Spre Cochin, Kerala via Frankfurt și Mumbai și retur din Trivandrum, Kerala cu Lufthansa

După pașaport și viză, a venit rândul rezervării biletelor de avion spre Cochin (Kochi), Kerala, bilete care au depins în mare parte de tranzit și pașaport temporar. Dacă faci parte dintre cei experimentați cu zborurile spre Asia, probabil te-a podidit deja râsul.

Ei bine, norocul nu-mi surâde la tot pasul, ce să zic. Așa cum ți-am spus în articolul cu informații despre pașaport, din cauză de timp și confirmări am optat pentru pașaport temporar, pașaport ce nu e recunoscut de statele arabe, dar care e acceptat în tranzit, dacă nu se depășește un anumit timp.

Informarea pre zboruri

Trebuie să menționez că în cazul de față a contat timpul de escală, astfel încât să acopere în siguranță formalitățile/procedurile (ceea ce se cheamă în limbaj de specialitate minimum connecting time (MCT)) între zboruri și abia apoi prețul, 70% din prețul biletelor fiind acoperit de către organizatorii Kerala Blog Express.

Cea mai viabilă variantă era cu Qatar Airways: București – Doha, Qatar – Cochin, Kerala, India.

Păreau toate bune și frumoase până am realizat faptul că timpul maxim de tranzit este de 8 ore, conform informației găsite pe site-ul Ambasadei Statului Qatar în România, iar escala mea de întoarcere prin Doha era de 8 ore și 55 minute. Ce se întâmpla în acest caz?

Dacă tranzitul cu pașaportul temporar a fost confirmat ca fiind O.K. de către serviciul consular al statului Qatar, durata de tranzit nu am avut cu cine să o confirm. Le-am scris celor de la Qatar Airways via Facebook și, văzând că nu îmi răspund în câteva ore, i-am sunat apoi la biroul din Aeroportul Otopeni, fără succes – ba suna și nu răspundea nimeni, ba era ocupat. Aveam nevoie să mi se confirme dacă viza pentru tranzitul mai mare de 8 ore se dă și cu pașaportul temporar.

Mi-au răspuns pe Facebook după 2 zile cu indicații către pagina cu beneficii pentru tranzitul ce depășește 8 ore, deși eu întrebasem altceva.

Între timp, îmi rezervasem biletele pe ruta București – Frankfurt – Mumbai – Kochi, cu tranzit între zboruri de până la 6 ore, cu Lufthansa și Jet Airways la dus și Air India și Lufthansa la întors.

Ca și comparație, la întrebările pe care le-am avut pentru Lufthansa, și pe care le-am adresat via Facebook, am primit răspuns în maxim 1 oră de la adresarea lor. Cam așa cu social media și companiile aeriene.

Rezervarea biletelor de avion

Până să aflu că este recomandat ca la zborul de întoarcere să plec de pe un alt aeroport decât cel pe care am aterizat, am făcut ceva simulări de căutări pe site-urile OTA din .ro și pe site-urile OTA asociate agențiilor de turism cu sediu fizic, Traveo și Vivolis. Am uitat de vuelo.ro, dar am testat ulterior și am constatat că afișează rezultate pe ruta mai sus amintită. Cele mai bune prețuri pe ruta pe care o vizam eu, OTP – COK, au fost oferite de către paravion.ro și esky.ro.

Am mai făcut ceva teste și cu metasearch-urile momondo.ro și skyscanner.ro, obținând rezultate și mai bune în materie de preț, cu mențiunea că ofertele veneau de la OTA-uri din afară.

După ce mi s-a confirmat că zborul de întoarcere va fi de pe alt aeroport decât cel de la sosire, am căutat să văd ce opțiuni de căutări multi-city am pe site-urile OTA din România. Surpriză, singurul site OTA care oferă această opțiune este esky.ro, dar numai în varianta desktop, nici aplicația și nici versiunea mobilă oferind această opțiune.

Singurele opțiuni pentru zboruri multi-city sunt metasearch-urile momondo.ro, skyscanner.ro, Google Flight Search sau site-urile companiilor aeriene.

