Luna octombrie e o lună propice pentru turismul vini-viticol, în special dacă vrei să afli mai multe despre recoltarea și prelucrarea strugurilor sau ești amator de degustat must. Cu toate acestea, tot vinurile deja îmbătrânite sunt vedetele. Zona Dealul Mare e zona cu cea mai mare densitate de crame din România și poate fi de interes pentru tine dacă faci parte din categoria de turiști menționată. Crame și pensiuni își deschid ofertele pentru tine, așa cum o face și pensiunea – restaurant Ferma Dacilor de lângă Tohani.
Ferma Dacilor este un loc bun de înoptat în cazul în care ai planificată vreo escapadă pe la cramele din zonă.
Eu am ajuns aici în cadrul unui eveniment organizat în scopuri de socializare, nu neapărat că mă interesa zona din punct de vedere vini-viticol.
Dacă mă citești cu regularitate, știi deja că nu sunt străin de degustările de vinuri, dacă ești nou pe aici aruncă o privire pe articolele Vinul este o artă, nu o beție și Despre degustările de vin ale unui băutor de bere. Cu toate acestea, nu mă dau în vânt după degustări de vinuri și activități conexe, dar n-am să-mi refuz niciodată experiențe în afara rutinei mele de zi cu zi.
Despre Ferma Dacilor
Revenind la Ferma Dacilor, principalul său atu e faptul că e aproape de București, la nici măcar o oră și jumătate de capitală. Un alt atu ar fi faptul că încearcă să vândă niște experiențe turistice din ce în ce mai căutate de turiști, precum cazare în căsuțe suspendate sau workshop-uri în bordeie ce aduc aminte de traiul dacilor, de unde și denumirea locului.
Din drumul județean ce ajunge și iese din localitatea Tohani, în vârful unui deal, pentru a ajunge la pensiune se face dreapta pe un drum de piatră destul de îngust, așa că fii cu băgare de seamă și la restul mașinilor conduse pe aici.
Eu am experimentat doar meniul din restaurant și locul în sine, despre experiența în căsuțe poți citi aici.
Locul în sine e gândit rustic, decorat cu vechi obiecte de lucru de prin gospodăriile țărănești, astfel încât să te inducă în atmosfera strămoșilor noștri daci. Nu știu să îți spun dacă e vorba de dacii ăia de traversau Marea Neagră prin tuneluri submarine sau se încărcau cu energie în Bucegi, Retezat, Sarmizegetusa Regia sau Prislop, ce-ți pot spune e că singura energie de care te vei bucura aici e cea dată de vinul casei și atmosfera făcută de prieteni. 🙂
Restaurantul Ferma Dacilor
Vinul casei, roșu sau alb, e ăla pe care îl fac localnicii, nimic special. Dacă vrei din cel de podgorii, de la crame, va trebui să scoți bănuți extra din buzunar.
Îl poți asocia cu platouri de cărnuri la grătar, în special porc sub formă de cârnați, coaste, jumări, ficăței, cefe la grătar alături de bulgărași de mămăligă, orez sau tradiționalii cartofi prăjiți, sarmale sau cu tocăniță de iepure.
Toate mâncărurile astea de daci voinici vin asortate cu salate de murături. Din partea casei primești tărie ce merge foarte bine cu ciorba de cocoș și nu numai.
Micul dejun e în regim de bufet suedez fără mare lucru specific zonei: brânzeturi, salamuri, pâine, legume, dulecețuri, ceai și cafea; n-aș putea să spun câte dintre acestea sunt făcute aici, la fermă, luate de la localnici (slabe șanse aici, având în vedere fiscalitatea și micii producători) sau luate de la supermarket. Probabil ouăle de prepeliță în coș de ardei gras îți vor lua ochii și-o vei lăsa mai moale cu pretențiile. 🙂
E adevărat, la prânzul din ziua plecării am observat într-o cameră anexă cum puneau murături, deci o parte din mâncarea servită, cel puțin garniturile, e făcută din ce se produce la fermă.
Cazare la Ferma Dacilor
În materie de cazare îți recomand camerele din pensiune cu geamuri. Da, au câteva camere fără geamuri, unde aerul devine sufocant peste noapte, neexistând un sistem de ventilație. Există posibilitatea să-ți miroasă a canalizare la un moment dat în baia din cameră, baie unde te poți admira într-o oglindă cu ramă din secțiuni transversale de crengi și duș fără cabină, direct pe podeaua pardosită cu piatră de râu.
La etaj, undeva deasupra bucătăriei este un spațiu mare de relaxare, unde poți sta până târziu în noapte la taclale cu prietenii.
Pensiunea are un aspect plăcut inclusiv pe exterior (cred că poți ignora ușa de balcon care se deschide … în gol :D), dar dezordinea din jurul ei îi strică farmecul. Parcarea pensiunii, deși suficient de mare, devine neîncăpătoare peste week-end, când pe aici se perindă o grămadă de oameni, fie la evenimente, fie veniți la o masă de week-end cu familia.
Tururi și activități în zona Dealul Mare
În privința activităților pe care le poți face aici îți pot spune că te poți desfășura în fel și chip pe pajiștea din spatele pensiunii, pajiște împrejmuită cu gard jos de piatră cu porți din piatră pe alocuri, poți urca pe dealul din apropiere pentru a avea o vedere mai bună peste podgorii, poți merge să hrănești iepurii, caprele și căpriori din gospodărie sau poți opta pentru o plimbare cu calul în manej.
În spatele pensiunii este amenajat și un mic foișor, unde poți reflecta la nemurirea sufletului, cum făceau și strămoșii noștri daci în templele din munți.
Prețul unei nopți de cazare, cel puțin în camerele fără geamuri, este exagerat de mare, undeva în jur de 280 lei pe noapte, acum un an. Parese că lucrurile nu au evoluat neapărat în bine de la deschiderea pensiunii și până la momentul vizitei mele.
Dacă ai ajuns aici fix din motivul expus la începutul articolului, află că pensiunea organizează degustări la Crama Lacerta, la vreo 20 km depărtare (dacă ocolești Tohani-ul). Dar despre asta într-un articol viitor, până atunci îți poți împărtăși impresiile cu alții mai jos, în zona de comentarii, dacă nu ai făcut-o deja pe alte canale dedicate.
