Acest minunat cadru natural de la Moieciu

moieciu, rucar-bran, bran, brasov

Nu ştiu cum se face că am ajuns iar în zona Bran – Moieciu, de data aceasta fără a căuta ceva mai mult de câteva zile de odihnă. Pentru mine Moieciu a fost asociat mulți ani la rând ca localitatea cea mai accesibilă pentru team building-uri, localitatea unde turismul s-a dezvoltat treptat, după posibilitățile fiecăruia. Și ăsta nu este un lucru bun, asta pentru că investitorul românul nu are simțul continuității, construiește din topor și nu este interesat de impactul asupra mediului.

Majoritatea unităților de cazare din Moieciu, fie el de Jos sau de Sus, se promovează ca fiind poziționate într-un cadru natural cu peisaje de invidiat, la care se adaugă un aer ozonat benefic sanatatii și o liniste apasatoare completata de susurul apelor cristaline de munte. Pentru a nu arăta pe cineva anume cu degetul am luat descrierile de mai sus de pe situl primăriei Moeiciu.

Și aici intervine ironia clișeului. Acel cadru natural cu peisaje de invidiat este greu accesibil, infrastructura de acces e la pământ. Iar dacă o iei la pas, trebuie să te bucuri cu cea vezi de pe drumul principal de access, asta în timp ce trebuie să ai grijă să nu dea vreun șofer peste tine (da, lipsesc trotuarele pietonale) în graba lui spre selectul complex Cheile Grădiștei sau mai știu eu ce altă pensiune, vilă sau hotel inaccesibile muritorilor de rând. Noi am căutat să ne strecurăm pe una dintre pajiștile de pe coastele ce flanchează drumul principal. Am găsit una neîngrădită, am urcat câțiva pași și ne-am tolănit în iarbă. De aici ne-am bucurat de un alt peisaj decât cel standard promovat intens pe siturile ce afișează unități de cazare.

Moieciu

Din păcate, cineva cu influență sau putere de decizie a hotărât că una dintre coastele împădurite are nevoie de o tunsoare permanentă.

Moieciu

Cu siguranță văile astea ascund peisaje care îți taie răsuflarea. Din păcate, acestea nu sunt accesibile turistului de week-end. Motivele sunt multe: lipsa infrastructurii, a traseelor turistice, proprietăți private de o parte și de alta a văii, lipsa de interes a investitorilor pentru a susține astfel de inițiative. Nu știu cum de sunt atâți de mult mâncători de ceafă de porc și cartofi prăjiți dispuși să își rupă mașinile în două pentru a ajunge la o închisoare de week-end. Zic închisoare de week-end pentru că lipsa infrastructurii te împiedică să te bucuri de cadrul natural la adevărata lui valoare, asta dacă nu te cazezi la o vilă ce oferă și ATV-uri în programul de relaxare, așa că ești captiv la vilă, pensiune, hotel, unde trebuie să te bucuri la o laltă cu alți zeci de turiști de aceleași servicii. Dacă vă place asta, noi să fim sănătoși, dar, oameni buni, renunțați la comportamentul de turmă, ieșiți din peisaj, conturați-vă personalitatea și decideți voi pentru voi.

Moieciu

moieciu, rucar-bran, bran, brasov

Moieciu

Moieciu

Moieciu

De exemplu, în Germania, într-o pădure naturală de la marginea unui orășel de lângă Mainz, Budeheim, autoritățile au găsit de cuviință să amenajeze și să marcheze acolo trasee de trekking, de jogging, de mountain biking, de bird watching sau spații de odihnă pentru locuitori, turiști etc. Și ăsta e doar un exemplu de posibilități de petrecere a timpului liber într-un orășel european. Mă pripesc la comparații, nu? Asta e viziunea mea asupra dezvoltării turismului. Și toată zona Moieciu, în special Moieciu de Jos și Moieciu de Sus, are nevoie de asta, unde mai pui faptul că și tradițiile au de suferit pe ici pe colo, noroc cu festivalurile sezoniere.

Nu știu cum investitorii nu conștientizează faptul că o infrastructură bine pusă la punct le va crește, indirect, și lor veniturile. Nu știu cum de nu se asociază într-o asociație a proprietarilor de unități de cazare, astfel încât să fie mai vocali în relația cu autoritățile, pentru a face presiuni în vederea investițiilor în nevoile de bază ale zonei.

