Cum am rămas restant cu city break-ul praghez, azi aduc în atenția voastră traseul nostru din ziua 3 în Praga, traseu ce ne-a permis să admirăm încă o dată melanjul arhitectural al capitalei cehe, dar și locuri ce definesc cultura sau locuri care spun istoria cehilor. Așadar, pașii ne-au purtat pe bulevardul Národní, pe malul drept al Vltavei până la clădirea Filarmonicii Cehești, apoi prin Orașul Vechi (Staré Město) și cartierul evreiesc Josefov, pentru ca la final să ne oprim într-un beer boutique tipic cehesc.

Cam toate plimbările noastre au început din Orașul Vechi, fie de la stația de metrou Náměstí Republiky sau de la stația Mustek. Azi am plecat în plimbarea noastră de la stația Mustek, fiind cea care făcea legătură pietonală cea mai rapidă cu bulevardul Národní. Stația Mustek, ca mai toate stațiile din Orașul Vechi, are corespondență cu suprafața direct de pe sub clădirile istorice, evitându-se astfel degradarea patrimoniului istoric și cultural al orașului. În traducere, Mustek înseamnă Podul cel Mic, după podul medieval descoperit în timpul excavațiilor pentru stația de metrou.

La pas pe bulevardul Národní

De aici am coborât spre râul Vltava pe bulevardul Národní, o graniță simbolică între Orașul Vechi și Orașul Nou, dar și un loc de însemnătate istorică pentru Cehia. În noiembrie 1989 aici a avut loc Revoluția de Catifea, demonstrație pașnică de stradă care a pus capăt celor 41 de ani de comunism și trecerea țării la statutul de republică parlamentară.

Bulevardul este mărginit de construcții în stil art nuveau sau renascentist, cea mai reprezentativă fiind Národní divadlo, Teatrul Național, construcție cu teme neo-renascentiste inspirate din mitologia slavonă. Picturile ce poartă astfel de caracteristici sunt făcute de Josef Mánes.

În cazul în care atât de multă arhitectură vă copleșește și istoria vă apasă, după cum spunea Cătălin Botezatu în show-ul TV Next Top Models, așa cum ni s-a întâmplat și nouă :), în apropiere, cum cobori pe malul drept al Vltavei, se găsește o mică oază de verdeață, un mic parc unde susură apa ce se revarsă dintr-o fântână arteziană.

Fântâna lui Kranner

Aceasta este fântâna lui Kranner, numită așa după Josef Kranner, cel care a proiectat-o, sculpturile alegorice care o decorează aparținându-i lui Josef Max. Fântâna neo-gotică datează de la jumătatea secolului al XIX-lea și, într-un prim stadiu, dintre sculpturile ce o decorează făcea parte și o statuie a lui Francisc Iosif, împăratul Austriei. Aceasta a fost înlăturată în momentul în care Cehoslovacia și-a câștigat independența față de imperiul Austro-Ungar.

Am mai fi zăbovit noi aici, pe bancă, la soare, dar dependenții de injectabile din tufișuri ne-au cam convins că e cazul să o luăm din loc.

Rudolfinum, clădirea filarmonicii

Am continuat să coborâm pe malul Vltavei până la Rudolfinum, clădirea filarmonicii cehești, gândită atât ca spațiu cultural, cât și ca spațiu expozițional spre sfârșitul secolului al XIX-lea.

Piaţa Sf. Václav

De aici am intrat iar în Orașul Vechi și ne-am mai plimbat aiurea printre clădiri baroce sau în stil Art Nouveau, ajungând într-un final în Piaţa Sf. Václav, fost târg de cai acum 650 ani. Întâmplarea face să fi nimerit în pline pregătiri de sărbătoarea sfântului, așa că am căscat gura pe la comercianții ambulanți și la mărfurile lor. Nu au lipsit de la eveniment nici cârnații pe grătar, berea și dulciurile de casă. Berea vândută în spațiile publice era totuși un fel de radler, nu am văzut bere pură la astfel de evenimente.

