Anul trecut, mai mult ca în orice an, am fost atraşi de România, de marile ei centre istorice și culturale, aşa că, atunci când s-a ivit ocazia, am dat o fugă de week-end până la Sibiu, fosta capitala culturală a României în 2007.
Da, cam târziu aţi putea spune, dar nu cred că aş fi simţit vreo diferenţă, deşi lucruri s-au schimbat cu siguranţă.
În timp ce toată țara se îngrămădea pe litoral de 1 mai, noi am ales să facem un week-end break la Sibiu, cu punțile de rigoare, evident, pentru a ne putea bucura de oraș și împrejurimi așa cum se cuvine.
Inițial am fi vrut să mergem în Cârțișoara, la o pensiune interesantă, amenajată într-o casă tradițională, dar până ne-am hotărât noi camerele fuseseră deja ocupate.
În fine, după câteva ore serioase de condus pe drumul București – Pitești – Râmnicu Vâlcea – Sibiu, cu pauza inevitabilă pe Dealul Negru pentru celebrii mici și încă una pentru admirat Valea Oltului, am ajuns în fosta capitală culturală a României.
Ne-am cazat la pensiunea La Rezidenza, la 15-20 de minute de mers pe jos până în centrul vechi al Sibiului. Am fost super mulțumiți de curățenie, serviciile ofertite și zona liniștită.
Prima oprire în Sibiu, după ce ne-am cazat, a fost la restaurantul Hermania, unde am gustat mâncăruri fiecare după cum a poftit, unii au rămas pe stilul clasic, alții au încercat specialități locale, cu garnitură de Butterspätzle, dar și clasica untură pe pâine cu ceapă verde, toate udate din belșug cu bere la draught. 🙂
Restaurant Hermania
Strada Filarmonicii 2
Sibiu
România
N-am putut să ne bucurăm așa cum se cuvine de Piața Mare, întrucât la momentul vizitei noastre se desfășura acolo un târg dedicat grădinăritului. Cu toate acestea, așa cum un grădinar se bine-dispune printre plantele sale, și noi ne-am întreținut buna-dispoziție cu o plimbare de seară prin centrul vechi al Sibiului.
În prezent, în Piața Mare se organizează evenimente comerciale, culturale sau expoziții, în trecu piața văzând evenimente similare ale vechilor negustori din Sibiu, dar și execuții, Johann Sachs von Harteneck, comite al sașilor în perioada 1691-1703, fiind executat aici în 1703. În secolul al XV-lea, subteranele Pieței Mari adăposteau depozite de cereale.
Cum lumea fremăta printre utilaje de grădinărit și standuri cu plante ornamentale, neputând surprinde cum se cuvine “ochii”, lucarnele, de pe acoperișurile clădirilor ce străjuiesc Piața Mare, adică cu tot cu clădiri, ne-am strecurat pe lângă Muzeul Brukenthal și am ajuns în Piața Mică.
Înainte de a continua, vreau să menționez faptul că în Piața Mare există o clădire ce poartă numele Casa Haller, după personalitatea ce a locuit aici în timpul secolului al XVI-lea, Petrus Haller, primar al Sibiului la jumătatea secolului al XVI și Comite al Națiunii Săsești după jumătatea aceluiași secol. Este una din casele construite în piatră, cu acoperiș cu lucarne, și fresce pe pereți.
Cum eu, unul, sunt amator de panorame de la înălțime, am decis să urcăm în Turnul Sfatului, unde, la primele sale etaje, puteau fi văzute expuse picturi și machete ale Sibiului. Turnul este o construcție de secol XIII, ale cărui etaje superioare s-au prăbușit spre sfârșitul secolului al XVI. La început de secol XIX, acoperișul piramdal a fost demolat și s-a construit cupola actuală.
De-a lungul timpului, rolul turnului a fost acela de apărare, de observare a incendiilor, de arest temporar sau platformă de observare (etaj 7). La etajul 6 al turnului se află mecanismul ceasului.
