După atâta umblat în cele două zile de când sosisem în Barcelona, sâmbătă dimineața ne-am trezit cu ideea de a merge la plajă, pentru a ne relaxa pentru cel puțin jumătate de zi. Dar cum în călătorii e la fel ca în comerțul cu amănuntul, socoteala de acasă nu s-a potrivit cu cea din târg, așa că în loc de plajă am ajuns pe la Muzeul Național de Artă al Cataloniei, pe colina Montjuic, la stadionul olimpic, la Castelul Montjuic și, într-un final, pe plaja Barceloneta.
De fapt, trebuie să recunosc că eu și Happyșor nu prea aveam chef de plajă, așa că a trebuit să o amăgesc pe ea de așa natură să facă cum voiam noi. Că vorba aia, cine cântă, cocoșul sau găina? 😀 Eu glumesc, dar vă dați seama că într-o relație totul se face prin comun acord, da? 😛
Ei bine, în drumul nostru spre plajă ne-am oprit în Plaça D’Espanya, piață construită cu ocazia expoziției internaționale din 1929.
O bună vedere de ansamplu spre piață puteți avea de pe terasa Arenas de Barcelona, o arenă pentru coridă construită în 1900, în stil neo-maur, căreia i-a fost dată o altă întrebuințare odată cu scăderea interesului pentru astfel de activități.
Arenas de Barcelona (Las Arenas)
Gran Via de les Corts Catalanes, 373-385 08015 Barcelona SpaniaAccesul pe terasă se face cu liftul direct din stradă și costă 1 euro de persoană. De aici se pot vedea parcul pictorului catalan Joan Miró, monumentul central din mijlocul pieței, turnurile venețiene ce străjuiesc calea spre fântâna magică și Muzeul Național de Artă al Cataloniei.
E al doilea oraș pe care îl vizitez, unde multe dintre monumente au fost construite cu ocazia unei expoziții internaționale. Și în Praga pot fi văzute monumente construite cu ocazia unor expoziții sau centenale.
Bun, ne-am bucurat iar de Barcelona de la înălțime, după care ne-am îndreptat spre fântâna magică, fântână care e alimentată cu apă direct dintr-un izovor subteran, care seara e punct de atracție în piață datorită spectacolului de lumini și culoare care învăluie jeturile fântânii.
Căderile de apă însoțesc urcușul spre Muzeul Național de Artă al Cataloniei, muzeu în care se regăsesc picturi murale din biserici și capele romanice din Catalonia, dar și exponate din perioada gotică, renascentistă, barocă, precum și colecții de artă modernă sau numismatică și fotografii.
Ne-am mulțumit în a da o tură de exterior a Palatului Național, clădirea construită în stil italian, care găzduiește muzeul, și a ne bucura de razele soarelui care urcau pe scara Celsius pe măsură ce ziua se consuma. Cum ne resimțeam după două zile de plimbări, ne-am oprit preț de un sandviș lângă fântână, după care ne-am continuat urcușul (pe scare rulantă, fie vorba între noi) până pe treptele din fața Palatului Național.
Palau Nacional
Parc de Montjuïc Barcelona, Eixample SpainTel.: (00 34) 93 622 03 60
Web: www.museunacional.cat
Cum ajungi:
Metrou: liniile L1 și L3, stația Plaça Espanya
Autobuz: 9, 13, 23, 27, 37, 46, 50, 65, 79, 91, 109, 150, D20, H12 și V7
Program de vizitare:
Pe 1 ianuarie, 1 mai și 25 decembrie – închis.
De la 1 mai la 30 septembrie, de marți până sâmbătă, între orele 10 a.m. – 8 p.m; duminicile și sărbătorile naționale de la 10 a.m. la 3 p.m.
De la 1 octombrie la 30 aprilie, de marți până sâmbătă, între orele 10 a.m. – 6 p.m; duminicile și sărbătorile naționale de la 10 a.m. la 3 p.m.
Sâmbetele de la 3 p.m. și primele duminici din fiecare lună – intrare gratuită.
Fațada palatului este inspirată după domul din Biserica Sf. Petru din Vatican.
Atmosfera din fața Palatului Național a fost terapie pentru suflet: o apă curgătoare se auzea subtil mai jos, sub terasa palatului, două statui masive, de piatră, privesc spre oraș, iar un cântăreț stradal ciupea corzile unei chitări într-un cânt lent, hipnotizant. Pe scările palatului diverse nații își mărturiseau uimirea asupra preisajului.
Cum stăteam noi așa pe scările din fața palatului, un domn de la consiliul local ne-a întrerupt din spectacolul care ne moleșea pe măsură ce îl simțeam din ce în ce mai vibrant, timp în care ne deconectam de elementele din jurul nostru ce nu-și găseau locul în toată această punere în temă.
Ca să vedeţi cât de mult înseamnă turismul, trebuie să vă spun că omul făcea sondaje despre calitatea informaţiilor turistice prezente online sau offline, despre marcajele turistice şi alte detalii relevante. Şi asta din primăvară până în toamnă, autorităţile având mereu acces la situaţia actuală a fenomenului turistic datorită faptului că toate sondajele sunt înregistrate online via notebook sau mobil cum aveam să văd la plecarea din aeroportul din Barcelona.
