Pe drumul de întoarcere de la Sighișoara spre Brașov se pot face câteva opriri pentru vizitat obiective turistice, așezări pitorești sau rezervații geologice.
Cetatea Rupea de pe Dealul Cohalmului e unul din obiectivele pe care nu trebuie să le ratați, chit că după ce vă veți documenta veți fi dezamăgiți de faptul că restaurarea s-a făcut … după ureche.
La momentul vizitei noastre, drumul ce urca la cetate era ca în palmă. Cetatea e deservită de o parcare măricică, cred că pentru vreo maxim 150 de locuri de parcare, fără taxă de parcare. Posibil ca între timp lucrurile să se fi schimbat.
Cetatea, o mostră de arhitectură militară transilvăneană, datează din secolul al XIV-lea și, de-a lungul timpului, a servit ca punct de apărare și refugiu pentru sașii din satele din împrejurimi, dar și ca centru administrativ. Ea a fost construită pe o stâncă bazaltică, de unde își trage și numele.
Zidurile de apărare ale cetății delimitează 4 curți interioare, fiind întărite din loc în loc cu turnuri poligonale, circulația fiind controlatǎ de mai multe porți interioare care compartimenteazǎ ansamblul fortificat. Incinta centralǎ este prevăzută cu un reduit și cu o capelă.
Evident, ca orice cetate de pe teritoriul României a fost construită peste ruinele unor construcții de apărare mai vechi, ce datează de pe vremea dacilor, mai exact peste dava cunoscută sub numele de Rumidava/Ramidava. După ce a fost cucerită de romani, dava a fost transformată într-un castru roman, castrul Rupes, după care și-a luat numele și localitatea de la poalele cetății.
Așa cum menționam mai sus, cetatea actuală e compartimentată în 4 incinte. Acestea corespund perioadelor de dezvoltare a stabilimentului, astfel: cetatea de sus (secolul X-XIII), construită pe vestigiile dacice, cetatea medievală sau de mijloc cu două incinte sub cetatea de sus (secolul XIV) și cetatea de jos (secolul XVI).
După ce în secolul al XV-lea cetatea a fost prădată de turci, ea a fost părăsită, abia la sfârșitul secolului al XVII-lea sașii revinind în cetate, pentru a se refugia. De această dată, cetatea va fi predată armatelor habsburgice fără rezisteță armată.
La începutul secolului al XVIII-lea, locuitorii din localitatea de lângă cetate au folosit cetatea ca refugiu împotriva unei epidemii de ciumă. La sfârșitul secolului al XVIII-lea, o furtună puternică a distrus acoperișurile cetății, aceasta fiind ulterior abandonată, singurul locuitor din cetate rămânând pentru mult timp doar paznicul.
Intrarea se face prin Turnul Porții, în Cetatea de Jos, iar de aici se urcă spre incinta de mijloc și Cetatea de Sus.
În încăperea ce odată era magazia militară există un centru de informare turistică, unde zace și un infochioșc nefuncțional, și te întâmpină un nene, ghid probabil, și o doamnă plictisiți. Bine, posibil ca frigul de decembrie să le fi schimbat starea de spirit. Acum cu ploile astea nu știu ce să zic. Cred totuși, că e mai bine să așteptați zilele însorite dacă vreți să vizitați cetatea.
În afară de o plimbare printre zidurile reconstruite mai puteți vizita interioarele câtorva turnuri (Turnul Slăninei, Turnul Slujitorilor, Turnul Pulberăriei etc.), câteva căsuțe reconstruite cu acoperișurile în pupitru, o capelă, dar ce o să vă taie răsuflarea e panorama asupra localității Rupea și împrejurimi. De asta zic să așteptați zilele însorite. Noi am nimerit o zi înnorată, așa că ne-am bucurat doar de spectacolul oferit de acoperișurile ninse din Rupea.
Găsiți mai multe informații despre vizitarea cetății aici.