Din turn se pot vedea atât Piața Mare și clădirile care o străjuiesc, cât și Piața Mică cu Catedrala Evanghelică CA Sfânta Maria (sau Biserica Evanghelică, pe scurt), Podul Minciunilor și Muzeul de Etnografie Săsească (Sala Măcelarilor).
Biserica Evanghelică în forma ei actuală a fost construită pe o bazilică romanică din secolul al XII-lea, și este una dintre cele mai mari biserici în stil gotic din Transilvania, ocupând locul 3 ca lungime după Biserica Neagră din Brașov și Catedrala Sf. Mihail din Alba Iulia. Acoperișul este încadrat de patru turnulețe pe colțuri, ceea ce înseamnă că orașul era scaun de judecată.
La dreapta Bisericii Evanghelice, actualul Pod al Minciunilor nu mai scârție cum se întâmpla la jumătatea secolului XIX, când amorezii își făceau promisiuni deșarte, dar a rămas unul din simbolurile Sibiului. Inițial un tunel curbat, acoperit de bârne din lemn, a fost înlocuit în anul 1859 cu un pod de fontă turnat la Friedrichs-Hütte (Cuptoarele Friedrich) din Laubach (landul Hessa). Noul pod are arcade și parapeți de fier forjat cu decorațiuni vegetale și radiale în stil neo-gotic.
A fost al treilea pod din fontă de pe teritoriul României, primul pod fiind turnat în județul Timiș, iar al doilea în Lugoj, acesta din urmă prăbușindu-se sub greutatea unei cirezi de bivoli. Cât despre numele de Podul Minciunilor, este o denaturare a denumirii sale inițiale, Liegenbrücke, adică Podul Culcat, în Lügenbrücke, Podul Minciunilor, denumire în jurul căreia s-au țesut multe legende.
După ce ne-am mințit frumos pe pod, am luat-o spre Turnul Scărilor, prin Piața Albert Huet, apoi am coborât pe Scările Sag, cale de acces către Orașul de Jos, ce datează din secolul al XIV-lea, către Pasajul Scărilor, parte din a treia centură de fortificații a Orașului de Sus. Arcadele de cărămidă unesc și azi zidurile cetății din jurul Bisericii Evanghelice. Turnul Scărilor este singurul turn de poartă ce se mai păstrează din prima centură de fortificații a orașului și este considerat a fi cea mai veche construcție din oraș, datat ca fiind construit la sfârșitul secolului al XII-lea, începutul secolului al XIII-lea.
Într-una din zilele șederii noastre în Sibiu, am luat prânzul la Butoiul de Aur, un restaurant amenajat în Casa Calfelor, unde începând din anul 2012, sunt găzduite calfele călătoare. Nu știu cum s-a simțit Mihai Viteazul după bătălia de la Șelimbăr în acest han, zice lumea că nu e exclus să fi trecut pe aici, dar pe mine florile decorative din plastic m-au scos din istorie. N-am ce să vă povestesc de bucatele ce le-am servit, dar pot să vă spun că servirea a fost relativ O.K.
Restaurantul Butoiul de Aur
FN, Pasajul Scărilor
Sibiu 550191
România
Revenind la plimbarea noastră din prima zi, am luat-o agale pe strada cu care se continuă Pasajul Scărilor și ne-am oprit într-un pub să ne potolim setea cu bere, în Just Beer, unde aveau de toate mai puțin berea din meniu.
Just Beer Pub
Strada Bastionului 3
Sibiu
Ne-am mulțumit cu clasicele beri premium românești, după care ne-am pornit spre Parcul Astra, doar nu era să îl ratăm pe Badea Cârțan Gheorghe. Spiritul românesc dăinuie și în săsime, asta pentru că el era țăran sibian, un autodidact care a militat pentru independența românilor din Transilvania. Bustul său a fost confecționat în 1974 din bronz, operă a sculptorului sibian Kurtfritz Handel. Bustul lui Badea Cârțan împarte aleea din Parcul Astra cu cel al lui George Bariț (Gheorghe Bariț), istoric și publicist român care a pus bazele presei românești în Transilvania. De cealaltă parte a aleei, cariatidele de la intrarea în Muzeul Asociațiunii veghează asupra acestor simboluri ale românismului.
