Discuţia deschisă de J’Info Tours cu bloggerii în noiembrie 2012, la Târgul de Turism al României, a continuat într-o sesiune transmisă live, prin videoconferinţă, de la Valea Arginţilor. Aici, câțiva bloggeri, pe lângă faptul că au petrecut româneşte la Bran, au luat parte la dezbaterea ce s-a ţinut sub eticheta Blogul: noua comunicare între turişti şi agenţie.
Foto: Scott Maxwell, LuMaxArt RSS Megaphone via Flickr, Creative Commons Attribution
Cum din varii motive nu am putut fi prezent, am asistat la videoconferinţă şi am fost atent la ce s-a discutat. Trebuie să recunosc că în timpul discuţiilor am adoptat o atitudine care a pus întrebări, a deschis paranteze, a dat naştere unor indicii şi bănuieli deopotrivă. 🙂

De ce ar colabora o agenție de turism cu bloggerii de turism?

Discuţia a fost iniţiată de doamna Pavel, care i-a rugat pe bloggeri să comenteze care sunt motivele pentru care agenţiile ar lucra cu aceştia, nu înainte de a-i îndemnă pe aceștia să scrie impresii din călătoriile lor ori de cîte ori au ocazia.

Foto: Scott Maxwell, LuMaxArt Golden Guy RSS Blue 04 via Flickr, Creative Commons Attribution

O primă explicație a venit de la Cezar Dumitru, care spunea că blogerii vin cu informații care altfel nu sunt valabile publicului cititor, ca de exemplu orare ale autobuzelor din destinații nu tocmai vizibile pe internet. Eu pot confirma faptul că mare parte din traficul generat pe România Turistică vine din căutări de date de contact, programe de vizitare, orare de circulație și așa mai departe.
Florin Arjocu a completat timid faptul că bloggerii pot educa turiștii (ca și comportament de consum), făcând front comun în ceea ce privește promovarea de destinații. Și de aici a pornit o lungă discuție despre bubele sistemului all inclusive în ceea ce privește educația turiștilor, sistem ce ține turiștii captivi în hotel, despre rezervările la agenție vs. rezervările pe siturile de rezervări și așa mai departe. Cred că cel mai important e ca bloggerii să îi prezinte potențialului turist destinația și atracțiile zonei, cu cât mai variate cu atât mai bine, dar și modalitățile în care poate ajunge aici.
Sunt tipologii și tipologii de turiști, nu ai cum tu ca blogger să îi educi pe toți, trebuie să le oferi câte puțin din fiecare. Nu cred că putem schimba tipologii. De exemplu, eu prefer cazarea întotdeauna prin agenție, cu transportul am învățat să mă descurc singur pentru că sunt cetățean european și am drepturi. 🙂 Dar, de exemplu, deși am trecut printr-o grămadă de articole și experiențe ale altora care spun că a călătorii e ieftin, nu cred acest aspect și nu cred că îmi va schimba cineva această părere pe care pot să o dovedesc foarte clar. Și aici o să se găsească cineva să îmi spună că e vorba de priorități.
Și prin intermezzo-ul de mai sus v-am adus la un alt aspect discutat în cadrul întâlnirii organizate de către J’Info. Oamenii de la wish2go.wordpress.com au conturat discuțiile în jurul aspectelor legate de de credibilitate și superficialitate în ceea ce bloggerii povestesc. Superficialitatea e direct proporțională cu credibilitatea. Dar și aici sunt de luat în discuții multe variabile: bloggerul e începător, în ce scop călătorește el, călătorește des și nu mai are timp să povestească cu lux de amănunte etc. În funcție de interesele personale ale bloggerului iese la iveală și superficialitatea. Tocmai din acest motiv există și mai multe categorii de public.
Exemplul dat de ei este al unui articol care prezintă capitala Finlandei ca un oraș accesibil (d.p.d.v. costuri) pentru turiști, lucru care este de departe fals. Din păcate, centralizatorul blogurilor de turism nu m-a ajutat pentru a identifica articolul în cauză.
Pentru a întrema ideea de credibilitate a bloggerilor Cezar a completat cu faptul că, spre deosebire de TV – unde calitatea audienței a slăbit pe fondul emisiunilor cu subiecte ușor de digerat, blogurile de turism oferă un spațiu de promovare mult mai vizibil pentru publicul agențiilor de turism, caracterizat prin mai multă coerență.
Felul în care un blogger abordează un subiect depinde și de mediul din care vine el (raportat strict la costuri). Dacă este o persoană ce câștigă cu mult peste medie, e și normal să prezinte toate destinațiile scumpe ca și accesibile, lucru clarificat și de către Roxana Farca.
La fel de bine, Roxana a completat o altă idee a lui Florin legată de promovarea destinațiilor mai puțin cunoscute. Promovare, promovare dar să se facă responsabil. Nu știu cum cât de responsabilă e promovarea atât timp cât aduci în zone ca Vadu și Corbu oameni care nu au nicio treabă cu turismul și dezvoltarea durabilă (da, sunt și cititori de bloguri din categoria asta). Chiar am fost martorul unor indignări venite din partea unor prieteni vamaioți, atunci când au citit de un loc de pe litoralul Bulgăresc cunoscut doar de o mână de oameni pe unul dintre cele mai citite bloguri de călătorie.
Lista motivelor pentru care agențiile de turism ar trebui să colaboreze din ce în ce mai mult cu bloggerii de turism rămâne deschisă și poate fi completată în secțiunea de comentarii.

