Pe lângă istorie și cultură, pentru mulți turiști Grecia înseamnă și beach hopping, iar în articolul ăsta ai să citești impresiile mele despre câteva plaje din Corfu și despre câteva taverne pe care le-am încercat.
Dar înainte de a trece la subiectul propriu-zis, îți las mai jos câteva cuvinte despre cazare, nu de alta, dar n-aș vrea să pleci cu cine știe ce așteptări de acasă și, odată ajuns/ă acolo, să fii total dezamăgit/ă.
Cazarea
Din considerente personale am ales satul Roda din nordul insulei pentru cazare, un studio-bungalou, unde am avut surpriza să dăm peste un studio spațios, dar prost întreținut. Același lucru s-a dovedit valabil și pentru un grad mai ridicat de confort, în aceeași zonă. Ca să înțelegi despre ce e vorba, camera arăta de parcă fusese curățată cu vreo lună înaintea noastră, timp în care praful a pus stăpânire pe mobilier, iar păianjenii și insectele pe pereți.
În căutările tale pe booking.com s-ar putea să dai de oferte bune la proprietăți pentru care nu poți plăti cu cardul bancar online avansul într-un cont bancar, drept pentru care nu rata articolul pe care l-am scris special pentru situația asta: Cum plătești un avans pentru o rezervare pe booking.com ce nu necesită validarea unui card.
CITEȘTE ȘI: București – Corfu cu mașina
Plaje
Santa Barbara
Cum am ajuns dimineață pe insulă, iar check-in-ul era programat pentru prânz, am hotărât să facem o pauză de mic dejun pe cea mai apropiată plajă de portul Lefkimmi. La vreo 2-3 km de port, pe partea stângă cum mergi spre nordul insulei, se face un drum spre plaja Santa Barbara sau Marta. Cum bătea vântul și se vedea clar că peste noapte plouase, plaja era goală, așa că ne-am îndepărtat puțin de zona comercială a plajei pentru a putea lua micul-dejun în liniște. Copiii s-au bucurat de nisipul fin, pe care l-aș putea asemăna cu cel de pe plajele din Kerala.
În buza plajei, ca să zic așa, există câteva taverne și un magazin de proximitate, iar ceva mai departe pe plajă, urmând nordul, vei putea găsi o tavernă suspendată pe un deal, de unde, probabil, poți vedea cum Neptun pieptăna marea. 🙂 N-am încercat nicio tavernă de aici.
Plaja Roda
Câte despre Roda, încă din prima seară de când am ajuns aici ne-am dat seama că nu e genul de plajă unde ne-am dori să stăm cu copiii, așa că am tăiat-o de pe listă.
Impresionează, totuși, prin numărul mare de taverne ce se înșiră de-a lungul ei.
Unde am mâncat: Hotel Afrodite, Roda și Taverna Roxannes
Paleokastritsa
A doua zi, mai odihniți fiind, ne-am suit în mașină cu destinația Paleokastritsa. Din Roda faci cam 40 de minute până aici, drum ce presupune inclusiv vreo câțiva kilometri de curbe în ac de păr și diferențe de nivel semnificative.
Bine de știut că aici există o parcare imensă chiar în apropierea plajei, fără plată.
Mănăstirea bizantină Paleokastritsa
Noi am ales să vizităm întâi mănăstirea bizantină Paleokastritsa, un așezământ monahal datat de la începutul secolului al XIII-lea, actuala construcție datând din secolul al XVIII-lea.
Romanovii, britanicii și italienii și-au lăsat urmele de aici, dar cu toate acestea mănăstirea și-a păstrat farmecul corfiot.
Mănăstirea se vizitează gratuit, cu mențiunea că trebuie să fii îmbrăcat/ă decent. Se urcă scări, se trece pe sub bolți de viță și coroane ale copacilor pentru a ajunge în mica biserică de pe vârful dealului, unde este păstrată o icoană făcătoare de minuni a Sfintei Fecioare cu Pruncul.
Nu este exclus ca în timpul periplului tău prin curtea mănăstirii vreun călugăr bătrân să te abordeze cu un Yassou! și să te întrebe de unde ești.
În drumul tău spre ieșire te poți opri în muzeul sau în magazinul de suveniruri al mănăstirii.
Dacă vrei să te bucuri cum se cuvine de vizită, vino dis-de-dimineață, că altfel te vei înghesui cu grupurile organizate. Și cel mai important, nu te încumeta să urci cu mașina până acolo, dacă nu ai nervi de oțel. Nu e vorba de calitatea drumului, ci de aglomerație.
