Acum, că am experimentat Taverna Sârbului din București din mai multe perspective, îi pot face o recenzie din postura unui client care-l frecventează moderat.
Am fost aici și cu familia și cu prietenii și la cine de protocol, ba chiar și la un revelion. E genul de restaurant la care mergi fie la evenimente speciale, fie în zi de salariu, fie dacă te invită cineva. Am pus problema așa sperând că încă îți mai aduci aminte rating-urile ce se dădeau la rubrica gastronomică din vechiul ziar Academia Cațavencu.
Taverna Sârbului București
Strada Tipografilor nr. 31
C.P. 013714, București
Primirea la/în local
O primă impresie bună ți-o fac oamenii care se ocupă cu parcarea, paznicii, care te salută cum te dai jos din mașină și-ți urează de bine. Pe lângă parcările amenajate pe lângă restaurant mai este una pe un teren viran vis-a-vis de intrarea în restaurant, iar parcarea asta nu ar strica amenajată, că arată a uliță înfundată.
Impresia bună e menținută de domnișoarele decoltate, nu mereu, pe tocuri și în fustițe ce te plasează la mese fie la terasă, fie în restaurant. Atât de ospitalier e poporul sârb, de îți arată ce bucate are și la propriu și la figurat. Probabil asta încearcă să replicheze această categorie de personal.
Terasa și restaurantul
Că tot am adus vorba de terasă, ăsta e cel mai kitsch loc al localului. Un schelet de acoperiș cu policarbonat peste el, la interior mascat de formă de niște pânze decorative ce atârnă între grinzi.
Restaurantul în sine are două niveluri, la cel de jos existând și câteva separeuri denumite după câteva meșteșuguri. Decorurile te duc cu gândul spre rustic.
Meniu
Nu știu cât de tradițional sârbește se mănâncă aici, că nu am avut ocazia să ajung în Serbia până acum, dar porțiile sunt generoase și știu că mâncarea nu e nici fusion, nici gourmet. Sau poate n-am comandat eu ce trebuie.
Gustări
Nu prea mă omor eu cu aperitivele, dar am comandat de vreo două ori. Odată un platouaș cu felii de cârnat Kulen, ceva picant, și o dată zacuscă și fasole bătută.
Feluri principale
De cele mai multe ori, de când mergem la Taverna din București, am comandat mâncăruri pe bază de cărnuri de porc, pui și vită: rulade, mușchi, escalopuri, șnițele sau chiftele, cu sosuri sau fără. Recomandarea mea merge către mușchiul alb și pleșcăviță.
De fiecare dată când comandăm cărnuri nu lipsesc de pe masă salatele, în special salata de ardei copți, care-i de fapt un aranjament de câțiva ardei copți pe farfurie. Am prins-o și cu semințele lăsate în ardei și fără semințe. Eu știu din copilărie că ardeii copți erau lăsați cu semințe, dar atunci când oamenii dau bani la restaurant au așteptări peste ce se obișnuiește, de unde și o grămadă de nemulțumiri din partea clienților lăsate prin recenzii. Nu mai e cazul acum, s-au aliniat cerințelor clienților. 🙂
Am încercat și friptură de miel la proțap, dar am fost dezamăgit, mestecând mai mult oase și zgârciuri decât carne. Rămânând tot la capitolul oaie, mi-au plăcut cotletele de berbecuț, deși spre deosebire de restul porțiilor este insuficientă să te poți delecta ca lumea.
Bune dar nu suficient să te dea pe spate sunt și cărnurile – fie pui, fie vită – în sos de legume.
Un fel de mâncare pe care-l apreciez mai ceva ca la mama soacră acasă 🙂 e fasolea cu cârnați afumați, servită cu lipie făcută pe vatră.
Băuturi
Cum sunt genul ce preferă berea, nu îți pot recomanda vreun vin pe care-l poți asocia cu mâncărurile de mai sus, dar dacă vrei un aperitiv poți încerca o șliboviță la țoi. Chiar așa, tu cum obișnuieșți să bei tăria? Înainte de masă, pentru poftă de mâncare, cum ar zice românul ce se trage din daci și romani, sau după, ca digestiv?
Pot să îți spun totuși să nu faci și tu combinații de genul ciorbă cu bere, cum l-am văzut pe Marean Almanahe făcând pe aici.
Deserturi
În materie de desert nu mă pot pronunța, nu obișnuiesc când beau bere. 🙂 Dar când a fost să fie pe masă au fost cheese cake-uri, clătite sau tiramisu.
Cu mulți ani în urmă, găseai în meniu și prăjitură mortuară, adică colivă. 🙂
La ocazii speciale, precum zile de naștere, am primit tort și șampanie din partea casei.
Evenimente
Ți-am zis că am făcut și un revelion aici, nimic special, am mâncat aceleași mâncăruri pe care le-aș fi servit acasă, dar sub nume sârbești. Ah, mint, nu au avut salată boeuf. Atmosfera a fost întreținută, ca și de revelionul ăsta, de Amaro Del și Marius Mihalache.
Servirea
Legata de servire și timpii de așteptare pot să-ți spun că … depinde. Depinde de cine dai și cât de aglomerat este. Am dat și peste chelneri și chelnărițe de treabă, dar și peste oameni acrii, plictisiți, deranjat de intervenții pentru cereri speciale. Am așteptat pentru a ni se lua comanda de la 10 la 25-30 de minute. Noroc că mai au pentru entertainment câte o formație ce-ți face timpul de așteptare mai plăcut.
Facilități pentru copii
Dacă ești părinte, află că au și un loc de joacă cu supraveghetor în interioarul restaurantului, imediat în dreapta după recepție. Rezonabil pentru 10-15 copilași în același timp, cu masă de lucru pentru desen, modelaj etc., dar și câteva jucării de legănat plus alte instalații de joacă care cer a fi schimbate cât de curând (observație după vizita din vara lui 2016).
La masă poți cere scăunel pentru copii, unele mai au încă bretele de siguranță cu care să prinzi copilul, de pe altele posibil să se prelingă sub masă. 🙂
Am observat că vara terasa restaurantului e destul de frecventată de familiile cu copii.
Tehnologii
Și pentru că pe blogul de față vorbim și de impactul tehnologiei în viețile noastre, află că, teoretic, ai putea face rezervare la restaurant din aplicația mobilă Restobyt, fostă Book Your Table Romania, iar odată așezat la masă poți chema chelnerul cu ajutorul consolei de pe masă. Dacă ești norocos, îți poți vărsa oful în chestionarul care ți se oferă spre completare de pe tabletă înainte de plecare.
Dacă ai încercat și tu mâncările de la Taverna Sârbului din București, lasă un comentariu cu ce ți-a plăcut și ce nu. Mai ales dacă ai simțit E-urile care crează dependență în mâncare (așa zice lumea, nu eu 😀 ). La mine cred că au fost expirate, că ajung pe aici la câteva luni.
P.S. Scuzați calitatea pozelor, de obicei, la resturant mănânc, socializez și stau pe net, nu fac poze de catalog.
