Skip to main content

L-am inițiat pe S. în drumețiile montane

În această vară, am avut ocazia să-l inițiez pe S. în drumețiile montante, cel puțin asta cred eu :), pe două trasee moderate ca și dificultate din Bucegi: Camping Zănoaga – Lacul Scropoasa și Telecabina Peștera – Cascada Doamnele.

Traseu Zănoaga – Lacul Scropoasa, cruce albastră

Îi rămăsesem dator lui S. cu traseul Zănoaga – Scropoasa, asta după ce, pe când avea 6 luni, am renunțat la a finaliza traseul fix după primul pod pe care îl întâlneam peste râul Ialomița. La momentul respectiv, mi s-a părut dificil de parcurs traseul cu el la piept, având în vedere că sunt porțiuni cu pietre alunecoase și săritori.

Drept urmare, cum s-a ivit ocazia am revenit la Zănoaga, iar de aici ne-am aventurat pe acest traseu marcat cu cruce albastră. Frământat fiind de taberele copilăriei, mă gândeam că poate ajungem să vedem și podul de lemn dintre stânci.

Drumeția noastră a început cu o sesiune în mișcare de cules flori din mica poieniță de sub Muntele Zănoaga, apoi am strâns puțin din dinți la prima săritoare și ne-am bucurat de peisaj la primul pod peste Râul Ialomița.

Un sfat din proprie experiență: inițiați-i pe cei mici în astfel de activități într-un grup mic de drumeți, vor fi mult mai motivați să se aventureze pe traseu, important e ca grupul să rămână unit pe traseu. La S. a functionat, deși la întoarcere a avut episoade de „mă iei în brațe?”. Nu știu cine l-a luat în brațe, că eu am rămas să o susțin moral pe A. 😀

Revenind la traseu, urmează malul drept al Ialomiței, apoi trece pe cel stâng pentru 10-15 minute, iar mai apoi revine pe cel drept și continuă pe această parte până la Scropoasa.

Podul ce traversează râul a doua oară a fost luat de viitură, așa că va trebui să mergi mai în aval, unde poți traversa râul pe niște bușteni.

De aici se intră pe un traseu prin pădure, cu cărarea presărată fie de pietre, fie de rădăcini. Pe alocuri mai trebuie să treci peste mici pârâiașe sau să te ții bine de stânci, căci se mai schimbă diferența de nivel.

Traseul se termină într-o poiană mlăștinoasă, în apropriere de Lacul Scropoasa. Vag îmi aduc aminte Cabana Scropoasa de la prima vizită din copilărie, acum dezafectată și înconjurată de vegetație ce a crescut necontrolat (e vorba de ce ar trebui să fie noua Cabana Scropoasa).

La ieșirea de pe traseu ai să dai și de o mică cabană privată, îngrădită, în jurul căreia își fac veacul câțiva câini. De aici poți continua traseul, pe lângă mini hidrocentrală, preț de încă 10-15 minute, către Cascada 7 Izvoare.

La o săptămână distanță, am avut ocazia să mergem într-o tabără de supraviețuire pentru copii. Pentru copii dimpreună cu părinții lor 😂. S. a avut din nou ocazia să facă două trasee scurte: unul de la Cabana Padina cu oprire la Peștera Ialomiței, la Mănăstirea Peștera, apoi mers prin pădure în paralel cu soseaua ce coboară de la Hotel Peștera și final în platoul unde se organiza odată Padina Fest, și un traseu pe scurtătură, la dus, spre Cascada Doamnele, cu întors pe drumul forestier de sub stâna Doamnele.

Traseu improvizat pentru copii: Cabana Padina – Peștera Ialomiței – Zonă camping Padina

În prima zi din tabăra de supraviețuire, după ce părinții s-au dat duși de lângă comorile lor greu de tot, copiii au plecat câte 2 pe micul traseu gândit de organizatori prin iarbă, prin pădure, pe după râul Ialomița și tot așa, cei mici având ocazia să treacă prin toate felurile de terenuri pe care un traseu montan le poate scoate la iveală și să-și pună la încercare priceperea în parcurgerea lor. Toată acțiunea s-a petrecut susținută de povești despre Strâmbă Lemne și Sfarmă Piatră, personaje de basm ce-și fac veacul, se știe, prin munții României.

După ce indicațiile despre văi, poiene, grote ale pustnicilor și vârfuri de munte au trecut precum săgețile lui Cupidon pe lângă urechile celor mici, aceștia s-au aventurat, nu înainte de a fi păpușiți de părinți, că cu răceala nu te joci, în Peștera Ialomiței.

