Dat fiind ca, pe meleagurile pe unde locuiesc, n-a mai fost vara de vreo 2 ani, iar iernile sunt lungi si foarte reci, am decis anul asta, impreuna cu prietena, sa mergem o saptamana la soare intr-o zona mai tropicala un pic. Am ales Cuba, destinatia cea mai apropiata si interesanta din punct de vedere al plajelor. In acest guest post, gazduit cu amabilitate de omul Petrvs, o sa incerc sa descriu experienta turistica traita pe meleagurile lui Fidel Castro (de fapt, mai nou ale lui Raul Castro).
Touroperator-ul Voyages Bergeron
Am decis sa plecam relativ repede, locurile le-am rezervat pe internet, cu o saptamana inaintea plecarii. Bineinteles, e vorba de un all inclusive, formula clasica/mondiala pentru turistul care se multumeste sa ramana in limita rezonabilului in ceea ce priveste aventura pe teren. Poate intr-un viitor voiaj ne vom aventura cu rucsacul in spate, mai asteptam cel putin pana mai invatam un pic de spaniola. Asadar, o data rezervarea facuta, biletele de avion ies in acelasi timp, nu mai raman decat bagajele de facut.
Pana acum nu am analizat tot sistemul de distribuire/creare al acestor all inclusive, dar, de data asta, mi-am dat seama ca sunt destul de multi agenti in joc, assambland serviciile ca un fel de puzzle.
In primul rand, agentia de voiaj de unde am cumparat calatoria se numeste Voyages Bergeron. Vinde pachete turistice de la diferiti operatori: Vacances Transat, SunWing, Nolitours etc. O parte dintre acestia comercializeaza si servicii de transport persoane. De exemplu, Vacances Transat are Air Transat, cu ei am si fost.
Cuba: Cayo Guillermo
In Cuba, hotelul apartine lantului spaniol Sol-Melia, dar transportul intre aeroport si hotel, plus alte activitati sunt furnizate de compania locala, TransTur.
Insa, toate astea n-au nici o importanta, cand faci o rezervare, totul e transparent, tot ce ai de facut este sa te asezi in avion si sa intri in panica apreciezi zborul. N-a fost nici o problema cu rezervarea locurilor etc. O data rezervarile facute pe net, ti se trimit prin mail biletele electronice in format .pdf care trebuie printate si prezentate la aeroport, impreuna cu pasaportul. Vizele pentru Cuba se distribuie in avion si se rup in doua: una la intrare, alta la iesire. Pe pasaport nu se pune nici o stampila, ceea ce mi s-a parut bizar.
Am ales ca destinatie coasta de nord a Cubei, mai precis Cayo Guillermo, o mica insula langa insula Cayo Coco. Numele resortului este Melia Cayo Guillermo, 5 stele dupa clasificarea in Cuba, 4.5 dupa clasificarea canadiana.
Despre serviciile hotelului, n-am absolut nimic de zis, totul a fost la superlativ: mancare excelenta, bautura la fel, plaja frumoasa si, in general, serviciile impecabile.
Resortul este bine organizat, cu panouri indicatoare intre diferitele cladiri dar cu riscul de a te pierde, totusi.
Fete familiare in turismul cubanez
Reprezentantii Vacances Transat au un colt al lor, unde le poti pune intrebari intre orele 9 si 16 in fiecare zi, despre activitati, orarul la plecare etc. Cateva calculatoare conectate la internet sunt disponibile contra sumei de 6$/ora.
In afara de barmani si chelneri, personalul de intretinere a camerelor si cei de la receptie, angajatii hotelului se impart in doua categorii, usor identificabile dupa codul vestimentar. Animatorii, imbracati in rosu, care se ocupa in general cu entertainment-ul turistilor (dans, voley de piscina, tenis de plaja etc.).
Gradinarii, in verde, care in afara de intretinerea spatiilor verzi, iti pot taia nuci de cocos pentru a te putea delecta cu sucul sau pot sa-ti faca palarii din frunze de palmier.
