O experiență pe care e musai să o încerci în India e mersul cu trenul. Așa cum probabil ai aflat din articolul introductiv, traseul Kerala Blog Express s-a încheiat în nordul statului Kerala, în Kanhangad, regiunea Kasaragood.
De aici ne-am întors în sud cu trenul, pe coasta Malabar, fiind cea mai rapidă formă de transport pentru a ne încadra în programul infotripului.
După vreo 300 de km făcuti într-o zi între plaja din Calicutt și Fortul Bekal, seara ne-a prins pe peronul gării din Kanhangad, un peron cu nimic diferit față de unul dintr-o gară de provincie de la noi.
Doar oamenii care se perindau pe acolo schimbau peisajul gării de provincie, familii cu bagaje voluminoase, bărbați cu mustăți vopsite sau răsucite, femei îmbrobodite în văluri închise la culoare, bărbați în mundu, copii gălăgioși, toți curioși ce-i cu gașca asta mare de oameni care nu se încadra în peisaj.
După ce ne-au fost repartizate locurile, ne-am îngrămădit cu toții la un mic chioșc din gară pentru a cumpăra snacksuri și băuturi acidulate. Consumul de zahăr era ceva normal după fiecare zi a infotripului, de la un obiectiv la altul, de la o plajă potrivită pentru kiting la un fort sau la o altă plimbare cu barca în Backwaters. Mulți dintre noi scăpaseră deja de temerile legate de infecțiile alimentare, drept pentru care mulți și-au cumpărat ceva snacks-uri ambalate manual sau ceva similar zahărului ars cu ceva semințe în el.
În timp ce așteptam Malabar Express-ul, trenul de noapte ce ne ducea în Trivandrum, mulți s-au pus pe făcut live-uri și filmări pentru vloguri, în timp ce alții, extenuați, au preferat să se așeze direct pe peronul gării, fie rezemați de te miri ce, fie în poziție de lotus, în așteptarea trenului.
Vânzoleala adevărată a început în momentul în care farurile locomotivei au sfredelit întunericul, iar lumina din vagoane a creat în jurul trenului ce intra în stație un tub de lumină.
Primele după locomotivă au fost vagoanele fără cușetă, cele în care ventilația se făcea doar prin ramele de geam protejate de gratii, acestora le urmau vagoanele cu cușete și aer condiționat.
N-aș putea să fac o comparație cu condițiile din trenurile noastre, dar îți pot spune că vagoanele și mobilierul specific arătau că de sfârșit de secol XX, singura diferență fiind aerul condiționat, completat de niște ventilatoare la fel de retro ce-l împrăștiau în cușete.
Inițial nici nu zici că ești într-un vagon de dormit, căci paturile de sus sunt pliate pe pereți, iar cele de jos sunt pur și simplu banchete rabatabile. Totul se transformă la lăsarea serii, paturile de sus se rabatează, banchetele de jos se completează cu porțiuni pliate pe pereții laterali ai vagoanelor, fiecare pat având pături, cearșafuri curate și perne pe care ți le așezi după propria îndemnare. În culcușul tău ai la îndemână doar un mic suport pentru sticla ta de apă.
Până să se fi retras fiecare în culcușul lui, oamenii au socializat, au jucat cărți, au citit presa și au prezentat biletele pentru control. Atât în seara plecării noastre, cât și în dimineața ce i-a urmat am văzut în tren vânzători ambulanți, dar și un fel de stewarzi ce împărțeau ceva meniuri călătorilor. În timp ce călătorii osteniți cad pradă viselor sau somnului adânc, zgomotul roților se tren fiindu-le cântec de leagăn, un supraveghetor se plimbă dintr-un capăt al altuia al trenului pentru a se asigura că visele nu le sunt întrerupte iar somnul le va fi complet.
N-aș putea să spun că somnul meu a fost adânc, oricum dorm iepurește din fire, motiv pentru care am simțit cam toată vânzoleala ce strica visele și somnul celor neobișnuiți cu o astfel de navetă, fie a celor ce nu-și găseau locul în culcuș sau se înecau din cauza aerului prea rece, fie a celor ce-și făceau clasica plimbare de noapte spre toaleta trenului.