Agios Spiridon
Cât despre plaje, în imediata apropiere sunt 3 golfulețe, 2 cu plaje pline de pietre (Agios Petros și Platakia), și una cu nisip mai îngustă (Agios Spiridon), doar intrarea în apă fiind acoperită cu pietre, așa că dacă vrei să faci plajă la propriu, va trebui să vii devreme.
Noi am avut noroc și am găsit un loc să ne întindem pătura de plajă, chiar lângă o porțiune întinsă de nisip spălată de valurile mării, spre bucuria celui mic. Cam aglomerație pe fâșia îngustă de plajă, dar a meritat.
Ce-am ratat și n-aș vrea să ți se întâmple și ție asta au fost plimbarea cu submarinul galben și grota lui Ulise.
Unde am mâncat: Restaurant Appolon
Canal D’amour
În cea de-a treia zi ne-am orientat spre o plajă mai aproape de Roda, doar 10 minute cu mașina. Dar și mai … extremă și fascinantă totodată, Canal D’amour. Am bâjbâit ceva până am ajuns acolo, dar ne-am descurcat. Sunt două golfulețe aici, între stânci, ce comunică între ele printr-o grotă marină ce poate fi traversată înotând, deși nu este recomandat din motive de siguranță.
Poți face băi de soare, fie pe șezlong, contra sumei de 4 euro, fie pe propriul tău prosop de plajă.
Chiar deasupra golfului e o terasă unde poți servi o gustare, dar și unde îți poți rezerva o masă pentru o cină romantică, pentru că vei putea vedea spectacolul celest dat de apusul soarelui.
N-am încercat terasa, așa că nu îți pot spune cât de sărac sau încărcat spiritual poți pleca de acolo. 🙂
Unde am mâncat: The Three Little Pigs, Sidari
Muntele Pantocrator și plaja Sidari
Muntele Pantocrator
A patra zi a debutat cu Muntele Pantocrator, cel mai înalt punct de pe insula Corfu (900 m). Pe vârful muntelui, sub un releu de comunicații, se găsește mănăstirea cu același nume, pe care o poți vizita după ce-ți revii din șocul de a parca pe un drum de acces îngust, pe marginea unui hău și în pantă, și gândul că va trebui să întorci în aceleași condiții.
Dacă vei folosi Waze pentru orientare, fii cu băgare de seamă căci, în drum spre mănăstire, pe serpentine, vei intra într-o rețea de telecomunicații albaneză și posibil să fii taxat ca atare, Albania nefiind în Spațiul Economic European, deci taxele de roaming se vor aplica.
Mănăstirea Pantocrator
Mănăstirea datează din secolul al XIV-lea, actuala construcție din piatră, în stil baroc, fiind ridicată în secolul al VII lea.
Dacă ești familiar cu arhitectura bisericilor și mănăstirilor grecești, vei remarca influența romano-catolică, majoritatea bisericilor având la intrare turnul-clopotniță, campanilla.
Dacă faci un tur de jur-împrejurul mănăstirii ai să dai peste niște fresce vechi din secolul al XIII-lea, iar în interiorul mănăstirii vei putea vedea icoanele argintate de la sfârșitul secolului al XVIII-lea ce străjuiesc altarul, candelabre bogate și picturi vechi, pe alocuri șterse de vreme.
Din curtea mănăstirii poți vedea partea de vest a Greciei continentale, Albania și poate chiar și Italia dacă e senin. Printre relee poți vedea chiar pista de aterizare a aeroportului din Corfu.
Albastrul cerului contrastează cu albastrul mării, locul în sine fiind potrivit pentru a te regăsi pe tine însuți/însăți, asta dacă nu te atacă radiațiile emise de relee mai întâi. 😀
Plaja Sidari
Pentru că ne-a prins aproape prânzul pe aici, ne-am orientat către plaja Sidari, o plajă întinsă, atât cu umbrele și șezlonguri, dar și cu locuri pentru cearșafuri. În apropiere există o parcare amenajată, cabine de schimb și dușuri semifuncționale.
De asemenea, ai la dispoziție o grămadă de taverne și magazinașe cu suveniruri în apropiere.
Intrarea în apă e lină, iar apa mai caldă decât în alte locuri, dar plină de alge. Deși este recomandată pentru familii cu copii, eu nu ți-aș recomanda să te duci cu copii acolo, în extremitatea vestică a plajei existând un canal ce comunică cu marea la flux. De ce crezi că e favorizată apariția algelor? Și nu, nu e un râu.
