București lacustru: turul lacurilor bucureștene pe bicicletă

Chiar dacă nu îţi vine să crezi, Bucureştiul are multe de oferit chiar şi atunci când cauţi puţină aventură. De exemplu, într-o zi mi-am propus să fac o tură cu bicicleta a lacurilor bucureştene cât mai aproape de malul acestora. Nici nu mai ştiu cum mi-a venit ideea, cert este că am ţinut aşa de mult la ea încât mi-am petrecut vreo câteva zile că să pun la punct traseul pe malul lacurilor Grivița – Băneasa – Herăstrău – Floreasca – Tei – Plumbuita – Canalul Colentina – Fundeni – Dobroiești – Pantelimon – Titan.

Ne-am adunat 4 oameni pentru traseu: eu, Marian de la Rețete de Colecție, Doru de la Asociația EST și Sorin din … București :), ceea ce a fost perfect pentru că am reușit să stăm la un loc și ne-am oprit cu toții ori de câte ori eu a trebuit să documentez traseul. Dacă alegi să faci traseul ăsta, e bine să fii însoțit de cel puțin un camarad biciclist. Face bine și la moral printre altele.

Lacul Grivița

Startul l-am luat de undeva de pe malul drept al Lacului Grivița. Am ajuns pe malul lacului de pe Strada Fabrica de Cărămidă, pe care se ajunge prin Bulevardul Laminorului.

Începutul a fost destul de aprope de natură, malul drept al lacului fiind accesibil pe drum de pământ, iar vegetația bogată.

Ne-am lăsat căluziți de cea mai frecventată potecă care continuă drumul de pământ și așa am ieșit la cea mai apropiată stradă prin fosta Bază Sportivă de Agrement Griviţa, pe lângă fostele terenuri de tenis de câmp, și am continuat pe partea carosabilă, pe Strada Neajlovului, după care am trecut pe malul stâng al Lacului Băneasa, prin Cartierul Băneasa Veche, până la intrarea dinspre nord a Parcului Herăstrău.

În apropiere de intersecția străzilor Fabrica de Cărămidă și Cireșoaia, imediat după baza de agement, se găsește o mică biserică ortodoxă pe rit vechi, ce deservește o comunitate mică de lipoveni din Cartierul Dămăroaia, așa că dacă nu te grăbești în traseu, poți face o pauză aici și poate ai șansa să afli mai multe despre comunitate.

Dacă nu, îți poți vedea de pedalat pe Strada Neajlovului, unde cu siguranță îți va capta privirile o casă ce pare a fi inspirată din arhitectura țărilor nordice.

Continuând pe Strada Neajlovului poți intra pe Aleea Snagov pentru a ajunge din nou la luciul de apă, dar va trebui să faci calea întoarsă pentru că aleea se termină brusc înainte de lac fix cu o … latrină flancată de gardurile de beton ale unor proprietăți private. Strada Neajlovului iese în Strada Coralilor, strada care duce în direcția Petrom City. Din Strada Coralilor se mai poate devia de la traseu pentru a se vedea luciul de apă prin Intrarea Coralilor.

Drumul ce merge paralel cu malul Lacului Grivița ar fi trebuit să iasă lângă intrarea în curtea Universității Bioterra, dar, conform spuselor unui bătrân ce venise la verificat corcodușii sălbatici de rod, e blocat de mormane de moloz.

Cu ocazia documentării pentru acest traseu, am aflat faptul că, undeva în stânga Străzii Coralilor, în păduricea de arbuști ce se vede de la stradă, ar exista un șantier arheologic unde au fost descoperite resturi de ceramică de la începutul epocii fierului, din hallstattian.

Ne-am reîntors la traseul stradal și am făcut stânga pe Șoseaua Străulești, iar după podul ce desparte Lacul Grivița de Lacul Băneasa, am făcut dreapta pe malul stâng al celui din urmă lac.

