Kerala sau Țara lui Dumnezeu, teritoriu creat la o aruncătură de topor a lui Parasurama, o reîncarnare a lui Vishnu, și o inițiativă de marketing pentru departamentul de turism din statul cu același nume, este un stat ce abundă în natură și faună cât mai variată.
Cadrul natural îți permite diverse activități în aer liber, de la trekking prin plantații de ceai și mirodenii la hiking până la plimbări cu barca sau pluta de bambus.
Escapade ecoturistice în Kumarakom și în bazinul râului Nila
Dacă ești un adept al ecoturismului, în comunitatea în mijlocul căruia s-a dezvoltat resortul Coconut Lagoon ai ocazia să asiști la propagarea către tinerele generații de meșteșuguri și îndeletniciri străvechi, precum împletirea funiilor din scoarță de cocotier, recoltarea nucilor de cocos prin tehnici tradiționale adoptate vremurilor moderne, prelucrarea sumară a mirodeniilor, împletirea frunzelor de palmier ș.a.m.d.
În plus față de asta, poți vedea cum trăiesc oamenii de acolo, cu bune și cu rele, ba chiar poți trăi experiența unui prânz servit direct de pe frunza de palmier, cu mâinile în loc de ustensile. Am experimentat asta nu în vreo casă a localnicilor, ci la un centru de recuperare a celor cu alienări mintale din Kuttipuram, în bazinul râului Nila, unde se pune foarte mare accent pe legatura cu mediul înconjurător.
Ce să fie mai eco dacă nu un prânz Malayalam, unde singurele resturi sunt biodegradabile și nu cer foarte multe resurse pentru debarasare și curățare?
Pare ușor la prima vedere să mănânci orezul cu mâinile, dar nu e :). Cu un pic de atenție prinzi mișcarea în care arătătorul, mijlociul și inelarul funcționează ca o paletă, iar degetul mare ca un piston ce împinge guguloiul de mâncare. Și dacă vrei să continui să fii eco, atunci vei folosi paie de bambus când ți se va oferi suc de nucă de cocos direct din carcasa nucii.
Dacă încă te întrebi în ce parte a frunzei de palmier se ține smartphone-ul, e clar că genul ăsta de experiență nu este pentru tine. 😀
Plimbare cu vaporașul electric pe Palace Lake, în Thekkady
Un alt obiectiv care m-a încântat nespus de tare a fost Periyar Tiger Reseve, o rezervație naturală în care se practică ecoturismul.
Experiența a fost cu atât mai intensă cu cât trezirea s-a dat dis de dimineață, atmosfera la plecarea spre rezervație fiind încărcată de … un aer de aventură și mister … indus de ceață și vegetația luxuriantă din jurul Greenwoods Resort Thekkady, unde am fost cazați.
Întreg ecosistemul s-a format în jurul rezervorului Mullaperiyar, format prin îndiguirea râurilor Periyar și Pamba, pe care deplasările se fac cu vaporașe electrice și numai cu ghid.
Rezervația se întinde pe 925 km2 și găzduiește specii endemice de floră și faună. Este una dintre cele 27 de rezervații de tigrii din India; din păcate, n-am văzut tigrii în escapada noastră, doar nutrii, berze și niște bovine, asta după ce inițial am confundat niște bolovani cu niște bovine care se odihneau. În toată India mai există 1400 de tigrii.
Plimbarea cu vaporașul electric s-a făcut în liniște, fără grabă, pentru a nu deranja fauna. Dacă ești obișnuit/ă cu agitația, genul ăsta de plimbare ți se va părea ieșit din comun, ocazie cu care vei realiza cât de important este să îi respecți pe cei de lângă tine: animal, plantă sau om.
La finalul plimbării, rangerii rezervației de tigrii ne-au invitat la o prezentare a activității lor, motiv pentru o parte din bloggeri să pledeze pentru eliberarea elefanților ținuți în captivitate și exploatați pe plantații sau în alte scopuri. În India e lege, cine își permite un elefant trebuie să-și permită și să-l întrețină, altfel îi este confiscat.