Ca regulă generală, când îți alegi plaja verifică pe hartă dacă vreun fir de apă ajunge în mare, poate fi un canal colector, așa că stai departe, fie de plajă, fie de zona de revărsare.
Revenind la plajă, dacă ești dependent de adrenalină, poți merge în zona stâncoasă pentru a face sărituri de pe stânci. Plaja e relativ aproape de Canal d’Amour, asta dacă o tai direct, pe cărări bătătorite, prin curțile unor resorturi și pe lângă plaja Canal d’Amour.
N-am încercat nicio tavernă din zonă, căci ne-am retras pentru un grătar tradițional românesc la unul dintre locurile de cazare. 🙂 Bine, bine, n-au lipsit souvlaki-ul din meniu și clasica bere Mythos.
Glyfada
În a 5-a zi am ajuns pe plaja din Glyfada, mult la sud de Paleokastritsa, tot pe partea vestică a insulei.
După Paleokastritsa o declar a doua plajă preferată dintre cele pe care le-am testat în Grecia. În apropiere există o parcare destul de mare, fără plată, așa că dacă plănuiești o baia de soare aici, fii fără grijă, accesul se face facil.
Plaja este și suficient de lată și lungă și-ți va răsfăța picioarele cu nisipul sau fin. Pe alocuri este delimitată spre partea ei continentală de fâșii de crini de mare, specie protejată care se regăsește pe țărmurile Mării Mediterane, dar și pe cele ale Mării Negre (în sudul Bulgariei, Gerogia și Turcia), deși aici e aproape pe cale de dispariție.
Intrarea în apă este foarte lină, iar apa limpede ca cristalul, senzația pe care ți-o dă este de nedescris. Nu-ți uita ochelarii de înot acasă, îți vor fi utili pentru a-ți proteja ochii la înot, dar și pentru a face explorări subacvatice. Dacă ai un kit de snorkeling, și mai bine, nu-l lăsa acasă.
Din loc în loc sunt turnuri din care veghează salvamarii, lucru ce împreună cu cele amintite mai sus o fac eligibilă pentru Blue Flag.
În recenziile pe care ai să le citești ai să vezi că este catalogată ca fiind o plajă gălăgioasă. Poate în full season, căci la jumătatea lui septembrie era super liniștită.
N-am testat nici aici vreo tavernă, căci am mâncat din traistă, cum ar zice prețioșii care o ard numai pe Santal și Cola Light, de li se lungesc urechile stând la terasă.
Pentru că ne-a fost greu să ne mobilizăm cu copiii, care au tras inclusiv un puiuț de somn pe plajă, am lăsat pe altă dată Palatul Achillion, la doar 16 km de Glyfada, palat construit la cerința Elisabetei a Austriei din Bavaria (Sissi), numit după Achille, eroul său clasic preferat.
Agios Giorgios Pagon
Și-am ajuns în ultima zi de vacanță la Agios Giorgios Pagon, tot pe partea vestică a insulei. Cică ar fi tot o plajă Blue Flag, dar mie nu mi s-a părut, cel puțin nu secțiunea în care am stat noi. Plaja e întinsă, cu nisip și pietre pe alocuri și intrare abruptă în mare. În nordul golfului în care iese plaja se găsește o altă locație care a rămas pe lista noastră, Afionas.
Am întâlnit aici inclusiv oameni ce-au condus preț de 2 ore din sudul insulei, din Kavos, pentru peisaje mai atractive, căci sudul insulei cică nu ar fi așa de interesant.
Unde am mâncat: Taverna Pescărească de pe dealul cu măslini
Asta a fost vacanța noastră pe insula Corfu și, dacă trecem peste partea cu drumul, pe care n-aș mai experimenta-o neam cu mașina personală, a fost perfectă. Următorea mișcare e să ne planificăm o vacanță în Italia pentru a închide lista țărilor intens vizitate de români. 🙂
Poți susține acest blog cumpărând ghiduri turistice dedicate insulei Corfu de aici sau de aici. Da, e posibil să primesc un comision. Iar dacă îți iei cazare via Airbnb pentru prima dată, îți pun la dispoziție un voucher de 26 de dolari, sau, dacă vrei să încerci booking.com, îți pun la dispoziție un voucher de 15 dolari pentru a-ți mulțumi și eu la rândul meu.