Toaleta din tren nu e tocmai ultimul loc în care vrei să ajungi, dar e bine să fii pregătit cu șervețele umede și apă potabilă.
Din obișnuință, n-am putut pune capul pe pernă înainte de a așeza peste un prosop din bagaj. Deh, apucături de români prea plimbați prin propria lor țară. 🙂
De visat n-am apucat să visez, dar am prins un răsăritul difuz prin geamul vagonului, nu neapărat romantic dar liniștitor și plin de speranță.
Abia acum am putut să-mi fac o idee despre peisajul prin care iuțea expresul în care ne îmbarcasem, nu că ar fi fost diferit cu mult față de ce văzusem deja: cocotieri, poduri prin backwaters și suburbii cu gospodării destul de aerisite.
Nu mult după asta a început vânzoleala celor ce doar ce se treziseră, ce nu știau dacă au apucat să coboare sau nu unde trebuie.
Încet încet au ieșit mai toți din așternuturi, unii lăsându-și-le dezordonate pe paturile rămase întinse, alții strângându-le frumos pentru a-și putea lua locul pe banchetă, căci călătoria lor era departe de a se fi încheiat.
Am ajuns în Trivandrum undeva după ora 10, moment în care vânzoleala din tren a crescut în intensitate, dar nu a întrecut-o pe cea de pe peroanele gării centrale din Trivandrum. Un melanj de keraliți creștini, hinduși, musulmani, indieni sith, șamani și alte nații te transpune direct într-un peisaj pe cât de conservator pe atât de cosmopolit.
Te trezești repede din feeria asta a călătoritului cu trenul, căci realizezi imediat că trebuie să fii cât se poate de lucid pentru a te descurca în traficul din capitala Keralei.
Știu probabil te interesează cum îți cumperi bilet de tren în India. Nu știu să îți zic exact, eu călătorind într-un grup organizat, dar știu sigur că nu o poți face online decât dacă ai un număr local, căci trebuie să primești un SMS de confirmare, sau suficienți nervi să treci printr-un proces birocratic care s-ar putea să fie fără finalizare. Cel mai simplu e să mergi la o agenție de turism locală sau direct în gara din care vrei să pleci, la ghișeul dedicat străinilor, unde trebuie să completezi un formular. Găsești mai multe detalii pe 1001-călătorii.ro.
Am vizitat Kerala în infotrip-ul Kerala Blog Express, la invitația ministerului de resort din statul Kerala, alături de alți 28 de bloggeri de travel din toată lumea.
În 2018, Kerala a fost lovită de cel mai puternic muson din 1924 și până în prezent. Poți ajuta la recuperarea regiuni cu donații prin platforma guvernamentală Kerala Chief Minister’s Distress Relief Fund sau prin platforma pusă la dispoziție de Amazon: Kerala Flood Disaster Relief Fund sau îți poți face aici vacanța pe viitor. Ai mai jos toate detaliile necesare:
- Indias’s calling. Kerala here I come
- Informații utile despre eliberarea pașaportului simplu temporar
- Informații utile despre obținerea vizei de India
- Cum te imunizezi înainte de a călători în Asia și cum te protejezi la fața locului
- Spre Cochin, Kerala via Frankfurt și Mumbai și retur din Trivandrum, Kerala cu Lufthansa
- Kerala culturală: artă, ritualuri, dansuri
- Sosia lui Matt Damon și-a petrecut 1 zi de vacanță pe o locuință plutitoare în Kerala Backwaters
- Kerala, destinația perfectă pentru activități în aer liber
- 7 hoteluri pe care trebuie să le încerci dacă vizitezi Kerala
Mai bine de atât nici nu se putea să redai realitatea de la fața locului. La India visez șimeu de câțiva ani, sper să ajung s-o vizitez cât de curând. Mulțumim (și)pentru fotografii!
M-am chinuit un pic. Mi-am cam ieșit din mână în privința figurilor de stil.
Cât despre poze, cu plăcere. Nu-s cele mai reușite, mare parte din ele sunt cu telefonul. Fiind spre finalul trip-ului, oboseala și-a spus cuvântul iar fotografiatul nu mai era o prioritate.