Lacul Băneasa

Aici se văd încă urme ale unei amenajări de acum câțiva ani, din păcate, gardul care delimita strada de malul abrupt al lacului a dispărut, rămânâd doar fundația. Cartierul Băneasa Veche este destul de îngrijit în apropierea lacului, pe alocuri malul fiind chiar gazonat. Din loc în loc pescarii amatori își încarcă timpul cu acest sport al minții(tului).

În capătul dinspre Cartierul Băneasa, malul lacului nu mai e accesibil datorită proprietății grupului Intact, dar se poate traversa pe malul drept, chiar pe stăvilarul din imediata apropiere a Institutului Tutunului. Noi ne-am aventura câteva sute de metri și pe acest mal, până sub vestigiile curții boierești a familiei Văcărești.

De aici am făcut calea întoarsă până la stăvilar, de unde am ieșit pe Șoseaua București – Ploiești și ne-am îndreptat spre Gara Regală Băneasa, a doua gară regală din România. Construcția gării a fost decisă în 1936 pentru a primi într-un cadru fastuos pe Carol al II-lea, pe membrii Familiei Regale şi pe alți șefi de state. Cealaltă gară regală se află la Sinaia.

În apropierea gării regale Băneasa se găsește și Vila Minovici, prima casă în stil popular românesc (stil ne0-românesc), clădirea în care funcționează Muzeul de Artă Populară Prof. Dr. Nicolae Minovici.

De aici am traversat Șoseaua București – Ploiești spre Parcul Herăstrău.

Lacul Herăstrău

Am intrat în Herăstrău prin apropiere de Clubul Diplomaților și am urmat malul drept al Lacului Herăstrău spre nord, traversând apoi podul de cale ferată peste lac către malul stâng al lacului.

E bine să te gândești de două ori înainte dacă vrei să abordezi acest mal întrucât este foarte aglomerat în timpul zilei. Noi am avut noroc că am plecat dimineața în traseu.

Despre Lacul Herăstrău nu am prea multe să vă povestesc, malul stâng e interesant, de-a lungul aleilor sunt chiar și cărări de pământ pentru biciclit.

După stăvilarul ce desparte Lacul Herăstrău de Lacul Floreasca, am traversat pe partea cu Parcul Bordei.

Lacul Floreasca

Din păcate, nu am putut continua traseul pe malul lacului Floreasca, în zona Parcului Bordei, din cauza interdicţiei bicicliştilor, aşa că am fost nevoiţi să abordăm strada ce merge în paralel cu Lacul Floreasca, Blvd. Mircea Eliade. Ca o ironie a industriei bordurilor, pe o bună bucată de stradă, pe Blvd. Mircea Eliade, bordura ce delimitează spațiul verde de carosabil este întărită de un mini-trotuar, că altfel nu îi pot spune, lat de vreo 30 de cm, pe care nu se poate bicicli, deși în primă instanță ai crede că e bandă de biciclete. După Parcul Floreasca, inclusiv Club Floreasca, am reușit să revenim pe malul lacului cu același nume, pedalând în paralel cu pistele de biciclete de pe trotuar. Aleea ce urmează malul lacului e din pavele ce mai lipsesc pe alocuri, ba din cauze necunoscute, ba din cauze de mal surpat, și se termină brusc în tufăriș.

Lacul Tei

După câteva sute de metri, am fost nevoiți să traversăm Calea Floreasca și să intrăm pe una din străzile spre Parcul Verdi, iar de aici să continuăm pe Strada Gheorghe Țițeica.

De aici am făcut stânga pe Strada Oltețului și am traversat Complexul Studențesc Tei, pe malul Lacului Tei. Și aici mulți amatori de pescuit, dar și amatori de plajă pe spațiile verzi.