În capătul de sud-vest al pieței se găsește Muzeul Național, închis la momentul vizitei noastre pentru ceva renovări, așa că am apucat spre nord, pe strada cu Opera Națională și Gara.

Actualul stabiliment al Operei Naționale a fost inaugurat în luna ianuarie a anului 1888 cu o operă de Wagner, Maeștrii cântăreți Nürnberg.

Am lăsat opera în urmă și ne-am continuat plimbarea spre gară, o clădire Art Nouveau de început de secol XX. Zona gării nu e tocmai zonă de promenadă, colcăie de dependenți de injectabile ce nu se sfiesc să-și dilate pupilele în fața trecătorilor.

Sinagoga Ierusalim sau Sinagoga Jubiliară

Deși clădirea gării e impresionantă, din cauza amărâților ăștia nu prea îți vine să zăbovești prea mult pe aici, așa că am intrat în cartierul evreiesc, mă rog, undeva la marginea lui și am ales să vizităm Sinagoga Ierusalim sau Sinagoga Jubiliară, sinagogă ridicată în cinstea lui Francisc Iosif, împăratul Austriei, la începutul secolului XX. Arhitectura exterioară e de factură neo-maură (stil specific Andalusiei), interiorul fiind decorat cu elemente Art Nouveau. La momentul vizitei noastre, sinagoga găzduia o expoziție dedicată vieții evreilor din Cehia, ocazie cu care am aflat că cea mai mare piatră funerară din Praga este turnul televiziunii, pe care avea să îl vizităm în următoarea zi, asta pentru că a fost ridicat peste un cimitir evreiesc.

Cartierul evreiesc Josefov

După vizita la sinagogă am plecat în căutarea golemului lui Rabi Löw prin cartierul evreiesc Josefov, numit așa după împăratul Iosif al II-lea, care prin reformele sale a uşurat condiţiile de viaţă ale evreilor din fostul ghetou evreiesc al Pragăi. De golem eu citisem în cartea cu același nume a lui Gustav Meyrink, lucru care m-a și determinat să vizitez cartierul evreiesc.

După ce am văzut și Sinagoga Veche Nouă, cea mai veche sinagogă activă din Europa, am purces către Pivovarský klub, beer boutique-ul de care am aflat de la Zoltán.

Pivovarsky Klub

Pivovarsky Klub cred că a fost cel mai interesant obiectiv pe care l-am simțit propriu-zis :), parcă am intrat în camera din față din casa bunicilor, camera cu bunătăți. Am degustat câteva beri negre, Bernard Černý Ležák plăcându-mi cel mai mult; nici foarte dulce, nici foarte amară, numai potrivită pentru gustul meu. Am încercat și o bere cu canabis chiar. Are gust de ceai verde și e cât se poate de … bere. De asemenea, dintre cele 6 beri la draught pe care le serveau mi-a plăcut o bere locală, pragheză, Břevnovský Benedict, cu aromă de malț și ușor dulceagă.

Aici am oprit și în următoarele zile în special pentru bere, dar și pentru masa de prânz/seară, preparatele cehești făcând parte din meniu, ba chiar cele pe bază de bere (supă de bere, clătite cu gem de bere etc.).

Pivovarsky Klub, deși din ce în ce mai popular printre turiști, are prețuri decente, câteodată posibil aglomerat, amabilitatea (a se citit atitudinea chelnărilor față de clienți) nu e întotdeauna la ea acasă și asta datorită felului de a fi al cehilor. Noi am nimerit într-o zi un chelner foarte simpatic care ne-a recomandat beri locale, ne-a povestit despre cele mai bune beri, am râs împreună de un top al berilor cehești dintr-un ghid turistic etc. N-am avut același noroc și în celelalte zile. 🙂

Aceasta a fost ziua 3 în Praga, în articolele ce urmează vom traversa Vltava și vom vizita castelul și cartierul Malá Strana.