Am ajuns pentru prima dată în Parcul Natural Comana cu ocazia maratonului MTB Comana Bike Fest 2014, din păcate, nu în calitate de participant, ci cu alte treburi. Am revenit, în cele din urmă, pentru o tură de agrement cu bicicleta.
Cum zona a câștigat în popularitate în ultimii ani oportuniștii au deschis în buza rezervației, pe malul Neajlovului, un parc de aventură, o pensiune și un restaurant, precum și o zonă de recreere cu spații verzi, lacuri artificiale și o pasarelă a dorințelor ce imită podurile cu lacăte ale iubirii din întreaga Europă.
Deși am intrat în rezervația naturală cu ocazia turei de bicicletă, nu am apucat să văd și Delta Neajlovului, zonele de observație pentru păsări și ce a mai rămas locuințele lacustre, folosite ca decor în filmul Boudica.
Intrarea în rezervație este liberă pentru plimbările pe jos sau cu bicicleta, iar accesul autoturismelor este condiționat de plata unei taxe de 10-15 lei.
Sincer să fiu, nu știu cum este în alte zone protejate, dar aici sunt condiții de relaxare și pentru grătaragii, o zonă fiind amenajată în acest scop, cu bănci și mese de lemn, în Poiana Fântâna cu Nuci, unde se găsește și un izvor. Păcat că năravul omului rămâne același indiferent de condițiile ce i s-ar asigura; dacă nu lasă el resturi nedegradabile în zonă, nu e picnicul complet.
Totuși, este bine că există pădurari care au grijă să îți împachetezi bagajele dacă condițiile meteo se arată nefavorabile iar codrul nu rupe numai înfrățirea cu românul, dar și crăci ce te pot aposta ca bâta perversului de pe Târgu Ocna. Nu știu cu ce se ocupă în timpul liber, dar la maratonul MTB amintit la începutul postului se dădeau rotunzi în organizarea de evenimente.
Revenind la biciclitul prin pădure, e fain atât timp cât de ții departe de marginea Pădurii Ologa – Grădinari, cea dinspre Balta Comana sau Delta Neajlovului cum a ajuns să fie cunoscută, destul de aglomerată. Legendele locului spun că în această pădure a fost ucis cel ce a țepuit pe mulți nelegiuiți ai vremurilor sale, nimeni altul decât Vlad Țepeș.
Drumuri forestiere se întretaie, traversând pădurea înspre cele 4 puncte cardinale, iar noi, cât timp au sfârâit micii și ceafa pe grătar, ne-am ținut de ele fără a experimenta traseele turistice și sigle track-urile incluse în te miri ce concursuri MTB. Ce e de evitat e drumul pietruit ce te întoarce în satul Comana din punctul în care se iese spre Rezervația de Bujori din Pădurea Padina Tătarului. Numai să forjeze careva vreo mașină pe acolo, că ți se ia de biciclit după ce faci o cură de particule fine de praf, detartraj natural, nu glumă.
Terenul e cu diferențe de nivel pe care le urăști la urcări și le iubești la coborâri, brazde te trag de ghidon și insecte te șicanează când simți plimbarea mai din plin, că doar ești lângă cea de-a treia zonă umedă a României, Balta Comana.
Şi să nu credeţi că am fost la #Comana doar pentru #gratar :). Am şi biciclit înainte de asta. Un film sacadat de la coborârea către malul Neajlovului …
Posted by Calatorul Digital on Sunday, July 27, 2014
Am să revin cândva la o tură de biciclit în zonă ca să văd și Delta Neajlovului, panoramele de la releu, calea ferată Comana- Giurgiu și Pădurea Fermecată. Mai greu cu drumul până acolo, că nu e tocmai de biciclit relaxat pe el. Luați-vă gândul de a ajunge acolo cu trenul, nu mai există așa ceva de ani buni, din cauza podului feroviar luat de ape. Mașina cu suporți pentru bicicletă e cea mai bună alegere.
Slab articol, sorry for this:)
Mulțumesc pentru feedback! Ce te-ai fi așteptat să găsești în articol? 🙂