După ce am terminat aleea ce mergea în paralele cu Lacul Tei, am ieșit în Bulevardul Lacul Tei, după care am intrat în parcul cu același nume, pe jos de această dată, accesul bicicliștilor fiind și aici interzis. Intrarea principală în parc se face prin Aleea Heidar Aliev, alee amenajată în cinstea liderului național azer. Așa cum noi avem un parc cu o alee amenajată în cinstea unui oficial azer, în capitala azeră Baku există o statuie a lui George Enescu.

În primă fază ne-am abătut de la aleea principală spre stâng și am mers până la izvorul din parc, după care am coborât spre malul Lacului Tei, unde aleea nu mai părea așa îngrijită, așa că ne-am continuat traseul biciclind.

Aleea de macadam se termină într-o poiană, unde oamenii vin pentru plajă pe malul lacului. Noi am continuat pe o cărare de pământ până vegetația nu ne-a mai permis înaintarea, așa că am urcat o pantă care iese fix în Șoseaua Petricani. Atenție la tramvaiele care circulă fix în buza spațiului împădurit al parcului.

Am ieșit în Șoseaua Petricani și am ținut malul drept al Lacului Tei spre nord pe pistele de bicicletă de pe trotuar. După ce pistele s-au terminat am traversat pe cealaltă parte a Șoselei Petricani și am făcut calea întoarsă până la strada ce coboră spre Lacul Plumbuita.

Lacul Plumbuita

Deși neîngrijită, aleea ce urmărește malul drept al Lacului Plumbuita îți permite să te bucuri în voie de plimbare și priveliștea asupra lacului care suferă din cauza procesului de eutrofizare, ceea ce face ca algele să se înmulțească necontrolat. Dacă mai adie un pic și vântul, te vei simți ca la o terasă de fițe, asta pentru că stopii de apă din jeturile fântânii arteziene de pe lac se lasă purtați de vânt.

Dacă ignori lacul și te uiți pe partea cu case, o să vezi un cu totul alt București, Bucureștiul în care nu a ajuns încă canalizarea și în care se circulă pe străzi înfundate.

Am ținut malul lacului până în Parcul Plumbuita, unde am făcut un urcuș pe dealul pe care se află Mănăstirea Plumbuita și Casa Domnească, iar de aici am revenit pe malul Lacului Plumbuita, continuând apoi pe malul stâng al Canalului Colentina până la Lacul Fundeni.

Mănăstirea Plumbuita este o mănăstire ctitorită în 1647, la porunca domnitorului Matei Basarab, pentru a comemora victoria din 1632 împotriva turcilor.

Din mănăstire plecau la începuturi 3 tunele secrete spre capela Palatului Ghica, Pădurea Andronache și Fundenii Doamnei, monumentul de arhitectură de interes național.

Lacul Fundeni

Deși plăcuți impresionați de cum a fost amenajat malul stâng al canalului Colentina, am scăpat repede de entuziasm în momentul în care am intrat pe una din străzile Cartierului Fundeni, așa că am mers în paralele cu lacul doar pe străzi, scurtând traseul prin vetre abandonate doar în prima parte a cartierului, după care am ieșit în Șoseaua Fundeni, ocolind astfel Lacul Ostrov.

Înainte de a ieși în Șoseaua Fundeni, ne-am apropiat cât de mult am putut de malul lacului, pe Aleea Argedava. De aici se vede Cartierul Electronicii.

Lacul Dobroiești

Ajunși în Soseaua Fundeni, am fost întâmpinați de turla bisericii din lemn de tip maramureșean Sfinții Trei Ierarhi, biserică asupra căreia am avut o deschidere mult mai atrăgătore de pe unde de pe străduțele pe care am biciclit în paralele cu lacul, dar cum nu am fost pe fază m-am mulțumit și cu imaginea de mai jos.

Am coborât pe Șoseaua Fundeni până înainte de podul ce desparte Lacul Ostrov de Lacul Dobroiești, unde am făcut stânga pe o străduță ce se înfunda, dar care se continua cu o potecă pe un teren viran ce dădea în Strada Lacului, stradă ce merge în paralel cu Lacul Dobroiești pe lângă Satul Florilor – Dobroiești.

