Nici nu ne-am revenit bine după tura Lacului Bolboci, că ne-am și decis să revenim în zonă și să facem o tură mai lungă cu plecare din campingul Zănoaga și abordarea Lacului Bolboci pe malul său drept, cu oprire la Peștera Ialomiței, urcare la Babele și coborâre pe Drumul Babelor și Transbucegi până la Cabana Dichiu.
Segmentul Camping Zănoaga – Lacul Bolboci – Padina
Zis și făcut, înarmați cu voie bună și soare în suflet, căci afară se lăsa așteptat, am pornit la drum pe segmentul de întoarcere din turul Lacului Bolboci, pe partea cu Cabana Bolboci, unde ne-am și cazat de această dată, iar în loc să facem dreapta spre turbărie, am ținut drumul ce duce către Platoul Padina.
Dacă la început de iulie atmosfera era pașnică, nu același lucru a fost valabil și spre sfârșitul lunii, corturi și rulote se întindeau cât vedeai cu ochii, iar pseudo-iubitorii de natură se îmbătau cu un melanj de mirosuri de grătare și cauciuc ars. Deh, oamenii au aflat de intenția autorităților de a transforma zona Padina – Peștera într-o zonă turistică de interes național și au dat năvală.
Peștera Ialomiței
Nici nu îmi mai dau seama dacă ne-am oprit lângă semnul cu Padinafest pentru a ne trage sufletul sau pentru a ne resemna. Ne-am continuat drumul într-un slalom printre pantofari, gospodari, prințese și alte tipologii de turiști de week-end până la Peștera Ialomiței din Muntele Bătrâna, recent deschisă publicului după o perioadă în care a fost închisă pentru reamenajare.
Peștera Ialomiței
Aleea Peștera Ialomiței
Moreni
Județul Dâmbovița
Coordonate: 45.39329°N 25.43704°E
Program: zilnic 9 – 18, marți închis
Tarife: 10 lei adulți, 5 lei copii, studenți, pensionari
Când am vizitat-o eu prima dată, în 2005, deplasarea în peșteră se făcea pe podețuri și scări de lemn sau platforme de metal. Nu știu dacă între timp s-a mai schimbat ceva, dar acum deplasarea prin peșteră este facilitată de platforme moderne, ce nu intervin în modificarea ecosistemului carstic prin degradare (prin ruginire sau putrezire).
În prima sală a peșterii, sala Mihnea Vodă, a fost amenajată o platformă cu scenă și scaune pentru public, unde se pot ține slujbe religioase sau concerte.
Această sală este traversată de un pârâiaș ce se varsă în Ialomița. Din Sala Mihnea Vosă se iese în Galeria Pasaj, o galerie cu o lungime de 20 metri ce facilitează accesul în sălile Decebal și Sfânta Maria.
După sala Decebal se ajunge în galeria La Răspântie, de unde vizitatorii pot alege să viziteze Galeria Apelor sau să continue traseul spre punctul terminus al peșterii prin Sala Urșilor, cea mai mare deschidere a peșterii, unde s-au descoperit fosile de ursul cavernelor vechi de 10.000 de ani.
Din Sala Urșilor se deschide Galeria Fundul Peșterii ce se termină cu zona La Altar, numită așa darorită stalactitelor poziționate în așa fel încât înfățișează un altar.
Cum peștera fusese deschisă cu o săptămână înainte, cu ocazia Padinafest, eveniment deja de referință în turismul dâmbovițean, se bucura de un aflux de vizitatori, lucru ce făcea deplasarea prin galeriile înguste destul de dificilă.
Biletul de acces în peșteră costă 10 lei pentru adulți și 5 lei pentru studenți, copii și pensionari, iar vizita durează până la 50 de minute.
Cu telecabina de la Peștera la Babele
La peșteră, echipa de bicicliști s-a mai mărit cu un om, de aici fâcând un pic de bike carrying pe scările ce leagă Peștera de Mănăstirea Peștera, ca la un maraton MTB prin zone dificile, de unde am pedalat ușor, la deal, până la telecabina de la Peștera.
Telecabina Peștera
Coordonate: 45.39699°N 25.44204°E
Program:
Vara: zilnic 08:30 – 18:00
Iarna: zilnic 08:30 – 16:00
Revizie tehnică: marți 08:00 – 12:00
Tarife: 20 lei / persoană; 20 lei / bibicicletă (bănuiesc că tariful pentru bicicletă este stabilit la fața locului, după placul responsabilului cu îmbarcarea)
Puțin șocați de faptul că a trebuit să plătim pentru biciclete cât pentru noi, am zis că nu are rost să ne stricăm ziua pentru asta și, entuziasmați nevoie-mare, ne-am înghesuit în telecabină, nerăbdători să pedalăm la altitudine și să ne bucurăm de Babe și de Sfinx. Entuziasmul ne-a pierit odată contopiți cu ceața ce învăluia crestele Bucegilor, iar la primii stropi de ploaie ce mai că săgetau nacela suspendată ne-a căzut și moralul.
Coborârea de la Babele pe Drumul Babelor sau Transbucegi
Până sus la Babele deja ploua în toată regula, dar ne-am gândit că mai rău de atât nu putea să fie, așa că ne-am luat inima în dinți și bicicletele între picioare și-am început coborârea pe Drumul Babelor, în orb, căci nu vedeam nimic nici în față, nici în laterale, singurul lucru ce ne ajuta să ne localizăm unul pe altul fiind zgomotul discului de frână între saboți și cel al saboților de cauciuc pe jante. Noroc că ne-am mai ridicat moralul cu ciocolată și alte dulciuri înainte de a descoase ceața pentru a ne face loc la vale.
E destul de sinistru să te trezești singur într-o mare de ceață, noroc cu pantofarii care fie coborau de la Babe spre drumul asfaltat, fie urcau. Pe ici pe colo ne-a plouat, dar în cele din urmă am trecut peste toate hopurile și la propriu și la figurat, tresărind pe alocuri când riderii mai echipați șuierau pe lângă noi. Ne-am fi îmbărbătat mai acătări dacă ne-am fi putut bucura de pantele însorite ale Bucegilor, dar n-a fost să fie.
De la răscrucea cu drumul ce duce către Piatra Arsă singurul inconvenient a fost ceața și frigul, drumul fiind asfaltat, asigurând o coborâre cu efort minim.
Cabana Dichiu – Camping Zănoaga, ultimul segment pe drumul de întoarcere
Gândul la ciorba caldă de la Cabana Dichiu ne-a ajutat să rămânem fermi pe biciclete și să abordăm cu grijă virajele ce parcă cereau adrenalină. Când colo, ce să vezi? Nici nu intrăm bine în restaurantul cabanei că și suntem anunțați că servirea este întârziată din lipsă de personal. Gândul la ciorba aia caldă ne-a hipnotizat, așa că ne-am zis că putem trece peste asta, dar când am văzut că oameni ce așteptau mai înainte de noi se ridică de la masă, ne-am revenit în simțiri și am decis să mai răbdăm cei câțiva kilometri până la destinație.
Faptul că norii s-au ridicat și temperatura a crescut a fost hrană sufletească după ce îndurasem ceața și burnița. În ciuda vremii nefavorabile pe alocuri, am terminat tura cu bine, promițându-ne că trebuie să refacem traseul acesta pe o vreme care să ne permită să ne bucurăm de peisaj.
Traseul pe hartă îl puteți vedea mai jos, iar dacă vă plac escapadele pe bicicletă puteți urmări pagina de Facebook Ciclotur.
