Păi ce, numai Romsilva să vă zgârie urechile cu Pădurea, frate cu românul? Azuga, la fel ca și pădurea ce se găsește de jur-împrejurul ei, e înfrățită cu Orașul Yichun din provincia chineză Heilongjiang, provincie înfrățită la rândul ei cu Județul Prahova.
Până înfrățirea va da rezultate vizibile în zona comună de acțiune, și anume exploatarea turistică a potențialului montan, nu ne rămâne decât să ne bucurăm de ce are Azuga mai de preț în prezent: peisajul montan, aerul ozonat, facilitați pentru practicarea sporturilor de iarnă și cadrul natural propice drumețiilor pe jos și pe bicicletă.
Ce facem în Azuga
Azuga ca stațiune se rezumă la statutul de stațiune climaterică și nimic mai mult. Deși în stațiune sunt câteva obiective de importanță locală, încadrate ca monumente de arhitectură, cei ce vin la Azuga vin să-și întindă oasele fie la somn, fie pe pârtie când e zăpadă, fie la coborârile pe biclă din Baiului sau să-și surprindă papilele cu o ciorbă cu afumătură și vinuleț mai prost, mai bun, dacă nu chiar extraordinar, că doar Pivnițele Rhein sunt în zonă. Ca mai apoi să se prăvălească între perne, precum Azughia, fata voievodului Timiș, în valea ce îi va purta numele. Aceasta e varianta de legendă a numelui localității. Varianta de poveste v-o rezerv vouă, cititorilor mei. 🙂
Nu vă așteptați ca o plimbare prin Azuga să vă proiecteze instant într-un trecut reper pentru arhitectură, istorie sau cultură, deși, dacă știți unde să căutați (vedeți istoricul complet al localității aici, inclusiv o listă de monumente de arhitectură), acoperiți toate cele 3 aspecte enumerate.
În materie de arhitectură, ochiul antrenat va găsi în Azuga arhitectura specifică zonelor de munte, arhitectură ce se regăsește și în stațiuni ca Sinaia, Bușteni sau Predeal, ce se caracterizează prin construcții din mai multe corpuri, de înălțimi și dimensiuni diferite, lipsite de simetrie, dar bine definite atât în plan, cât și în acoperișul cu pantă abruptă, cu balcoane și obloane din lemn cu elemente decorative. Este un stil arhitectural inspirat din arhitectura de influență austriacă, în care se folosesc des lemnul, piatra sau cărămida.
Împreună cu grupul cu care am fost am avut norocul de a fi cazați într-o vilă, lângă o astfel de construcție, Casa Ion Seu, acum scoasă la vânzare.
Singura istorie care vă va răscoli la propriu e cea industrială, Azuga fiind un important centru industrial începând cu a doua jumătate a secolului al XIX-lea.
Aici au funcționat fabrica de sticlă Grunfeld, fabrica de cașcaval Matei Mocanu, o fabrică de postav ale cărei acareturi se mai găsesc și astăzi pe partea dreaptă a șoselei Ploiești – Brașov, înainte de a trece podul peste Râul Azuga, care s-au ambiționat să stea departe de planul unui investitor american, fabrica de salam Sheerser, o fabrica de var – transformată în fabrica de ciment Erler, apoi de șamotă -, o fabrică de cherestea, o fabrică de șampanie și fabrica de bere Grundt/Azuga, un simbol local cu care stațiunea montană s-a mândrit până în anii ’90.
Berea Azuga a fost una dintre cele mai populare beri din România înainte de anii ’90, Fabrica de Bere Azuga fiind și unul dintre furnizorii oficiali ai Casei Regale, alături de Pivnițele Rhein.