Am ales să rezerv biletele de avion de pe esky.ro din motive de suport clienți mai la îndemână. Cel puțin pentru mine. Da, da, mi-am dat seama că aș fi putut rezerva același zbor și direct de pe site-ul Lufthansa, dar mai târziu. 🙂

Așadar, am zburat cu Lufthansa pe ruta OTP – FRA – BOM și cu Jet Airways BOM – COK, iar returul a fost cu Air India pe ruta COK – BOM și Lufthansa pe ruta BOM – FRA – OTP.

Transfer bagaje

Știu că posibil să te întrebi ca și mine ce se întâmpla cu bagajele tale pe astfel de zboruri cu escale. Atât timp cât tranzitezi mai multe țări, fără a avea un zbor domestic în oricare din țările în care faci escală, ar trebui să ridici bagajele la destinație. Dacă tranzitul tău presupune un zbor domestic într-una din țările de tranzit, atunci va trebui să îți ridici bagajele și să faci din nou check-in pe zborul domestic, fără a ieși din zona de tranzit. Dar … totul depinde de:

• apartenența companiilor aeriene cu care zbori la o alianță internațională,
• un contract de preluare a bagajelor, dacă companiile aeriene nu fac parte dintr-o alianță,
• poziționarea companiei aeriene ca și companie de linie, companiile low-cost nefiind angrenate în înțelegeri de preluări bagaje (sau dacă cunoști cazuri, nu ezita să lași un comentariu).

Concluzia, e bine să întrebați la agenția/compania aeriană de la care luați biletele cum se procedează sau la check-in/baggage drop off la aeroport.

Dacă pleci din București spre Tenerife și e nevoie să schimbi compania aeriană pe teritoriul României, atunci se consideră că ai un zbor internațional și nu va trebui să refaci check-in-ul bagajelor dacă una din condițiile mai sus amintite e îndeplinită.

Zborurile propriu-zise

Pe zborul dus, mi s-a făcut check-in-ul pe toate segmentele de zbor, trebuind să refac check-in-ul bagajelor în Mumbai, iar la zborul de întors, am avut check-in-ul făcut într-o primă instanță doar pe zborul cu Air India, dar bagajele transferate între zboruri fără a mai fi nevoie de un check-in și pentru ele la îmbarcarea pe zborul long haul.

Da, check-in-ul a trebuit să îl fac la aeroport, la biroul de check-in, fie din motive de câmpuri lipsă pentru țara emitentă a vizei pe site-ul Lufthansa, la dus, fie din motive de zboruri multiple, la întoarcere, niciuna din aplicațiile liniilor aeriene nepermițându-mi check-in-ul mobil, fie cele două motive la un loc, nu am reușit să îmi dau seama unde era problema. Iar cu problema asta au venit și așteptările horror, eu fiind genul de pasager care trebuie să se ridice din când în când pentru mișcare sau alte probleme.

Pe zborul matinal spre Frankfurt cu Lufthansa n-au fost probleme așa mari, deși am avut loc la geam, norocul meu fiind că locul din mijloc a fost gol, iar pasagerul de pe locul de lângă culoar nu a avut un somn așa adânc. M-am bucurat puțin de peisaj, după care am tras parasolarul că erau prea mulți nori albi și lumina soarelui prea puternică din cauza asta.

Și mai mare noroc pe capul meu cu prăjiturica pe care am primit-o în loc de mic-dejun, mi-a mai ridicat moralul. 🙂

În aeroportul din Frankfurt am cunoscut-o pe Carla Mota de la Viajar Entre Viagens, the most experienced travel blogger from Kerala Blog Express, după cum au scris ziarele locale din Kerala, motiv de intrat pe English language mode, fără să fie nevoie să trec pe semnaleză mode. 😀 Ne-am cunoscut reciproc atât cât se poate preț de 30 de minute, după care ne-am îmbarcat pe zborul long haul către Mumbai și ea a rămas să se bucure de locul ei de la culoar.