Sesiunea de întrebări și răspunsuri

Cu sinceritate vă spun că am preferat să nu mă ascund după deget doar de dragul de a mă simți parte dintr-o comunitate și am încercat să obțin niște răspunsuri care să pregătească agențiile de turism pentru viitoarele colaborări cu bloggerii de turism. Da, în spatele cortinei au fost voci care m-au arătat ca Gică Contra al blogosferei de turism pentru că am făcut un defavor, asta, defavoare bloggerilor încercând să dovedesc faptul că nu pot general conversiile dorite de agențiile de turism.

Foto: Xavier Vergés, Going after the right questions? via Flickr, Creative Commons Attribution

În cele ce urmează voi despica firul în 4 pentru a înțelege mai bine ceea ce am vrut să subliniez. Sper să fi fost destul de convingătoare răspunsurile J’Info în ceea ce privește condițiile și așteptările în urma campaniilor cu bloggerii.

Dincolo de imagine cum a beneficiat J’Info de colaborarea cu bloggerii?

Doamna Pavel a confirmat faptul că de pe urma colaborărilor cu bloggerii nu a beneficiat de altceva decât de o mai bună imagine în comunitățile pe care aceștia le reprezintă. Din discuția generată în jurul acestei întrebări a reieșit faptul că blogurile sunt un bun canal de promovare a imaginii agențiilor de turism.

De ce nu și de vânzare? Până la urmă ceea ce caută orice agenție de turism e să vândă, indiferent de cât de multă imagine ar beneficia.

Am fost de acord cu doamna Pavel și restul bloggerilor că astfel de rezultate, dincolo de like-uri, share-uri și comentarii, se obțin în timp și necesită consolidarea relațiilor cu bloggerii.
Totuși, am încercat să forțez puțin nota, subliniind faptul că orice promovare trebuie să genereze și alte rezultate dincolo de awarness. Totul stă în conținutul pe care bloggerii îl generează pentru agenții, conținut de care agențiile nu știu să profite. Am spus asta având în minte o colaborare ce tinde spre modelul marketingului afiliat, dar pentru care call-to-action-ul e susținut de instrumente mult mai avansate decât de un simplu link spre situl agenției de turism.
Sunt de părere că în turism link-ul ca instrument de conversie nu mai e suficient, atât timp cât nu se urmăresc creșteri SEO ale sitului de agenție. Potențialii turiști trebuie convinși prin instrumente vizuale non-intruzive să facă conversii. Ideea e simplă și se bazează pe ceea ce în perioada web 1.0 se numea webrings. Conceptul poate fi adaptat și redefinit în mediul 2.0.
Doamna Pavel a dus discuția mai departe decât așteptam, punând problema plăților online. Nu cred că se referea la plățile online de pachete turistice prin intermediul blogurilor, dar mie îmi surâde ideea, ideea ce merită urmărită în timp. Imaginați-vă că în câțiva ani veți citi un articol despre o destinație anume, iar la sfârșitul lui veți dori să vă rezervați pachetul în cauză și veți putea face lucrul ăsta direct de pe blogul în cauză, cu plata online și toate cele. Fără a părăsi blogul.

Cum comentează doamna Pavel faptul că acel conținut generat în urma acțiunilor agenției sale ar putea face conversii pentru alte agenții?

Exemplu: să zicem că citesc pe blogul lui Cezar despre Dubai și mă convinge asupra destinației prin felul în care povestește, dar mă duc să iau același pachet de la altă agenție.
Eh, aici nu s-a putut contura un răspuns clar, dar s-a conștientizat faptul că și promovarea în media clasică poate genera același lucru. Eu aveam în minte scenariul în care, instrumentele de conversie pentru o destinația anume devin invalide din cauza faptului că pachetul pe care agenția îl oferea devenea indisponibil, lucru ce ar trebui să motiveze agențiile să păstreze o relația de lungă durată cu bloggerii pentru a-și putea păstra la zi instrumentele de conversie. Nu de alta, dar pe internet conținutul nu expiră.

Câți dintre bloggerii cu care coloaborează J’Info au fost aleși în urma unui proces de selecție propriu al agenției și câți în urma faptului că aceștia au venit cu propuneri de colaborare către agenție?

Răspunsul primit a fost că până acum niciun blogger nu a venit cu vreun proiect concret la agenție și că majoritatea activităților au fost făcute cu bloggeri aleși de către agenție.
Concluzia întâlnirii a fost aceea că, pe termen lung, bloggerii pot oferi agențiilor de turism vizibilitate (prin access către mai multe categorii de public pe mai multe canale de comunicare), sfaturi și idei pentru campanii. Evident, contribuțiile bloggerilor la industria turistică nu se limitează aici.
Din punctul meu de vedere, mediul online e plin de oportunități pentru industria turistică, mai ales când vine vorba de blogosfera de nișă. Dar pentru a putea materializa proiecte, agențiile trebuie să îl înțeleagă mai bine și să gândească dincolo de siturile aglomerate cu oferte și newslettere cu superlative.
Sunteți invitații mei să continuați dezbaterile de mai sus în secțiunea de comentarii.