În momentul în care am vizitat Mănăstirea Nămăiești, habar nu aveam că aceasta face parte dintr-un așa numit triunghi sacru al așezărilor rupestre din județul Argeș, alături de Cetățuia și Schitul Corbii de Piatră. Toate cele trei mănăstiri sunt ridicate pe vechi așezări rupestre chiar de pe vremea dacilor și sunt ușor accesibile din orașul Câmpulung Muscel.
Mănăstirea Nămăiești se găsește în satul Nămăiești, situat la răscrucea drumurilor ce leagă localitatea Câmpulung Muscel de Brașov și Târgoviște, la poalele unei păduri de pe Dealul Mare, în Valea Argeșelului.
Chiar dacă documentele istorice leagă existența mănăstirii de prima jumătate a secolului al XVI-lea, așezarea rupestră peste care aceasta a fost construită datează încă de pe vremea dacilor, aceasta fiind de fapt un templu.
Numele satului s-ar trage din afirmația Sf. Andrei care, căutând în această așezare rupestră slujitori ai lui Zamolxe pe care voia să îi creștineze și negăsind pe nimeni, a afirmat către cei ce îl însoțeau: Nemo est!, adică Nu este nimeni!. Icona Maicii Domnului cu Pruncul Iisus în brațe, icoană la care încă se roagă credincioșii în ziua de azi a fost lăsată aici de Sf. Andrei, după ce a vizitat grota dacică cu scopul mai sus amintit, aceasta fiind una din cele 12 icoane pictate de Sf. Apostol Luca, la dorința Maicii Domnului.
Icoana ar fi aceea care, conform legendelor locului, ar fi fost indicată în vis unui cioban ce a înnoptat pe locul unde a fost ridicată biserica actuală, acesta fiind considerat și ctitorul anonim al bisericii, unele izvoare istorice legând ctitoria bisericii de numele lui Negru Vodă.
Ce vedeți acum în rama icoanei sunt acatistele credincioșilor ce caută alinare pentru fel de fel de suferințe, icoana fiind considerată făcătoare de minuni.
Calea de comunicare a actualei biserici cu cerul se face printr-o cupolă din piatră cioplită, inspirată fiind de arhitectuta templelor precreștine, iar naosul și altarul formează o scobitură boltită în stâncă, două ferestre săpate în stâncă luminând lăcașul.
O catapeteasmă de lemn de stejar sculptat în stil roman desparte altarul de restul bisericii, iar masa din altar este tot din stâncă.
Exteriorul bisericii rupestre Nămăiești prezintă și în ziua de azi inscripții nedeschifrate, dar și urme ale cioplirii pietrei în scopul alipirii unor construcții.
Clopotnița bisericii este situată pe o stancă la nord de altar, pe un versant abrupt unde se găsesc și chiliile din piatră și bârne ale maicilor, căci comunitatea mănăstirii este formată numai din maici. În mijlocul acestora se găsește stăreția, o construcție în stil arhitectural muscelean.
La sfârșit de secol XVIII, într-una din casele mănăstirii a funcționat o școală cu predare în limba română, predarea făcându-se după hrisoave vechi.
Din curtea bisericii se vede înverzitul masiv Mateiaș, pe care exploatarea de calcal din vârf se vede, parcă ironic, ca tichia unui preot catolic sau kippot-ul unui evreu.
Sper ca în viitorul apropiat să ajung și la Corbii de Piatră, ca să închid triunghiul sacru al bisericilor rupestre.
