În multe ghiduri turistice veţi descoperi faptul că Bucureştiul este prezentat ca un oraş al contrastelor. Contraste susţinute de feţele oraşului în tranziţia sa prin cele 4 anotimpuri, prin schimbările susţinute de autorităţi şi datorită multitudinii de culturi şi obiceiuri ce se împletesc sau rămân izolate în acest centru economic al ţării.
Contraste de București
Cu siguranță iarna orașul este cel mai contrastant. Are o nouă faţă, parcă de actor de teatru tradiţional japonez kabuki. Şi asta pentru că iarna predomină dansul (ka), muzica (bu) şi chiar îndemnarea (ki); pentru cel din urmă aspect consultaţi sau observaţi gospodinele [din dotare 
].
De la origini până în prezent
Cum în spatele fiecărui oraș se află o legendă, nu putem să nu amintim și de cea a Bucureștiului, întemeiat de ciobanul pe nume Bucur, însă realitatea ne trimite la referințe susținute de surse ce identifică pe Mircea cel Bătrân ca întemeietor, undeva pe la sfârșitul secolului al XIV-lea. Cert este că umbra ciobanului Bucur a rămas în așezăminte ce își leagă istoria de acesta, precum Biserica Bucur, detalii găsite într-o litografie a bisericii.
Bucureștiul și-a schimbat forma administrativă în capitală a Țării Românești în anul 1659, sub domnia lui Gheorghe Ghica.
Cum articolul de față nu este unul de analiză istorică, mai bine să lăsam istoria să vorbească prin dovezile ce încă au rămas în picioare în mult discutatul, admiratul și urâtul deopotrivă Centru Vechi.
În prezent, mărturii ale istoriei au învins timpul și se luptă cu nepăsarea sau neputința autorităților.
În spațiul acesta dintre Strada Lipscani și Calea Victoriei, cunoscută în trecut ca Podul Mogoșoaiei, pot fi întâlnite clădiri marcate ca monumente istorice ca Societatea de Asigurări Dacia sau Banca Națională a României, construcție conectată de Calea Victoriei prin pasajul Macca – Villacrosse, pasaj construit în anul 1891.
Dincolo de Calea Victoriei, chiar de pe strada ce găzduiește vestitul restaurant Carv’ cu Bere, tronează Palatul Casei de Economii și Consemnațiuni, construcție ridicată între 1896 – 1900, pe locul fostei Mănăstiri Sf. Ioan cel Mare. De pe aceeași stradă ce găzduiește restaurantul Carv’ cu Bere, vizitatorii au acces la mănăstirea construită în stil brâncovenesc Stavropoleus.
Pe strada Franceză, fostă uliță domnească, pașii vizitatorilor sunt îndrumați către Curtea Veche, iar nu departe de aici sunt invitați la clipe de răsuflu la Hanul lui Manuc.
Odată ieșit din acest univers, vizitatorul rămâne legat de istoria secolului XIX prin prisma numelor cartierelor în care este împărțit Bucureștiul, deși trebuie să recunoaștem că acestea sunt liant către un București de secol XX.
Bucureştiul începutului de secol XX
Bucureştiul începutului de secol XX era împărţit în 4 sectoare (conform planului de sistematizare din 1926): cel galben, cel negru, cel albastru şi cel verde, ca mai târziu să fie divizat în 8 sectoare (pâna în 1979, când s-a organizat pe cele 6 sectoare); însă, este ştiut faptul că multe străzi erau denumite după mărfurile şi comerţul care se practica în lungul lor sau după meserii.
La fel şi cartierele bucureştene au fost denumite după natura activităţilor care se desfăşurau în zonă, după locuitorii lor, după familii de boieri, personalităţi etc. Pe blogul Dictando găsiţi etimologia numelor celor mai cunoscute cartiere ale Bucureştiului (via Cabral).
În timp ce veți aștepta metroul, veți avea surpriza să găsiți micile isorioare ce se leagă de numele cartierelor bucureștene rulând pe monitoarele publicitare suspendate deasupra peroanelor.
Cartierul Băneasa își trage numele după un titlu administrativ, acela de ban. In cazul de față este vorba de băneasa, soția banului Ștefan Văcărescu.
Cartierul Berceni a luat naștere în urma stabilirii unor husari, conduși de groful Miklós Bercsényi, undeva în la sud de București, în drumul lor spre turci, împreună cu Francisc Rákóczi al II-lea, pentru a discuta despre răsturnarea Imperiului Habsburgic.
