MoonTimeBike, recunoaşterea de a doua zi

bicicleta, parcul tineretului

De când mi-am luat bicicleta, am tânjit după Parcul Tineretului, pentru că mi se părea mie mult mai potrivit pentru stilul meu de biciclit.

M-am înşelat. Aceeaşi aglomeraţie că în orice parc şi aici, plus aceleaşi animale cu două picioare impasibile la soneria care le anunţa că ocupă pista de biciclete şi aceiaşi copii care pedalează haotic, în ideea în care îi vezi tu, susţinuţi de părinţi gata oricând să îţi scoată ochii pe motiv că ei sunt pe pistă. Şi când colo, urlăm după piste, când educaţia velo lipseşte cu desăvârşire.

În fine, nu despre asta era vorba aici, ci despre cele câteva ieşiri în decor care au fãcut parte şi din traseul Redbull MoonTimeBike, pe care s-a concurat cu o seară în urma plimbării mele în Parcul Tineretului.

Parcul Tineretului

B-dul Tineretului
Sector 4
București

M2, stațiile Tineretului și Constantin Brâncoveanu

Coborâri mai scurte, mai line, mai lungi, dar abrupte, slalom în coborâre printre copaci au făcut parte din traseu, însumând 500 de metri diferenţă de nivel.

Nu le-am încercat chiar pe toate, dar am încercat suficiente astfel încât să îmi cunosc bicicleta şi să îmi dau seama la ce pericole mă expun. Nu am păţit nimic, dar era cât pe ce să zbor de pe bicicletă la o săritoare din lipsa pedalelor SPD. Am renunțat la el fix din magazin.

Mai jos aveţi imagini cu coborârile pe care le-am abordat, începând în sensul acului de ceasornic cu cea de dinainte de podul ce leagă aleea principală a parcului de Sala Ioan Kunst Ghermănescu (fostă Sala Polivalentă).

A urmat o coborâre în linie dreaptă pe care am evitat-o din cauza mulțimii, chiar din dreptul spațiilor de sport, ce era însoțită de o urcare în paralel, la câțiva zeci de metri depărtare.

Coborârea care a urmat mi-a plãcut cel mai mult; porneşte imediat după Plaja Ecologică și pentru câțiva metri merge în paralel cu aleea, apoi coboară și șerpuieşte printre copaci, are nişte rãdãcini ca stoppere şi se terminã cu o săritoare (o platformă de tranziție de la o serie de trepte la alta), unde mi-au sărit picioarele de pe pedale, mă așteptam ca coborârea să se termine și mă așezasem pe șa.

Următoarea coborâre dă în podul arcuit ce traversează lacul.

În capătul de nord-vest al lacului, am încercat și coborârea, dar și urcarea, ocazie cu care m-am acomodat cu vitezele bicicletei pentru urcări.

Extra am încercat chiar de două ori o coborâre ce se intersectează perpendicular pe cea de mai sus, poate cea mai abruptă din tot parcul.

Ultima coborâre pe care am abordat-o a fost cea dinspre intrarea de nord a parcului, de sub crematoriu. Am avut ceva emoții având în vedere că aici sunt două terasamente despărțite de un drum de pământ ce poate acționa ca o săritoare.

Mi-am continuat traseul prin Piața Unirii, Parcul Izov, pentru a vedea ce se întâmplă la manifestația Basarabia, Pământ Românesc, apoi Grădina Cișmigiu, Atheneul Român, Magheru, Piața Victoriei, Parcul Herăstrău.

După 4 parcuri tranzitate pe bicicletă ieri, am ajuns la o singură concluzie: cola, semințe și caterincă e combinația ce definește cel mai bine generația care își petrece timpul prin parcuri.

Total
0
Shares
4 comments
Dă-i un răspuns lui Petruș Lungu Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Previous Article

Parereri despre eTravel Conference

Next Article

Mersul Trenurilor pentru terminale Windows Phone

Related Posts
Total
0
Share