În fine, au fost 20 de minute în care m-am simţit relevat pentru ce se întâmplă acolo, după care ne-am reluat plimbarea pe colina Montjuic, colină ce a găzduit în vechime cetatea iberică Laya, dar şi templul roman dedicat zeului Jupiter, după care se presupune că ar fi fost numită colina: Mons Jovis, Monte de Jupiter, Montjuic. Mă rog, teorii sunt multe şi cum nu intenţionez să fac istorie aici vă las pe voi să le descoperiţi.
Una din opririle noastre pe colină a fost la stadionul olimpic, construit cu ocazia Olimpiadei din 1992.
Estadi Olímpic Lluís Companys
Tel: +34 934 26 20 89
Cum ajungi:
Autobuz: 150 sau 125
Lângă stadion există şi un muzeu olimpic în faţa căruia există un trotuar al olimpicilor, pe care sunt încastrate urmele diferiţilor sportivi ce s-au remarcat în cadrul olimpiadei.
Dacă tot vorbim de sport, trebuie menţionat faptul că pe aceeaşi colină s-a desfăşurat marele grand prix al Spaniei în anii 1969, 1971, 1973 și 1975. Chiar în perioada şederii noastre în Barcelona s-au desfăşurat nişte curse grand prix pe care le-am ratat. 🙂
Accesul pe stadionul olimpic e gratuit, iar dacă sunteţi setaţi pe cumpărat suveniruri, aveţi la dispoziţie un magazin dedicat.
Cum călătorului îi stă bine cu drumul, am luat calea castelului de pe Montjuic, de data asta cu autobuzul, deoarece soarele era deja insuportabil, iar noi eram ca nişte câini leşinaţi. Şi ca să fie plimbarea şi mai palpitantă, am coborât şi cu o staţie mai devreme, asta pentru că pe linia lui 150 nu se anunţă următoarea staţie, ci doar direcţia în care merge autobuzul.
Eh, aşa îmbrăcaţi de plajă cum eram, în sandale şi papuci, ne-am împins unul pe altul pe un deal până am ajuns în zona de apărare a castelului, care semăna cu cea a cetăţii Alba-Iulia, fiind şi aceasta o fortificație de tip vauban.
Castell de Montjuïc
Carretera de Montjuïc, 66 08038 Barcelona SpaniaTel.:+34 932 56 44 45
Web: www.castillomontjuic.com
Cum ajungi:
Autobuz: 150
Teleferic
Tarif vizitare: 8 euro adult
Inițial un fort militar a cărei piatră de temelie a fost pusă în anul 1640, castelul a luat forma actuală la sfârșit de secol XVII, când a fost echipat cu 120 de tunuri. Existența sa este strâns legată de Revolta Catalană și de cucerirea de către armata franceză din timpul războaielor napoleoniene.
Cum timpul ne presa am lăsat pentru o altă ocazie grădinile de pe Montjuic: Miramar, Laribal, La Rosaleda, Mosen Cinto Verdagner, Costa, Llobera și Joan Maragall. Coborârea de pe colină am făcut-o cu funicularul din stația Parc de Montjuic, care este practic o legătură cu liniile de metrou L2 și L3, aşadar, nu trebuie să plătiţi suplimentar.
Pentru telefericul ce leagă colina de plaja Barceloneta trebuie să scoateţi din buzunar vreo 7 euro de persoană. Noi am preferat metroul şi am fost nevoiţi să schimbăm de 2 ori pentru a ajunge la staţia Ciutadella Villa Olimpica, aproape de Portul Olimpic. Înainte de a merge mai departe spre plajă, am poposit la o terasă pe marginea străzii pentru un sandviş rapid. Şi, iată-ne, într-un final, pe plajă, undeva în jur de ora 17.00, dar am ajuns, ce mai contează, nu? 🙂 În concluzie, mă pot lăuda cu cel mai lung traseu pe jos și cu mijloacele de transport în comun din oraș, zona Sants Estació, până în partea de est a plajei Barceloneta, doar ~7 ore. 😀
Acum, dacă mă întrebați cum era plaja, pot să vă spun că la ora aia era destul de liberă, pe ici pe colo mai erau grupuri care jucau volei, tineri care dormeau învăluiți în eșarfele de hipster sau alții care exersau lupte greco-romane. Și dacă credeți că ați scăpat de Gică din Constanța, vă înșelați. Au și ei alde Gică ai lor care-ți bagă sub nas paharul de mojito sau mai știu eu ce alte răcoritoare. De bălăceală nici că a fost vorba, apa mării era mult prea rece. Ne-am mulțumit să admirăm lumea pestriță vreme de vreo jumătate de oră, după care ne-am retras, nu înainte de a da o tură prin satul olimpic, pe la pergole.
Rămâneți aproape pentru ultimul episod din seria dedicată Barcelonei.
*Biletele de avion pentru Barcelona au fost asigurate de agenția de turism Happy Tour.