În caz că nu poți supraviețui fără internet între zboruri, în aeroportul din Frankfurt ai un free Wi-Fi hotspot de la Telekom. Pentru a te bucura de internet nelimitat trebuie să te autentifici cu o adresă de email validă.

Eu am nimerit pe rândul din mijloc, al doilea loc de la culoar și m-am panicat în ideea în care cel de lângă mine dădea semne că se pregătește de un somn profund. Am avut noroc, într-un final a decis să vizioneze filme indiene și cu bătăi ca-n China. 😀

După decolare cei de la Lufthansa servesc ceva snacks-uri, apoi la ~2 ore după snacks o gustare consistentă, așa, ca inițiere în bucătăria indiană, ca spre finalul zborului de 8 ore să servească o ruladă de pui sau vegetariană picantă.

Cum nu sunt genul care să doarmă foarte mult în poziția șezut, am profitat de sistemul de inflight entertainment și am vizionat 2 filme cap coadă, Arrival și Jason Bourne, și am mai avut vreo 2 tenative cu un fantasy și un kung-fu movie, din ăla cu bătăi ca-n China. 😀

În Mumbai am stat vreo 40 minute la coadă la Biroul de Imigrări. Dacă ai viză luată online, să nu crezi că vei rezolva mai repede, Carla a ieșit de la Imigrări la fel de târziu ca mine.

Aici am făcut cunoștință pentru prima dată cu ospitalitatea indiană, doar 10 euro sau 15 dolari, preț ce scădea pe măsură ce râdeam și eu înapoi la om, să îmi ducă cineva bagajul până la următorul punct de drop-off pentru zborul domestic, că vorba aia, noi, europenii, aruncăm cu bani ca la nunțile est europene când mergem în vacanțe. 🙂 M-am descurcat și fără asistență, dar mai greu că trollerului de cală de la Lamonza îi lipsea o roată, care a decis să se întoarcă în Europa sau să rămână în Mumbai, cine știe, sau poate chiar s-a dus unde se duc roțile de troller când se duc. Nu mi-a dat prin cap să declar asta pe moment, așa că am făcut o sesizare către Lufthansa, la 9 zile după. Conform politicilor lor (post eveniment sesizarea se poate face în 7 zile calendaristice), mi-au refuzat despăgubirea, dar am rezolvat-o cu compania de asigurări de la care mi-am luat asigurarea de călătorie, după ce am ajuns acasă.

În aeroportul din Mumbai, toți angajații aeroportului nu fac decât să îți spună că ești în direcția cea bună, fără alte indicații.

Dacă crezi că până la următorul zbor te poți odihni pe scaunele din zonele de așteptare, i-ați gândul de la asta, toate scaunele au brațe.

După vreo 3-4 ore de așteptare, timp în care nu am ezitat să frunzăresc grupul neoficial al evenimentului să văd care e situația la fața locului, m-am îmbarcat și pe ultimul zbor, fiind la fel de norocos să am locul de la geam, noroc că zborul n-a fost așa de lung.

Pe cele două aeroporturi din Kerala pe care le-am tranzitat eu, sunt disponibile hotspot-uri Wi-Fi gratuite în limita a 30/60 de minute. Pentru acces trebuie să te autentifici printr-un third party website în baza numărului de telefon (pentru a primi un SMS de activare).

Despre zborurile de întoarcere nu îți pot spune mare lucru, totul a fost O.K., dar vreau să te informez că accesul în aeroportul din Trivandrum se face pe baza rezervărilor printate, altminteri va trebui să plătești o taxă de vizitator, așa cum era și la noi în Gara de Nord cândva. Merge să arăți rezervările și direct de pe telefonul mobil, Kostas, colegul meu de cameră din infotrip, și Claudia, colega noastră de grup restrâns, au rezolvat astfel problema. Au avut noroc cu un hotspot wi-fi public. 😀

Aaa, și de data asta am fost norocos să am alocate locuri lângă culoar și la geam, dar cu spațiu extra pentru picioare și loc să ies de pe rând fără să deranjez oamenii. Am fost ghinionist doar pe ultimul segment de zbor, Frankfurt – București, dar am supraviețuit.