalele muntelui.
Plimbaretzule! 🙂
In team building, nu asa orsicum! 🙂