Elefantul a fost și încă este un animal-simbol al Indiei, omniprezent în istoria, cultura și religia țării, ca animal de luptă, de povară sau zeitate. Integrările elefanților domestici în sălbăticie sunt dificile, întrucât aceștia se obișnuiesc atât de mult cu rutina, încât nu mai sunt capabili să aibă grijă singuri de ei, lucru confirmat și de rangerii rezervației de tigrii.
Știu, e o parte a calatoriilor și a explorărilor pe care n-ai vrea să o descoperi, dar atât cât există și te lovești de ea, n-ai cum să o eviți.
Drumeție în Munții Gats de Vest, pe Phantom Head
Munții Gats de Vest (Western Gats) oferă pasionaților de drumeții montane o grămadă de alternative în materie de trasee. Grupul nostru a avut parte de un traseu moderat până pe vârful Phantom Head (Phantom Kettu), loc de panoramă spre lacul de acumulare Anaerangal, de unde s-a făcut un ocol al vârfului prin statul Tamil Nadu și întoarcerea prin plantațiile de ceai. Spre surprinderea mea am făcut față cu brio traseului, deși nu mai fusesem de ani de zile într-un traseu montan. Am fost ghidați pe traseu de cei de la Kalypso Adventure, care ne-au și găzduit o noapte în tabăra lor de corturi.
Drumeția a început dis de dimineață pentru unii, amatorii de răsărituri spectaculoase, și puțin după ora 8 pentru restul, nu înainte de micul-dejun și o încălzire ca la carte. Urcușul și-a transpus în scenă atât spectacolul vizual, cât și pe cel psihic. Unde unii se opreau să admire văile din care răsunau ba rugăciuni, ba muzică festivă, alții mulțumeau universului pentru o scurtă pauză. 🙂 Nu, n-a fost și cazul meu.
Am ajuns pe Phantom Head undeva în jurul orei 11, iar după o pauză de suplimentat calorii și hidratare am ocolit muntele și-am coborât prin plantații de ceai până în satul izolat al unui trib, nu înainte să mă rătăcesc puțin de restul grupului.
Membrii tribului s-au dovedit temători față de oamenii din afara comunității lor, așa că s-au făcut nevăzuți imediat ce-am intrat în sat. Singurii care au rămas la vedere au fost câțiva bărbați care ridicau o casă. Multe din casele de aici aveau acoperișuri orizontale pentru a facilita uscarea ușoară a piperului și a altor plante.
Aici am aflat de la ghidul nostru că piperul e de un singur fel, iar sortimentele (negru, roșu, verde) sunt influențate pur și simplu de când este recoltat și cum este uscat.
Cum nu sunt genul de om care să se bage în sufletul oamenilor, i-am așteptat pe restul sub un copac bătrîn, ce servea și ca loc de închinăciune pentru localnici.
După ce au terminat toți de explorat, ne-am antrenat iar într-un urcuș anevoios, căci oboseala ne dădea deja greș, făcând casă bună cu zăpușeala, unde mai pui că mulți dintre noi rămăseseră fără apă.
Cu puțin efort am ajuns la tabăra de bază, unde au avut loc despărțiri lacrimogene … de încălțările joase folosite pe traseu, acestea schimbându-și culoarea și textura din cauza prafului și a transpirației. Tot încălțări joase de trekking Am folosit și eu, dar am fost suficient de inspirat să-mi iau parazăpezile, deși posibil să fi părut penibil pentru ceilalți.
Sfârșitul zilei ne-a găsit la Tea County Munnar, după câteva ore bune cu autocarul pe drumuri sinuoase și înguste printre plantațiile de ceai. Apropos de șoselele indiene, recomandarea ghidului nostru a fost ca întotdeauna ca turiști să optăm pentru transportul local cu autocarul sau să închiriem mașini cu șofer, una la mână pentru că drumurile sunt înguste, lucru completat de faptul că se conduce pe partea dreaptă, și doi la mână pentru că șoferii indieni respectă niște reguli nescrise (claxonatul insistent în curbe, forțarea depășirilor etc.) ce pot fi derutante pentru șoferii de pe prin alte părți.
