… care au fost, de fapt, 40, dacă sunt luați în calcul și cei 7 domnitori care n-au stat foarte mult pe scaunul domnesc. Atâți domnitori au emis acte în cea de-a doua capitală a Țării Românești, reședință voievodală, punct strategic militar și vamă comercială pe Valea Ialomiței.
Pentru că la Insieme Grand Resort activitățile în aer liber cu asistență erau pe linie moartă din lipsă de personal, ne-am îndreptat spre Târgoviște pentru a vizita Ansamblul Monumental Curtea Domnească. Nu înainte de a alerga patroana resortului după noi, crezând că vrem să plecăm fără să plătim consumația (cazarea era oricum asigurată prin voucher cadou).
După vreo jumătate de oră de condus pe ruta Pitaru – Titu – Ulmi – Târgoviște, am ajuns în Târgoviște fără a întâmpina dificultăți în găsirea obiectivului turistic. E fix pe strada Calea Domnească ce continuă Calea București, artera ce face intrarea în oraș.
Am avut noroc să găsim loc de parcare fix în apropierea ansamblului muzeal, chiar în fața terasei Alexo, unde am și luat prânzul, de altfel.
Cei care mergeți cu copiii la Curtea Domnească de la Târgoviște țineți minte că aleea ce asigură accesul în ansamblul muzeal e din piatră cubică, așa că pregătiți-vă să cărați copilul în brațe sau să împingeți la cărucior ca la vagoane. Eu l-am cărat pe cel mic în brațe, în timp ce A. a împins la căruciorul gol. De asemenea, nici platformele ce ușurează accesul printre ruine nu sunt sigure pentru copii. Balustradele au goluri imense între bare prin care cei mici pot cădea în gol aproximativ 1-2 metri. Tocmai ce se întâmplase un caz când am ajuns noi acolo.
Accesul în Curtea Domnească se face prin Poarta de Sud contra sumei de 10 lei, iar copiii au acces gratuit. Se percepe taxă foto.
Programul de vizitare e de luni până vineri de la 9 a.m. la 6.30 p.m.
CITEȘTE ȘI: Autobuzul Meu, aplicație pentru transportul public din Târgoviște
Scurt istoric
La începutul secolului al XIV-lea, orașul Târgoviște apare în cronici ca și Capitală a Țării Românești, alături de Argeș. Tot în această perioadă cronicile spun că servea ca reședință voievodală a lui Mircea cel Bătrân.
CITEȘTE ȘI: Pardon! Merci!
Curtea Domnească
Curtea Domnească de la Târgoviște a fost fortificată în vremea lui Vlad Dracul și a lui Vlad Țepeș, la jumătatea secolului al XV-lea, devenind unica capitală a Țării Românești, dar și cea mai mare fortificație din țară.
Ulterior, Petru Cercel cere construcția unui apeduct unic în regiune, din lemn de pin, ca mai apoi Matei Basarab să dubleaze zidurile fortificației.
La jumătatea secolului al XVII-lea, Gheorghe Ghica distruge fortificațiile pentru a reduce pericolul în caz de revoltă a voievozilor, iar spre sfârșitul secolului stabilimentului trece printr-o reconstrucție susținută de Constantin Brâncoveanu.
La jumătatea secolului al XVIII-lea, războiul ruso-turc și un cutremur major distrug fortificațiile, reconstrucția acestora fiind reluată la începutul secolului al XIX-lea de către Alexandru Ipsilanti.
Turnul Chindiei
Ne-am învârtit preț de câteva zeci de minute printre ruinele palatului domnesc și inclusiv în beciurile reconstruite ale palatului, pentru ca mai apoi să vizităm Turnul Chindiei, donjonul fortificațiilor de odinioară, reconstruit la jumătatea secolului al XIX-lea, la cererea lui Gheorghe Bibescu.
Turnul a fost construit în perioada celei de-a doua domnii a lui Vlad Țepeș peste pridvorul și pronaosul bisericii-paraclis ctitorită de Mircea cel Bătrân, cel mai vechi așezământ religios din Târgoviște, și a servit atât ca punct de pază, dar și ca foișor de foc, pentru stocarea tezaurului sau ca turn de ceas.
A primit numele de Turnul Chindiei din cauza faptului că de aici se anunțau închiderea porților, pe la chindii (la apusul soarelui). Alte surse leagă denumirea de faptul că acesta era locul unde se țineau chindiile, adică ospețele domnitorilor.
În prezent, acesta măsoară 27 de metri în înălțime, având un diametru de 9 metri. Pe mijlocul turnului urcă ca un sfredel o scară spiralată din lemn, atracția principală pentru cel mic din întreg ansamblul domnesc. 🙂 A urcat cu piciorușele lui mici cele trei etaje până pe terasa turnului, de unde i-a făcut cu mâna lui A.
Biserica Mare Domnească
După vizitarea turnului, ne-am oprit pentru câteva momente să ne tragem sufletul și să ne mai răcorim puțin în pridvorul Bisericii Mari Domnești, parte din același ansamblu muzeal.
Biserica este ctitoria voievodului Petru Cercel, purtând hramul Adormirea Maicii Domnului. Inițial, un coridor unea Casa Domnească și biserica. Pictura datează de la sfârșitul secolului al XVII-lea, din timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu și acoperă cea mai mare galerie de portrete de domnitori din Țara Românească.
Parcul Chindia
Pentru că trecuse deja de prânz și nu voiam să ne apuce chindia pe aici, ne-am îndreptat pașii spre o terasă din apropiere, nu înainte de a da o tură prin Parcul Chindia, amenajat peste vechea grădină domnească, în jurul lacului, primul loc din țară unde a fost construită o grădină zoologică, la cerința lui Petru Cercel.
La momentul vizitei noastre, parcul era destul de bine întreținut, localnici și turiști numărându-și pașii pe aleile parcului. Bine, indirect, că nu știu câți dintre ei realizează că smartphone-ul din buzunar face asta fără ca ei să își dea seama. Păcat de faptul că, pe lângă porumbei, parcul era populat și cu spărgători de semințe. La mare modă în parc e datul cu cartul cu pedale.
Am stat la rând să ne pozăm cu sabia lui Țepeș, iar apoi ne-am orientat spre o terasă din apropiere.
Terasa restaurant Alexo
Nu mă întreba cum am ajuns la Alexo, că nu mai țin minte, cert e că am nimerit într-un loc decent, unde se servea pizza și alte specialități din aceeași categorie, dar și mâncăruri aparte, precum rață pe pat de piure de trufe. Rața a fost bună, piureul de trufe ioc, mi s-a părut rânced. Dar poate n-am fost eu alăptat la sânul abundent al gastronomiei internaționale și n-am știut să apreciez.
Poate nu o să îți vină să crezi, dar lumea le apreciază lipiile din aluat de pizza făcute aici.
Terasa e organizată în mai multe foișoare, atât din fier forjat cu prelată, cât și din lemn, ceva similar Restaurantului Cireșica din Neptun (pentru cunoscători).
Deși am lăsat pe altă dată centrul orașului Târgoviște, am fost super încântați de alegerea pe care am făcut-o cu această escapadă, căci altfel ne plictiseam pe la hotel, deși nu ar fi fost exclus să ne alerge patroana pentru cine știe ce motive. 😀
CITEȘTE ȘI: Târgoviște – oraş martir
Ce îmi recomandați pentru o viitoare vizită în Târgoviște în materie de restaurante, atracții turistice sau orice altceva în materie de petrecut timpul liber?