Cartierul Colentina își trage numele de la expresia colea-n-tină, folosită pentru a identifica locul bălțit unde Matei Basarab i-ar fi urlat pe turci într-o bătălie. Pentru o vreme, locul în cauză a fost numit și Olintina.
Numele cartierului Cotroceni vine de la verbul regionalist arhaic a cotroci. De fapt, numele cartierului se trage după numele pădurii Cotrocenilor, pădure ce a servit drept adăpost logofătului Șerban Cantacuzino, atunci când acesta a fugit din calea domnitorului Gheorghe Duca.
Cartierul Crângași își trage numele după locuitorii care locuiau în acest loc, crângași, oameni dintr-un crâng ce continua Codrul Vlăsiei. Aceștia locuiau, practic, într-un cătun neînsemnat, de maxim 5 gospodării. Găsiți mai multe detalii despre istoricul cartierului Crângași în articolul de pe Wikipedia, articol de care mă fac responsabil.
Cartierul Dealul Spirii își trage numele după cel al doctorului Spiridon Kristofi, zis și Spirea, care a ridicat în 1765, pe Dealul Lupeștilor, biserica Spirea Veche.
Cartierul Dristor, cunoscut înainte de a lua acest nume ca Gura Lupului, își trage numele de la Silistra, cunoscută ca și Dârstor sau Dristor. Între războaiele balcanice, pe aici trecea Drumul Dristorului ce pornea de la București și ținea până la Silistra.
Cartierul Drumul Taberei, așezare din vestul Bucureștiului unde Tudor Vladimirescu și-a așezat tabără de panduri când a intrat în București, în anul 1821.
Cartierul Ferentari își trage numele după soldații olteni din infanteria ușoară de pe timpul lui A.I. Cuza (secolul XIX), care au primit terenuri în zona respectivă în urma împroprietăririlor demarate de acesta.
Cartierele Floreasca și Giulești au fost numite așa după numele boierilor care au stăpânit locurile respective: Floreștii, respectiv Juleștii.
Limba turcă și titlurile administrative (Ghenci-aga, șeful arnăuților din garda domnească de pe vremea fanarioților) și-au lăsat amprenta asupra cartierului Ghencea. Ca o capsulă a istoriei stă Biserica Ghencei.
Cartierul Lipscani și-a luat numele după orașul Leipzig, sursa de proveniență a mărfurilor comercializate de către negusotrii veniți la București, negustori numiți lipscani.
Cartierul Militari a fost numit după activitatea din zonă dedicată instrucție militare, zonă în care probabil se găsea și o garnizoană. Pentru o vreme a funcționat aici și Pirotehnia Armatei.
Mănăstirea Sf. Pantelimon a dat numele cartierului Pantelimon (în greacă, cel milostiv).
Numele Cartierului Rahova e relativ nou și vine de la Calea Rahovei, una dintre cele cinci artere botezate în secolul XIX, în memoria Războiului de Independență. Celelalte artere monument sunt Calea Griviței, Calea Plevnei, Calea Victoriei și Calea Dorobanților.
Numele cartierului Sălăjan nu vine de la Sălaj, ci vine de la Leon Szilaghi cunoscut si sub numele de Leontin Sălăjan, general de armată român, ministru al forțelor armate din 1955 și până în 1966.
Cartierul Titan își ia numele de la fabrica de ciment Titan, fabrică construită la începutul secolului al XX-lea.
Cartierul Vitan și-a luat numele de la câmpia Vitanului, loc unde vitele orăşenilor pășteau.
Palate, teatre, muzee, biserici şi clădiri monumentale simbol ale Bucureştiului Medieval şi ale Micului Paris fac trecerea de la un secol la altul.
Casa Grădişteanu – Muzeul Simu
Hotel Imperial (Piaţa Palatului) – Biserica Sf. Spiridon (1860)
Legendele orașului
Merită să vă plimbați prin București nu numai pentru a vedea partea veche a orașului, ci și pentru a-i descoperi legendele susţinute de clădiri încă în picioare şi locuri lăsate pradă timpului.
Cum nu vreau să vă stric plimbările prin oraș, vă aduc în atenție o singură legendă, cea legată de basorelieful de pe fostul Cinema Dacia.