Spre deosebire de Valea Șimonului, în zona Moieciu nu s-a construit la fel de mult, cel puțin nu în Moieciu de Jos și tind eu să cred că din cauza infrastructurii, care a fost dintotdeauna o problemă. Încă ne-am putut bucura de prezența locuințelor tradiționale sau elemente de arhitectură tradițională prezente la construcțiile moderne. Ne-am încumentat să intrăm pe o proprietate privată, un drum de acces mai exact, și am urcat pe coasta dreaptă a văii prin care șerpuiește drumul de access și sus, pe coastă, am mai descoperit grajduri pentru animale din lemn, ba chiar și case din bârne. Asta pe lângă peisajul mirobolant.

Moieciu

Moieciu

Dar dacă venea vreun proprietar și ne rupea picioarele pentru că am îndrăznit să intrăm pe pământul lui? De data asta am fost norocoși.

Cum ne plimbam noi așa pe marginea drumului, un panou de lemn ne anunță intrarea în satul turistic Cheia, unde ne-am oprit pentru câteva minute să admirăm bisericuța de început secol XIX, ce poartă hramul Adormirea Maicii Domnului.

Moieciu

De aici ne-am continuat plimbarea până la intrarea în Cheile Grădiștei, unde cu greu am găsit un loc unde să poposim, feriți de praful ridicat de mașinile ce mergeau către Moieciu de Sus. Evident, am intrat pe o proprietate privată și am zăbovit ceva într-un pâlc de păpădii.

Moieciu

Moieciu

Ploaia ne-a întors din drum, așa că am revenit a doua zi pentru a vedea Cascada La Chișătoare.

Cascada La Chișătoare este un fenomen carstic de suprafață, unde apele ce se preling pe peretele calcaros favorizează depunerile de carbonat de calciu sub formă de travertin (tuf calcaros). Într-o primă instanță, apa curge printr-o pânză de mușchi și abia apoi spală peretele calcaros.

Moieciu, La Chisatoare

Moieciu, La Chisatoare

Obiectivele de mai sus plus încă câteva trasee turistice cu plecare din Moieciu de Sus sunt principalele puncte de atracție din zonă, la acestea se adaugă programul fiecărei unități de cazare din zonă care se respectă: mese festive, programe artistice cu ansambluri folclorice etc.

Cât despre calitatea serviciilor de cazare în zonă, aceasta variază între extreme. Am stat și în pensiuni ce erau mai degrabă niște improvizații, dar și în hoteluri ce și-au făcut un renume prin calitatea serviciilor pe care le oferă. Am fost șocat de combinații între lemn, termopan și pexal ce traversa vizibil pereți, dar și plăcut impresionat de gustul pentru detalii și combinațiile armonioase între elementele de decor.

În week-end-ul în care am fost la Moieciu am fost găzduiți la Hotel Turnul. Numele i se trage, evident, după prezența unui turn într-una din aripile unității de cazare, ce simbolizează după cum bine este punctat pe situl hotelului, dincolo de conceptul clasic de fortăreață, locul unde fantezia scriitorilor a reconstituit vremurile eroice, în care cavaleri şi domniţe îşi trăiau poveştile de dragoste pătimaşă, … locul de întâlnire pentru menestreli şi comedianţi. Raportat la locul în care a fost construit hotelul, turnul modern este refugiul omului ce vrea să evadeze de oraș, de zgomot pentru a căuta liniștea și împăcarea cu sine.

Moieciu, Hotel Turnu

Hotel Turnul
Moieciu de Jos, Nr. 394
Cod Poștal 507135
Județul Brașov
România

Tel: 0268/236.628
Fax: 0268/236.087
Email: office@hotelturnul.ro

Noi am stat într-o cameră dublă, cu ornamente din fier forjat și mobilier din lemn pe suporți sau cu decoruri din fier forjat, cu balcon cu băncuțe și jardiniere cu flori colorate agățate de balustradă. Cred că e singurul hotel de 3 stele din care am plecat super încântat de felul în care era amenajat.

Moieciu, Hotel Turnu

Moieciu, Hotel Turnu

De asemenea, am avut ocazia să servim micul dejun și cina în restaurantul hotelului, din care poți admira, de la mesele cele mai apropiate de fereastra ce dă în stradă, coasta verde de vis-a-vis. La fel, un loc amenajat cu gust, cu mobilier cu elemente decorative cioplite atent în lemn, unde muzica de fundal e muzică de fundal, iar tu, ca musafir, te poți înțelege cu comesenii.

