Băile Olăneşti

La Olăneşti am ajuns cumva forţaţi de împrejurări. Totuşi e puţin forţat spus, întrucât am profitat de ocazie să ne destindem, să scăpăm de stresul acumulat în timpul săptămânii. Am plecat într-o vineri dimineaţă pe ruta Bucureşti – Piteşti – Rm. Vâlcea – Olăneşti, bucuroşi de soarele ce anunţa o zi de toamnă destul de călduroasă şi un week-end numai bun de plimbat prin păduri cântând.

Plecați de dimineață, în jur de ora 8.00, am ajuns în Olănești în jurul prânzului și, după ce am cazat pe cineva la Hotel Parâng, am început să căutăm și noi un loc unde să stăm pentru două nopți. Ne-am obișnuit să ne orientăm la fața locului, având detalii despre pensiuni și vile la îndemână (scoase de cu o seară înainte de pe viaromania.eu), și asta pentru că nu vrem să avem surprize cu camerele care arată într-un fel în poze și altfel în realitate. După o vizionare și vreo două nereușite (Pensiunea Noel și Hotel Suprem) am ales să rămânem pentru două nopți la Vila Ana. Cine îmi urmărește fluxul de mesaje pe Twitter, știe cu ce fel de problemă ne-am confruntat.

După ce ne-am cazat, am făcut o scurtă plimbare prin parcul MApN-ului, în interiorul căruia se găsește lacul cu nuferi și baza de tratamemt a spitalului Elias, fosta bază de tratament 1 Mai, construită în anii ’50 pentru ca ocupanții sovietici și nomenclatura comunistă să se bucure de beneficiile izvoarelor din zonă, izvoare ce fac ca stațiunea Olănești să fie denumită în pliantele și broșurile turistice ca Izvoarele de Aur.

Clădirea bazei de tratament păstrează arhitectura anilor ’50: rece, întunecată, impunătoare, cu modele florale ce amintesc de vechile basmale ale bunicii și coloane cu capete ascunse de frunze de ferigă ce susțin acoperișuri din marmură (vezi culoarul ce ascunde fațada dinspre părculeț).

Puțin mai sus de baza de tratament se găsește fosta vilă a soților Ceaușescu, azi cunoscută ca vila Olănești, lângă care s-a construit Palatul Olănești (în administrarea Regiei Protocolului de Stat). Palatul urma a fi dat în folosință cu ocazia anului nou în 1989, soții Ceaușescu intenționând să își petreacă aici revelionul. În prezent face parte dintre unitățile de cazare cu circuit închis ale armatei. Palatul, format din două corpuri de clădire, are acces la o cabană, un heliport în satul Tisa, acum teren de fotbal, și un parc, toate întinse pe aproape 11 hectare.

Pentru a ajunge la palat, se trece pe lângă garajele care adăposteau, probabil, mașinile din coloana oficială, după care se face la stânga, pe drumul ce trece pe sub poarta românească, semn clar că pășești pe o proprietate privată. De curiozitate vă puteți plimba până la răscrucea de drumuri, unde la stânga se continuă drumul către la palat iar la dreapta cel către satul Tisa.

Seara ne-am petrecut-o la restaurantul Hotelului Parâng, hotel la care Ceaușescu ar fi dorit să se capteze apele izvoarelor ce azi sunt captate în centrul de băi minerale.

A doua zi, sâmbătă, după un branch la Pensiunea Ana Lăcrămioara, am făcut o plimbare până la Izvorul 24 pe aleea izvoarelor de pe malul drept al râului Olănești, după care ne-am întors în stațiune pe drumul de pe malul stâng al aceluiași râu. Înainte de a intra pe aleea izvoarelor, recent modernizată, se trece pe lângă parcul și noul bazin acoperit în care se captează ape sulfuroase pentru băi. În capătul parcului se găsește un mic bazar în spatele căruia se ascunde vechiul centru de băi minerale proectat și executat de Întreprinderea Inginerilor Diplomați, după cum scrie pe medalionul încrustrat într-unul din parapeții podului ce facilitează accesul în centru.

Intrarea pe aleea izvoarelor este străjuită de Barul Turn. Nu am găsit nici o informație concretă despre acest turn, dar, judecând după descrierea stemei orașului Olănești, îi atesta acestuia pur și simplu statutul de oraș. Acoperișul turnului este mascat de aticuri cu întreruperi ce formează împrejurul turnului o coroană. Înainte de a ajunge de Barul Turn, acum închis, făcând stânga, pe la grupul central de izvoare, se poate ajunge la schitul Bradu, prin satul Tisa (vezi traseul în imagini).

În drumul nostru spre Izvorul 24 am fost surprinși să vedem un grup de elevi ecologiști. Probabil făceau un Let’s do it, Romania! întârziat.

Plimbarea noastră s-a încheiat cu o scurtă vizită pe lângă Biserica lui Horea, o bisericuță de lemn strămutată din localitatea Albac, Județul Alba. Seara ne-am stricat-o cu cina la Pensiunea Ana Lăcrămioara, unde ketchup-ul e ceva de vis peste o pizza care ar fi putut spăla obrazul bucătarului.

Duminică, înainte de întoarcerea spre București, ne-am abătut puțin pe drumul ce duce spre satul Comanca. Probabil o să revenim într-o zi de vară, pentru a ne putea bucura pe deplin de peisaj.

Mai multe despre istoria orașului Olănești găsiți în articolul Caravanei Jurnalului Național Olăneștiul: mai ceva ca argintul viu.

Pe final, trebuie menționat faptul că accesul la izvoare se face la recomandarea medicului pe bază de fisă de acces (lucur impus de firma S.C. Olănești Riviera S.A. ce administrează izvoarele). Per total, pe raza Băilor Olănești sau în împrejurimi se găsesc nu mai puțin de 32 de izvoare, din care doar 24 sunt funcționale. Pentru a vedea ce fel de afecțiuni pot fi tratate cu apele izvoarelor de la Olănești click aici.

~~~

Informații utile

Centru de Informare Turistică Râmnicu Vâlcea
Str. Regina Maria, Nr. 7
240151, Râmnicu-Vâlcea
Jud. Vâlcea
România

Program: L-J 8.00-16.30, V 8.00-14.00
Tel.: 0250 73 34 49 / 0250 73 42 00/ 0250 73 92 63
Fax: 0250 73 28 36

Popas Comanca
Str. Principală
245300, Băile Olănești
Jud. Vâlcea
România

Tel.: 0250 73 66 02