În cazul în care nu vă daţi seama ce reprezintă basorelieful de pe Cinema Dacia -poză sus- (Bucureşti – Zona Gării de Nord) faceţi săpături prin thread-ul asta (începând cu postul numărul 3 de pe pagină) intitulat “Poze din Bucureşti”, unde de altfel am discutat odată!
Bucureștiul mainstream
De la cinema Dacia puteți ajunge imediat în Podul Mogoșoaiei, arteră de-a lungu căreia sunt înșirate cele mai importante obiective ale Bucureștiului: Muzeul George Enescu, Casa Vernescu, Institutul de Istorie a Artei, clădirile Academiei Române, Muzeul Colecțiilor de Artă, Ateneul Român, Monumentul Renașterii Naționale, Biserica Crețulescu, Palatul Telefoanelor, Pasajul Macca-Villacrosse, Palatul CEC, Muzeul Național de Istorie a României etc.
Cei cu înclinații spre atracțiile culturale au la dispoziție numeroase săli de audiție a operelor clasice, precum și teatre unde pot vedea în scenă capodopere universale sau spectacole autohtone.
Interesat de evenimente? Vezi două recenzii, una de concert și alta de teatru ca să te convingi că merită:
Cei pasionați de plimbările în aer liber pot alege unul din numeroasele parcuri ale orașului, sau, de ce nu, unul din marile bulevarde, Blvd. Kiseleff, unde în fiecare an de Ziua Națională a României au loc parade militare ce defilează pe sub Arcul de Triumf.
Interesat de parcuri și locuri de agrement? Vezi aici recomandările echipei calatoruldigital.ro:
Și dacă orașul vi se pare aglomerat iar muzeele și teatrele nu vă lasă să respirați, nici o problemă. Vă puteți orienta către unul dintre muzeele în aer liber sau către Grădina Zoologică.
Bucureștiul virtual
Iar dacă simțiți că vă aventurați în necunoscut și nu vreți să vă riscați, nu-i nimic, vă puteți planifica din timp un citybreak în București, fie cu instrumente importate de la alții, fie cu instrumente autohtone.
Folosiți următoarele surse pentru a identifica instrumente ce vă vor ajuta să planificați un city-break perfect:
Bucureștiul nevăzut
Pentru cei gata de necunoscut orașul este pregătit și ține vii spații pentru explorări urbane, artă stradală, evenimente și, cel mai important, oameni.
Vă avertizez că acesta nu este un articol complet. Asta pentru că nu vreau să vă stric plăcerea de a descoperi singuri orașul cu bune și mai puțin bune. Iar dacă doriți, vă invit să împărtășiți experiența voastră cu noi în secțiunea de comentarii sau ca guest post pe blog.
Acest articol face parte din campania blogosferei românești turistice cu scopul de a promova ideea de petrecere a unor city-breakuri în România.
[box]Nu v-a convins Bucureștiul? Nu-i nimic, sunt atâtea alte orașe în România ce sunt gata să vă primească:
- Cezar Dumitru a scris despre mai multe oraşe
- LumeaMare a scris despre Sibiu
- Carmina Nițescu a scris despre Braşov
- Alex Filip a scris despre Piatra Neamţ
- În Turneu a scris despre Sighişoara
- Ciprian Caraba a scris despre Tulcea
- Elena Cîrîc a scris despre Brăila
- Pe Plăcerea de a călători puteţi citi despre Târgu Mureş
- Anda Stănciulescu a scris despre Braşov
- Adriana a scris pe Viajoa despre Câmpulung Muscel
- Travelgirls promovează Galaţiul
- Vrei să fii Călător sau turist în Craiova?
- Bia a scris despre Sfântu Gheorghe
- Alice a scris despre Cluj-Napoca
- Ioana Budeanu a scris despre Iași
- Marius Pop a scris despre Baia Mare
- Lipa-lipa a scris despre Eforie
- Cătălin Nenciu a scris despre Sighișoara
- Laura și Apollo vă recomandă City Break la Alba iulia
- Diana vă recomandă Constanța[/box]
Felicitari pentru articol! Petrus, ai putea fi ghid de Bucuresti intr-o zi!:)
Sorin, cred că ar fi o idee bună pentru niște ieșiri din acestea culturale ale bloggerilor.
Să se organizeze întâlniri ale bloggerilor (hai, fie și de turism :)) în orașele în cauză, și “băștinașii” să îi încânte pe ceilalți cu cunoștințele și legendele orașului lor.