Jurnal de călătorie: Frankfurt (2008)

[Articol preluat integral pe blogul travelbuzz.ro]

Primul contact cu Frankfurt-ul este de-a dreptul ciudat dacă te-ai aştepta să găseşti acolo numai blonzi cu ochi albaştri şi asta pentru că din 5 locuitori ai Frankfurt-ului 3 au paşaport străin. Ai putea face o asemnănare cu ce se întâmpla la noi pe la începutul anilor ’90 cu arabii care erau deja majoritari prin parcuri.

Privirile ţi se pierd în mozaicul de naţii: italieni, turci, arabi, asiatici sau africani. La nivelul întregii ţări, din 82 de milioane de locuitori aproximativ 15 milioane au origini străine, iar în magazine şi restaurante n-ai să vezi foarte mulţi nemţi angajaţi.

Pentru noi Frankfurt-ul a fost o escapadă de o zi. Am ajuns aici cu trenul: cu Trans-Regio, un operator privat de transport feroviar, din Budenheim în Mainz şi apoi S-Bahn-ul până în Frankfurt. În total cam 6 euro de persoană doar dus.

Norocul nostru că am fost însoţiţi, altfel am fi pierdut vreo oră încercând să ne orientăm în Frankfurt Hauptbahnhof, gara centrală, unde trag toate formele de transport pe şine, de suprafaţă sau din subteran.

Ajunşi aici am încercat să aflăm unde se ţine piaţa de Crăciun, dar am ajuns cu o zi mai târziu, aşa că ne-am mulţumit cu alte atracţii ale Frankfurt-ului.

Am luat cu asalt Main Tower, unul dintre celebrii zgârie nori ai Frankfurt-ului, cu o înălţime de 200 de metri, din care 40 de metri sunt reprezentaţi de antena de telecomunicaţii de pe clădire. Biletul nu e foarte scum, în jur de câţiva euro, dar poţi obţine o reducere dacă prezinţi orice document care ar demonstra că eşti student, inclusiv cardul de acces la bibliotecă  :).

Odată ajunşi în vârf ne-am ţinut răsuflarea pentru câteva momente. E o experienţă unică să vezi în jur atâtea obiective care ţin o evidenţă cronologică a vieţii politice, culturale şi economice a oraşului. Mai jos aveţi un exemplu a ceea ce vă spuneam: Paulskirche, locul unde s-a întemeiat primul guvern german, şi turnurile gemene unde îşi are sediul Deutsche Bank.

De sus, de pe Main Tower, poate fi văzut întreg Mainhatten-ul, cum este denumit cartierul financiar în care se găseşte şi turnul, sediile a câtorva bănci cunoscute pe plan internaţional, printre care şi Eurotower, sediul Băncii Central Europene.

Lăsând la o parte băncile, mai se pot vedea Platz Roßmarkt din care începe vestita stradă cu magazine, Zeil Straße, St. Catherine’s Church, podul cel vechi de peste râul Main, Paulskirche, Domul din Frankfurt, Frankfurter Wertpapierbörse (Bursa din Frankfurt) … mai multe despre împrejurimi găsiţi pe site-ul turnului sau vă puteţi face o idee într-un tur virtual al împrejurimilor.

De aici am plecat la un restaurant undeva pe lângă Platz Roßmarkt pentru a ne potoli foamea. N-are rost să intru în amănunte, pentru că am servit un meniu thailandez, raţă cu curry. Aşa se întâmplă când trebuie să mulţumeşti pe toată lumea. Am lăsat pe altă dată bucătăria tradiţională. La fel de bine am ratat şi Kleinmarkthalle (loc propus de cineva pe Twitter), pentru că am văzut recomandarea prea târziu şi vorba aia … ce să vezi mai întâi când ai la dispoziţie 5-6 ore!?

Sătui şi încă cu speranţa că vom găsi la un moment dat Piaţa de Crăciun, am ajuns şi la Dom sau la Catedrala Sf. Bartholomeus, cea mai mare biserică din oraş, o construcţie în stil gotic ce datează din secolul XIV (vezi şi informaţiile de pe Wikipedia în limba română).

Turişti de toate naţiile furnicau prin catedrală, blitz-urile se aprindeau şi se stingeau dând naştere unui joc de lumini care te ducea cu gândul la stroboscoapele din cluburi, gând anulat imediat de arhitectura interioară şi calmul celor ce înceacau să găsească aici o oază de linişte şi împăcare cu sine.

Mi-au rămas întipărite în minte nişte picturi murale ce reprezentau personalităţi de rang înalt susţinute de nişte animale ce păreau a fi lei sau câini. Lămuriri, careva?

Am părăsit şi Dom-ul într-un final, şi, printre traceuri de-ai locului, am ajuns acolo unde, cu o zi înainte, se ţinuse mult căutata Piaţă de Crăciun, în Römer Platz, unde încă trona bradul de Crăciun.

Aici se găseşte şi primăria oraşului, într-o clădire formată din trei case gotice alăturate ce este cunoscută sub numele de Römer. Ne-am resemnat, ne-am pozat pe lângă statuia din centru pieţei, pe sub brad şi am plecat după un magazinaş de suveniruri cu program prelungit.