Fii parte din natură
În India ai să vezi atât de multe contraste, încăt te-ai putea întoarce acasă năucit de la atâtea atitudini față de animale. Dacă elefantul e regăsit în atât de multe ipostaze șocante pentru tine că turist, maimuțele ce-și fac veacul în jurul resorturilor sau în mijlocul comunităților s-ar putea să trezească alte sentimente în tine, mai senine, căci sunt menajate până în punctul în care sunt hrănite cu regularitate, fiind reîncarnări ale diferitelor zeități. Dacă vrei să experimentezi așa ceva, poți da o fugă până la Edayilakkadu, să iei parte la hrănitul maimuțelor într-un templu din mijlocul pădurii. Pregătește-te să faci un drum scurt desculț, căci vei intra pe tărâm sacru.
Explorează plantațiile de mirodenii
Dacă ești de părere că fauna trebuie lăsată în pace și observată de la distanță, atunci poți merge să explorezi o plantație de mirodenii, de cocotieri, arbori de cauciuc, copaci de scorțișoară sau palmieri. Ceai, cafea, cardamon, piper, suc de palmier, extract de cauciuc, toate au povești în spate despre cum s-au extins, despre cum se cultivă și recoltează, povești ce te vor ține focusat pe povestitor, fie el proprietar de plantație, lucrător cu mâinile goale sau ghid.
Vei fi scos/oasă din genul ăsta de film când vei afla că majoritatea proprietarilor de plantații de mirodenii au în grijă elefanți pe care-i folosesc la distratul vizitatorilor. Trebuie să înțelegi că face parte din cultura țării și tu ca străin dintr-o altă cultură nu poți schimba nimic pe moment.
Dă-te pe tiroliană și plimbă-te cu pluta de bambus în regiunea Wayanad
Oferta e variată inclusiv dacă ești amator/oare de activități în aer liber.
Dacă vrei să vezi de sus o plantație de ceai, fie ridici o dronă, fie cauți o tiroliană ce survolează o plantație și-ți … dai drumul cu sau fără strigăt care să-ți acopere teama sau care să te ajute ușor peste momentele care-ți taie respirația. Noi am încercat una dintre cele mai lungi tiroliane din regiunea Wayanad, în Pozhuthana. Pentru mine a fost doar a doua oară când am experimentat așa ceva, dar experiența în sine a fost cu totul diferită: altitudine și lungime mai mari și panoramă fără obstacole peste o plantație de ceai ce se întindea peste o vale întreagă.
Dacă ai rău de înălțime, te poți resemna la o plimbare pe o plută de bambus pe cursul lin de apă al Râului Vythiri, Peringoda. Senzațiile sunt asemănătoare dacă tu și echilibrul nu faceți casă bună. 🙂
E o activitate distractivă și fascinantă în același timp, căci vei avea ocazia să observi viața obișnuită a celor ce își duc traiul în jurul cursului de apă, fie în timp ce-și îngrijesc grădinile, fie când își spală rufele în aceeași apă cu care-și udă grădinile sau în timp ce copiii localnicilor se bălăcesc în jurul tău, încercând să-ți atragă atenția.
Sper ca articolul ăsta să te fi inspirat câtuși de puțin în ideea în care orice destinație trebuie experimentată din plin sau măcar să-ți fi aprins dorința de a explora locuri și lucruri noi. Kerala e mai mult decât ofertantă din acest punct de vedere și, zic eu, merită să o pui pe bucket list.
Dacă ai experimentat ceva cu totul diferit în Kerala față de ce am descris aici sau dacă vrei să faci completări, nu ezita să lași un comentariu mai jos.
- Indias’s calling. Kerala here I come
- Informații utile despre eliberarea pașaportului simplu temporar
- Informații utile despre obținerea vizei de India
- Cum te imunizezi înainte de a călători în Asia și cum te protejezi la fața locului
- Spre Cochin, Kerala via Frankfurt și Mumbai și retur din Trivandrum, Kerala cu Lufthansa
- Kerala culturală: artă, ritualuri, dansuri
- Sosia lui Matt Damon și-a petrecut 1 zi de vacanță pe o locuință plutitoare în Kerala Backwaters
Am vizitat Kerala în infotrip-ul Kerala Blog Express, la invitația ministerului de resort din statul Kerala, alături de alți 28 de bloggeri de travel din toată lumea.