Evadare din Alcatraz
Pentru cei dornici de a iesi un pic din resort (poreclit ironic de localnici Alcatraz), se poate alege printre cateva zeci de activitati, excursii s.a.m.d. Bineinteles, acestea nu sunt incluse in pretul calatoriei si costa in general intre 30 si 100$ de persoana. Am ales un Jeep-Safari si o expeditie in catamaran. In ciuda numelui, prima activitate nu include impuscarea nici unui animal salbatic.
E vorba doar de o excursie in care conduci un mic jeep si se face un circuit de o zi in zona. Bineinteles, turistii nu sunt lasati de capul lor, doi ghizi insotesc grupul, unul vorbind engleza, celalalt franceza. Am avut sansa sa fim in masina cu ghidul francofon, ceea ce ne-a permis sa avem explicatii mai detaliate despre locurile vizitate. Am vizitat, asadar, cel mai apropiat oras, Moron, situat pe insula principala care este legata de Cayo Coco si Cayo Guillermo de un drum prin mare lung de vreo 30km.
O bucatica de Romania: Aro si camioanele Roman
In Cuba sunt inca multe masini americane de dinainte de 1959. Fiind amator de astfel de vehicule, asteptarile nu mi-au fost inselate.
Vehiculele sunt mentinute in forma excelenta, ceea ce este de admirat, dat fiind ca piesele de schimb sunt probabil de negasit, inventivitatea mecanicilor este pusa, in mod sigur, la grea incercare.
Masinile recente sunt rare si, in general, masinile sunt rare, traficul nefiind deloc aglomerat. Politistii amendeaza excesul de viteza, dar fara radar, folosesc pur si simplu metoda “ochiometrica”. Mijloacele de transport populare sunt bicitaxiurile, biciclete cu trei roti si doua locuri in spate. Multi soferi isi adauga boxe, lumini, ventilatoare, incat “taxiul” sa fie cat mai atragator.
Am avut supriza sa intalnesc doua marci romanesti: Aro si Roman, binecunoscute cubanezilor.
Viva la revolucion!
Un aspect pitoresc care m-a frapat: inscriptiile si afisele revolutionare/de propaganda. Parca m-a intors un pic in timp revazandu-le.
O mica observatie amuzanta: daca in oras peste tot este imaginea lui Fidel Castro, la hotel si in locurile turistice si cam pe tot ce se poate vinde este portretul lui Che Guevara.
Pana la urma, daca e profitabil, de ce nu?
Bomboane cubaneze
Vorbind cu ghidul, nu m-am putut abtine sa nu-l intreb daca stie ceva de faimoasele bomboane “cubaneze” pe care le mancam cu atata satisfactie in Romania comunista a anilor ’80. Din pacate, acesta nu stia nimic despre aceste dulciuri-simbol ale generatiei Y. Explicatia e simpla, si mi-a dat-o chiar el: toate se duceau la export.
Crocodilu’ trilu-lilu
Alt punc interesant: vizita unei ferme de crocodili. Acestia sunt crescuti pentru piele si carne.
Pentru amatorii de oarece senzatii mai intense, crocodilii puteau fi hraniti cu peste, cu ajutorul unui fir gros de otel. Alte animale cu care ne-am intalnit, in libertate de data asta: vacile salbatice. Protejate prin lege, stau mai mult prin paduri, dar si pe marginea drumului, sau cateodata chair pe drum.
2 ani O zi pe mare …
A doua excursie, cea cu catamaranul, avea ca scop principal observarea faunei marine. Nestiind sa inot, m-am multumit cu pozele facute de prietena mea.
Si aceasta iesire a durat toata ziua, incluzand doua opriri pentru plonjeu cu tub de respirat si una la plaja Pilar, situata la cativa kilometri de hotel.
Pe final …
Una peste alta, calatoria a fost super, totul a decurs bine, pentru o prima experienta de genul asta ma declar total incatat. Singurul aspect negativ: intoarcerea acasa poate ocaziona o mica depresie dat fiind frigul si zapada inca prezente.
Mai multe imagini aici.
Post scris de Mihai. Mihai a mai scris pentru DG 2.0 si Aventurile unui expat … in tara sa