Cum strada devine potecă la un moment dat, iar câinii locuitorilor umblă liberi pe acolo, am fost nevoiți să deviem până la cea mai apropiată stradă ce merge în paralel cu lacul, revenind pe malul lacului, după ce am urcat pe Dobroiești – Fundeni.

Am revenit în traseu și am ieșit în Șoseaua Nicolae Bălcescu, de unde ne-am abătut prin Dobroiești pentru a ieși în șoseaua ce urcă spre Cartierul Pantelimon.

Lacul Pantelimon

În dreptul Parcului Cosmos, am făcut stânga și am mers până la stația de metrou Pantelimon, iar de aici am intrat în Parcul Pantelimon pe biciclete, deși un indicator șters arăta faptul că acest lucru este interzis.

Am urmat malul drept al Lacului Pantelimon I și ne-am întors pe aleea mărginașă a parcului, cea care merge paralel cu Șoseaua Gării Cățelu.

Lacul Titan

Din Parcul Pantelimon ne-am îndreptat direct spre Parcul Titan, punctul terminus al escapadei noastre pe bicicletă.

Cred că este unul dintre puținele parcuri bucureștene în care te simți în Europa :). Arborii sunt îngrijiți și peste tot există gazon. Insula mare a parcului e preferată de locuitorii Cartierului Titan pentru plajă.

Detalii traseu

Întreg traseul măsoară ~ 44 km și poate fi parcurs în 4-5 ore, dacă nu faci așa de multe opriri cum am făcut noi.

Tot căutând informaţii despre accesul pe malul lacurilor, am dat peste două articole ale unui pasionat de geografie care a studiat în amănunt malurile salbei de lacuri de pe râul Colentina, ceea ce mi-a uşurat munca şi mai mult. Le poți accesa dând click pe legăturile de mai jos.

• Salba de lacuri a Râului Colentina. Prima parte
• Salba de lacuri a Râului Colentina. Partea a doua

Traseul este gândit de așa natură încât să poți renunța în 3 puncte de pe traseu: în apropiere de Parcul Bordei, cu mijloc de transport la îndemână metroul de la Aviatorilor, în apropierea Palatului Ghica, cu mijloc de transport la îndemână metroul de la Obor, și stația de metrou Pantelimon. În week-end-uri și sărbători legale, accesul cu bicicleta la metrou este permis pe toată perioada de circulație a metroului.

Nu știu ție cum ți-a plăcut traseul din ce am povestit eu, dar eu îl văd cu potențial și aș miliata pentru darea în scopuri turistice a unui astfel de traseu velo. E adevărat, e mult de muncă, mai ales când vine vorba de respectat legea, la ținut baronii și falșii revoluționari departe de terenurile din preajma lacurilor, acolo unde se mai poate, evident. Ideea e că poți combina atât potențialul natural, cât și cel antropic în traseul acesta, lucru de apreciat pentru un oraș. Tu ce crezi, ar fi fezabil un astfel de proiect? Dacă da, de ce, dacă nu, de ce?

Dacă te încumeți la traseul lacurilor bucureștene, o faci pe proprie răspundere, așa că ia aminte că acolo unde mergi pe malul lacului s-ar putea să fii pe proprietatea cuiva, deși, conform legii, construcțiile ar trebui să păstreze o oareșce distanță față de lacurile în proprietatea statului. De asemenea, în parcurile unde accesul cu biciclete e interzis s-ar putea să te confrunți cu alte situații spre deosebire de cele prezentante în articol. La fel și cu oamenii, noi am întâlnit oameni pașnici, poate curioși din fire în zona Fundeni. Nu îți pot gartanta același lucru, ca să nu mai vorbi de câinii maidanezi, unde pe o scară de la 1 la 10 eu am evaluat prezența lor undeva la 4.

Spor la pedalat!