7 luni pe mare

Nu, nu este un proiect al meu, ci al unui om pe numele lui Lucian Ionescu, care şi-a învins temerile şi a plecat într-o călătorie solitară pe mare, de la Giurgiu la Veneţia, cu caiacul.

Deşi admir foarte mult curajul său, cred că am să mă rezum în continuare la plimbările de agrement cu caiacul sau la croazierele în lungul coastelor continentale. Pentru ce a făcut omul acesta îţi trebuie un curaj nebun şi sprijin neţărmuit, ca să zic aşa, din partea familiei.

I-am ascultat încă o dată povestea în cadrul conferinţei de presă organizată de AsociațiaIvan Patzaichin – Mila 23, marţi, 16 decembrie, la Biblioteca Naţională a României. Pe parcursul călătoriei sale l-am urmărit pe dl. Ionescu pe pagina de Facebook De la Giurgiu la Veneţia.

Traseul său a presupus aproximativ 500 km pe Dunăre, 400 km pe uscat şi aproape 3200 km pe mare.

Deşi un om cu rezervări în ceea ce priveşte ceilalţi oameni, în călătoria sa a întâlnit oameni care l-au uimit plăcut prin comportamentul lor. Părerea mea e că lucrurile nebuneşti câştiga admiraţia celor din jur, iar oamenii, spectatorii care te susţin, nu fac altceva decât să îţi contureze visele, realizările, şi să îţi confirme încă o dată că te îndrepţi în direcţia cea bună.

Dl. Ionescu a văzut poate ce pe alocuri a văzut doar marea și a trăit ce puțini au șansa să trăiască. A văzut peisajele de la Cap Kaliakra, a gustat ceaiul turcesc la el acasă, a văzut orașele medievale (medievale, da? nu antice) de pe coastele Greciei, a înfruntat vânturile Yugo și Bura de pe coastele Mării Adriatice și, datorită acestora, a ajuns la destinație cu 7 zile mai devreme față de ce plănuise inițial. Nu mai el știe ce a trăit când a intrat în porturile de intrare și când a lăsat în urmă țărmuri străjuite de porturi de ieșire. Acestea sunt punctele de frontieră pentru cei ce navighează pe mare.

Cum sunt un om cu ceva pregătire în turismul montant, iau mereu în calcul cele 10 reguli ale muntelui. Una dintre ele spune să nu pleci niciodată singur într-un drumeție dificilă. Dl. Ionescu a exeplicat și această alegere a sa. Cu însoțitor ar fi fost dificil din punct de vedere moral în momentele de răscruce, acesta ar fi lăsat loc remușcărilor în toată aventura sa și ar fi compromis-o la un moment dat.

De obicei nu scriu despre aventurile altora, dar aceasta m-a făcut să înțeleg că fiecare dintre noi trebuie să ne trăim visele.  Următoarea sa aventură cu caiacul va fi de la Marea Albă la Marea Neagră, prin inima continentului, pe râuri și canale. Aventura sa pe mare, de la Giurgiu la Veneția, va fi transpusă într-o carte.

În afară de motivele expuse mai sus, poate nu aș fi ajuns la această întâlnire dacă nu aș fi citit Doi ani pe mare, de Richard Henry Dana. Cât despre mine, aventura dlui. Ionescu m-a încurajat să fiu ceva mai sălbatic, vorba amicului Iulian. Voi pune din ce în ce mai mult accent pe cicloturism, pentru început în jurul Bucureștiului și apoi, cine știe, poate în jurul României.