Week-end-ul trecut vremea a fost de partea bicicliştilor, aşa că am încălecat pe-o şa şi … ia că nici macar nu am început bine că deja vreau să închei. Dar să nu ne grăbim la terminat de povestit, ci la pedalat pe firul poveştii.
Revenind, zi perfectă pentru turul parcurilor bucureştene, aşa că am pornit spre Parcul Carol I în căutare de locuri de dat, având în vedere că parcul e pe dealul Filaretului.
Cred că Bacus a strâns din dinţi şi a plâns cu lacrimile lui Ovidiu când viile Bucureştiului au fost scoase din rădăcini pentru a permite amenajarea parcului. Parcul, la fel ca şi construcţiile reprezentative care îl flanchează, a fost inaugurat în 1906, sub numele de Parcul Libertăţii, cu ocazia expoziţiei jubilare Carol I – 40 de ani de domnie și România – 25 de ani de regat.
De forma parcului s-a ocupat Eduard Redont, peisagist francez, organizarea fiind dedatoria academicianului Constantin I. Istrati, fost primar al Bucureștiului.
Am intrat în parc dinspre Piața Libertății şi am abordat aleea laterală dinspre vest, cea care duce spre Biserica Cuţitul de Argint şi Arenele Romane.
Biserica Cuţitul de Argint a fost construită cu ocazia evenimentului de care am amintit mai devreme, peste aşezământul unei mici biserici denumită Bărbătescu-Nou, zidită la 1796.
De partea arhitecturală a bisericii construită în stil moldovenesc s-a ocupat arhitectul Nicolae Ghica-Budeşti, iar de picturi Costin Petrescu.
Am urcat dealul Filaretului, am dat un ocol Memorialului Eroilor Neamului, ajungând în partea de est.
Dând să cobor pe aleea de est, am văzut o cărare de pământ ce coboară dealul şi cu teamă am abordat-o. O găsiţi uşor, intrarea pe cărare a fost pavată cu grilaje de plastic.
La baza pantei am meditat puţin la rostul omului pe pământ, privind la cârdul de raţe sălbatice ce se bucurau de lipsa gheţii pe lac.
Am urcat dealul Filaret tot pe aleea din partea de est şi mi-am tras iar sufletul, meditând de această dată la împăcarea omului cu sinele, undeva în apropierea Castelului Țepeș (sediul Oficiului Naţional pentru Cultul Eroilor).
Construcţia a fost iniţial un Turn de Apa ce deservea o unitate de pompieri, construit cu ocazia sărbătoririi a 40 de ani de domnie a lui Carol I.
Turnul a fost proiectat ca o replică la scară mică a castelului lui Vlad Ţepeş de la Poienari, judeţul Argeş.
Intrarea se face prin strada Candiano Popescu
Se poate vizita de 2 ori pe an:
- de Ziua Eroilor, pe 13 iunie 2013
- de Ziua Armatei , pe 25 octombrie
De aici am ocolit Memorialul Eroilor Neamului și al ajuns iar în partea de vest a parcului. Aleea care coboară pe lângă monument se continuă cu cărarea semnalizată și aici de grilajele de plastic. Coborârea este abruptă și sinuoasă, generatoare de adrenalină.
După asta am mai dat câteva ture parcului și mi-am încheiat plimbarea în parc, îndreptându-mă spre casă. Deşi parcul nu are piste de biciclete trasate, nu am văzut niciun indicator restrictiv. Singura zonă unde este interzis accesul cu biciclete este cea din faţa monumentului şi este semnalată ca atare.