Moieciu, hotel turnu

Așa cum am menționat și mai sus, cum activitățile în zonă sunt limitate, hotelul are în curtea din spate un foișor în care se organizează cine festive, un leagăn, precum și un spațiu de joacă pentru copii.

Moieciu

Am zis că activitățile sunt limitate în zonă, asta dacă nu cumva folosiți Moeciu ca punct de plecare spre obiective ca Râșnov, Bran, Brașov, Câmpulung etc.

Cu părere de rău, în ciuda serviciilor de cazare de care am avut parte, nu cred că am să mai calc prea curând prin Moieciu, cel puțin nu în interes personal. Am văzut că la intrare în Moieciu de Jos se lucra de zor la partea carosabilă. Sunt curios cât de departe o să se ajungă. Asta ca să nu fiu rău și să mă întreb cât o să reziste.

*Cazarea la Hotel Turnul a fost posibilă datorită voucher-ului câștigat la lansarea platformei de rezervări Traveo.

Moieciu

Moieciu

Moieciu

Moieciu

Total
0
Shares
7 comments
  1. Sunt multe motive care m-au determinat să rămân un cititor fidel al acestui blog după ce am parcurs un adevărat maraton şi m-am delectat cu aproximativ 200 (incluzând şi bloguri site-uri ale companiilor). Unul dintre motive (pentru că nu le voi enunţa chiar pe toate) este onestitatea cu care sunt scrise articolele, adică prezentarea echilibrată, cu evidenţierea deopotrivă a aspectelor pozitive şi negative. Iar articolul de faţă este un exemplu în acest sens. Încă unul, alături de multe altele. Nu mai insist asupra acestui aspect, pentru mine, ca cititor, contează să ştiu ce mă aşteaptă la locul de destinaţie, cu bune şi rele.
    Un alt motiv îl reprezintă depăşirea stadiului de monografie turistică, (comun de altfel în peisajul blogurilor româneşti), tendinţă ce a marcat secolul trecut. Rămânerea în urmă din acest punct de vedere nu constituie un element de progres, după opinia mea. Şi dacă la aceste motive am mai făcut referire şi într-un alt comentariu acum ceva vreme, voi mai adăuga încă unul: ponderea relativ scăzută a articolelor rezultate în urma infotrip-urilor. Sigur că ele sunt utile şi au un rol bine definit însă de multe ori sunt ignorate aspecte importante, după opinia mea, şi anume: aceste călătorii se desfăşoară mai mult în extrasezon sau în debut de sezon şi sunt anunţate cu surle şi tobe, aspecte ce pot influenţa calitatea concluziilor ulterioare. Mă refer, evident, la acele forme de turism în care sezonalitatea îşi pune amprenta. Apoi, sigur, e minunat dacă jurnaliştii şi agenţii de turism sunt aşteptaţi şi întâmpinaţi pe “covorul roşu” în aceste vizite de documentare. E excelent faptul că sunt prezentate iniţiative private, investiţii importante pentru turismul autohton. Însă de aici şi până la generalizări de tot soiul pentru turismul românesc, pornind de la câteva exemple punctuale, e cale lungă. Repet, sunt importante, însă cred că pentru analize (comparative sau competitive) e nevoie de ceva mai mult. Aglomeraţia de pe plajă sau din preajma instalaţiilor de transport pe cablu la schi, timpul de servire la masă şi nu numai, amabilitatea, atitudinea personalului, lipsa locurilor de parcare, problemele în gestionarea deşeurilor din timpul sezonului, toate acestea se pot constitui în factori de disconfort pentru turist. Sau, dimpotrivă, pot reprezenta elemente de diferenţiere pentru destinaţiile turistice, dincolo de infrastructura specifică (de cazare, alimentaţie, agrement, tratament). Însă ele pot fi observate prea puţin sau deloc în vizitele de informare. De aceea, apreciez mai mult articolele scrise ca urmare a călătoriilor individuale. Pentru mine, ca cititor, sunt mult mai utile. Spor şi inspiraţie în continuare!