Unde mâncăm în Azuga
După atâta plimbat în căutarea a ceva care să vă hrănească sufletul și mintea, veți cădea în extrema cealaltă, cea a hranei pentru trup, așa că nu vă rămâne decât să încercați bodegile și cârciumile de la șosea, ce umbresc amintirea vechiului han Căciula Mare, în jurul căruia s-a dezvoltat localitatea, sau restaurantele mai cu ștaif. Din ultima categorie face parte și Restaurantul Pivnițelor Rhein, unde ne-am și oprit, de altfel, pentru un prânz de grup.
Într-o atmosferă de sfârșit de secol XVIII, început de secol XIX, poți servi de la mâncăruri comune la prețuri puțin mai sus de cele ale unei cantine din Pipera, la specialități precum rață pe varză. Le poți stropi din belșug cu vinul casei sau alte băuturi din meniu. Deși am fost grup măricel, servirea a fost destul de rapidă, bine, poate și pentru că între timp am socializat … fiecare cu prietenii săi de pe Facebook. 🙂 Deși ne-a văzut că făceam poze la mâncărurile pe care le-am cerut, doamna care se ocupa de servire ne-a întrebat totuși dacă totul a fost O.K. 🙂 Rața mi s-a topit în gură, iar varza nici n-am mai simțit-o în toată această nebunie.
Restaurantul are prețuri măricele, dar O.K. dacă îi călcați pragul ocazional, este curat și are un aer aparte datorată mobilierului vechi, pe care tronează rame foto ce încadrează personalități ce i-au trecut pragul, cu precădere din Familia Regală a României.
Cum după masă merge o plimbare să ajute la digestie am făcut o scurtă plimbare până în zona pârtiilor și ne-am bucurat de culorile toamnei, având noroc de o vreme relativ frumoasă, cu ploaie măruntă doar de dimineață până la prânz.
Dacă la dus am mers pe Strada Independenței, la întors am luat-o pe Strada Parcului, de unde am putut vedea mai bine Munții Baiului și nebunia de culori de pe versanții săi împăduriți.
Unde dormim în Azuga
Cum orice plimbare are un sfârșit ne-am retras la Pensiunea Sylvester, de pe Strada Parcului, o pensiune numai buna dacă ieșiți în grup de până în 20 de persoane, cu living spațios pentru activități de grup (board games, jocuri de societate, dansuri, chefuri de toate felurile etc.) și gazde amabile ce și-au văzut de treaba lor după ce și-au terminat activitățile din program. La capitolul curățenie stă mai mult decât bine; băile sunt destul de mici și mai au nevoie de reparații mărunte pe ici pe colo, în special la sistemele de scurgere (ca peste tot, de altfel). Bine, vorbesc despre camera în care am stat eu.
Și, pentru că ieșirea asta la Azuga a fost de scandal, trebuie să spun că, din punct de vedere izolare fonică, camerele de la etaj, de deasupra livingului, sunt izolate corespunzător, în comparație cu alte camere de pensiune în care am stat de-a lungul timpului, chiar și la 2 nivele peste living, și am petrecut și noi laolaltă cu turiștii cheflii. Aud ceva discuții despre sforăiturile din alte camere? Înseamnă că lumea nu era suficient de obosită și măcinată de gânduri. 😀
Singurul dezavantaj al pensiunii este lipsa locurilor de parcare, fiind nevoiți să parcăm mașinile pe o stradă pe alocuri destul de strâmtă, dar dacă nu sunteți prințese și boși cu ceafa lată să vă dați jos direct în living, la botul calului, veți trece repede peste asta. În rest, wi-fi cât cuprinde, TV plat și alte lucruri din astea mici ce îți fac șederea mai plăcută.
În caz că vreți să faceți trasee în jur, nu uitați să vă echipați corespunzător și să aveți următoarele aplicații pe telefon:
- Salvamont;
- OSMand Maps (la nevoie o puteți folosi și pentru orientare, funcționează offline);
- Munții Noștri (cu hărțile pentru Munții Bucegi, Postăvaru, Piatra Mare și Baiului încărcate, funcționează offline).
Voi ce alte activități și atracții ați recomanda în zonă?