Cum ne puteam termina turul de Sibiu dacă nu cu o plimbare pe Strada Nicolae Bălcescu pentru a închide bucla istorică? Iar la final de zi ne-am delectat cu o înghețată și un concert stradal oferit de tineri muzicieni, pentru a sfârși undeva pe Strada Cetății, în apropierea Turnului Gros.
Într-o altă zi a scurtei noastre vacanțe, am dat o fugă la Muzeul Locomotivelor cu Aburi din Sibiu, muzeul inaugurat în anul 1994, unde sunt expuse 35 de locomotive cu aburi, 2 pluguri cu aburi și 2 macarale cu aburi fabricate între anii 188501958 la uzinele Domeniilor Reșița, Henschel, Uzinele 23 August București, BMAG – Schawartzkopff Berlin, Viena Neustadt, Florisdorf Viena, MAV Budapesta, Orestein Koppel Berlin, Societatea Franco-Belgiană Croyere, August Borsig Wien, Hannoversche Linden, Balwin, Skoda Plzen, Machinenbauanastalt F. Schichau, Uzinelor Malaxa din București, Chrzanow Polonia, Krupp – Germania, Ardelt Eberswald și VGBH S. Siclim Suedia. Cei pasionați de fenomenul steampunk vor fi super încântați de alegere, mașinăriile ce pufăiau abur cu decenii în urmă, transpunându-i automat într-o lume SF a trecutului industrial.
La muzeu se ajunge foarte ușor din Piața Mare, doar urmați strada Avram Iancu până la gară, iar de acolo traversați calea ferată pe pasarela de pe Bulevardul Corneliu Coposu și intrați pe Strada Dorobanților.
Muzeul Locomotivelor cu Aburi
Depoul de Locomotive SIBIU
Strada Dorobanților 22
Sibiu
Accesul în cadrul muzeului în aer liber e gratuit, dar se face sub semnătură, asta din cauza câinilor ce își au căminul pe acolo și din cauza comportamentului turiștilor care au tendința de a se urca pe instalații, expunându-se la accidente, lucru pe care l-am făcut și noi, de altfel. Cum să nu faci asta, când copilul din tinde se trezește transpus în spațiul acela atemporal în care totul e posibil?
După vizita la muzeu se cerea, evident, o pauză de bere, de data asta dând de un pub unde aveau majoritatea berilor listate în meniu, St. Andrew’s Scottish Pub.
St. Andrew’s Scottish Pub
Strada Avram Iancu 11
Sibiu
Am încercat atât beri bavareze, cât și beri englezești, la sticlă sau la draught, pe terasa de afară, pe marginea străzii, și ne-am bucurat de aerul rece al unei după-amieze de început de mai.
Cu siguranță ne-au scăpat lucruri interesante de văzut și de făcut, dar întotdeauna trebuie să mai lăsăm loc și pentru altădată., cert e că, în ziua de 1 mai, am dat o fugă până în Alba Iulia să vizităm Cetatea Alba Carolina, iar înainte de asta am petrecut vreo câteva ore prin Muzeul Astra din Dumbrava Sibiului.
Aș mai dori să adaug, în spiritul ideii în jurul căreia a fost construit brandul “călătorul digital”, că în majoritatea obiectivelor turistice ce presupun vizite interioare se pot consulta informații specifice de pe info-chioșcuri, iar în exterior scanând codurile QR de pe plăcuțele ce semnalizează obiectivele. De asemenea, aplicația Sibiu City App vă poate ajuta cu informații despre o grămadă de activități pentru petrecerea timpului liber.
Pe voi ce v-a atras cel mai mult în Sibiu și ce alte excursii ați făcut prin împrejurimi?