    1. Mulțumesc pentru aprecieri!
      O să dau drumul cât de curând unui articol generat în urma unui infotrip, unde o să vedeți că ”covorul roșu” nu m-a influențat în niciun fel, iar părerile sunt pertinente legate de dotările stațiunii/hotelului în care am stat. Câte despre viziunea asupra dezvoltrăii turismului, aceasta nu trebuie să aibă un caracter sezonier. 🙂

      Până atunci, aruncați un ochi și pe articolul amicului Florin referitor la litoralul Mării Negre http://bit.ly/1lfXn4e. Deși e scris în urma unui infotrip, punctează câteva aspecte ce nu țin neapărat de sezonalitate.

      1. eu mă refeream la faptul că infotrip-urile se realizează în extrasezon, sigur din motive întemeiate însă circulaţia turistică e concentrată în sezon. Mai exact: câţi metri pătraţi de plajă am eu ca turist în lunile iulie şi august, am sau nu suficiente locuri de parcare (adică cele de la hotel sunt corelate cu numărul locurilor de cazare din respectivul hotel?), cât aştept la urcare cu teleschi-ul, care este atitudinea personalului în mijloc de sezon? Sunt munţii de gunoaie parte din peisaj în sezon? şi aşa mai departe. Cât despre dotările unităţilor de cazare, serviciile oferite, verificarea încadrării lor la nivelul de confort declarat…pentru asta îmi imaginez că avem o autoritate centrală care are atribuţii în acest sens 😀

      2. Mulţumesc pentru recomandarea de lectură, am citit şi articolul lui Florin aşa cum le-am citit şi pe celelalte care au fost publicate în legătură cu evenimentul recent de pe litoral. Nu mie trebuie să îmi placă sau să îmi pară interesante ci mai degrabă cititorilor (abonaţilor) respectivelor bloguri. Câtă vreme publicul cititor e mulţumit, pesemne că aceea e calea cea bună de urmat. Însă eu mai sus nu m-am referit punctual la un eveniment anume ci la o tendinţă pe care am observat-o. Mi-am exprimat opinia aici dat fiind faptul că citesc regulat acest blog, articolele de aici se potrivesc cerinţelor mele şi am expus şi motivele 🙂

  2. Felicitari pentru articolul foarte bine documentat. Este foarte important ca atunci cand te dedici unei astfel de activitati, sa stii despre ce vorbesti. Intradevar, infrastructura din zona Moieciu lasa foarte mult de dorit, exact ca in orice alta zona din Romania, nu este nici o diferenta majora. Nu inteleg mirarea legata de acest aspect. Nu avem inca organizarea necesara ridicarii nivelului calitativ al turismului, nici macar in capitala tarii. Am stat o saptamana in Moieciu de Sus, folosindu-ne de linistea acestei localitati, pentru a ne odihni si plecand de acolo, am vizitat Branul, Rasnovul si Brasovul. Dupa parerea mea Moieciu de Sus este o localitate obisnuita, de munte, “lovita” de ideea de turism. Nu stiu sa faca asa ceva, dar profita de orice “le pica”. Oamenii sunt binevoitori, zona este superba, cu putin curaj te poti apuca sa explorezi. Dupa cinci zile ne-am facut curaj sa vizitam dealul de vizavi de pensiunea noastra. Aflasem ca sunt proprietati private, toate acele curti cu capite de fan si “fanare” de poveste. Am traversat paraul cu chiu cu vai si am sarit cateva garduri, dar ceea ce am descoperit si fotografiat depaseste orice inchipuire. Am urcat pana in varf, descoperind ca acel deal se afla de fapt in mijlocul localitatii, nu pe marginea ei. Fara drumuri sau trasee semnalizate, doar spirit de aventura. Nu stiu daca vreau sa apara drumuri pe acolo sau mii de turisti. Eu parca as vrea sa ramana asa pentru totdeauna.

    1. Cu drumuri sau fără drumuri, zona oricum e deja suprasaturată d.p.d.v. turistic. Măcar dacă se face turism, să se facă așa cum trebuie, nu în bătăie de joc. Ideea e că în România nu se știe să se lucreze în regim de asociere, nu se văd beneficiile pe termen lung.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Previous Article
City-break, Barcelona

Barcelona pe fast-forward cu Happyșor, #calatoruldigital (ziua 1)

Next Article

Alina Ostahi a fost numită Head of Sales pentru Travelport România

Related Posts
Total
0
Share