Am reușit să ajung cu S. până în sala mare a peșterii, dar recunosc că și-a pierdut entuziasmul pe la jumătatea traseului. De aici n-am mai fost pe aceeași lungime de undă, iar după ce-am ieșit din peșteră, discopatiile și tendinitele mele s-au bucurat de exerciții extreme. Dar ce nu face ursul pentru puiul lui. 🤗 După 2 pauze, una la ieșirea din peșteră și una la Schitul Peștera, ne-am aventurat cu mic cu mare pe cărarea ce coboară în paralel, prin pădure, pe partea stângă, a șoselei (DJ714) ce coboară de la Hotel Peștera, pentru ca la un moment dat să traversăm șoseaua și să coborâm prin pădure, pe traseul marcat cu bandă verticală roșie, spre locul unde se campează dezorganizat la Padina.

Imediat după ce am traversat șoseaua, S. a trebuit să se deplaseze singurel. Evident, cu toată compania de care a avut parte, au intrat în schemă văicărelile, că piciorușele alea ale lui sunt obosite și că trebuie neapărat cărat în brațe. M-am ținut tare, căci nu mă mai țineau la fel de tare nici genunchii, nici spatele, și până la tabăra cu activități a fost nevoit să meargă singur. Și, după ce s-au terminat activitățile, ce să vezi? S. al meu alerga pe dealul din spatele Cabanei Padina de ziceai că mâncase jăratic, precum calul lui Harap-Alb.

A urmat o seară cu mâncat din ceaun și foc de tabără, unde, e drept, S. a capitulat mai devreme decât de obicei; nu înainte de a-și arăta entuziasmul pentru dormitul într-un pat supraetajat într-un episod in care, înainte de a pune pijamalele pe el (un nou trend inclusiv pe timp de zi), s-a zbenguit și tăvălit în culcuș, de ziceai că-i o pisică ce caută atenție.

El o fi dormit, dar ta-su’ nu, de teamă să n-ajungă copilul pe jos. În caz că n-ai aflat deja, află că cei mici dorm precum titirezul, ba de-a latul, ba de-a lungul, ba de-a curmezișul etc.

Matinal ca de obicei, S. a dat trezirea, după lungi negocieri și-a luat micul-dejun special pregătit pentru el încă de când am plecat de acasă, apoi a exasperat toată cabana veche cu turele pe care le făcea pe holuri. În următoarele 2-3 ore toată lumea s-a adunat la micul-dejun, apoi s-a echipat de plecare. De plecare spre o nouă aventură, căci nu puteam pleca spre pădurea de betoane fără a ne face o rezervă de frumos și voie bună … atât cât poate înțelege un copil. 🙂

Traseu Telecabina Peștera – Cascada Doamnele, triunghi roșu

De data asta, traseul a fost unul mai antrenant, căci a presupus o diferență de nivel considerabilă, dar și peisaje mai cuprinzătoare, cu deschidere către Valea Șugărilor, Vârful Obârșiei, Muntele Doamnei și Muntele Bătrâna.

De la telecabina Peștera am luat-o pe direcția traseului turistic Peștera – Șaua Bătrâna, marcat cu triunghi roșu, unde copiii au fost antrenați în orientare și traversare plină de adrenalină a râului Ialomița.

Cu grup, cu negrup, S. a fost mai puțin cooperant în comparație cu o zi în urmă, dar ne-am descurcat, mai pe jos, mai în cârcă, mai în sac … glumesc. După ce am urmat drumul de piatră preț de vreo 20-30 minute, și-am dat binețe unor oițe lățoase, am părăsit traseul printr-o pajiște deschisă și-am intrat printr-o pădurice traversată de râul Ialomița.

Tind să cred că lui S. i-a plăcut mult traversarea râului Ialomița, după care singur-singurel a urcat un delușor, de unde mă tot saluta, pozând într-un mic explorator ce-a cucerit un vârf de munte. Scurtele momente din vacanțele cu copiii, care-ți dau energia necesară să treci peste toate toanele lor.

După traversarea râului, am continuat traseul pe sub stâna Doamnele, urmând firul de apă ce avea să ne ghideze către cascada Doamnele.

Acolo unde traseul turistic intersectează drumul forestier, am făcut puțin dreapta urmând drumul, iar după podețul ce traversează râul stânga, de aici începând un urcuș destul de greu, dar nu de neparcurs, în paralel cu râul. Se trece printr-o zonă cu pietre, apoi printr-o zonă cu jnepeniș și câteva săritori, pentru că într-un final să ajungi fix sub Cascada Doamnele.

Copiii au avut parte de povești cu comori ascunse sub cascadă, iar părinții au avut ocazia să-și tragă sufletul, nu înainte de-a pleca și ei urechea la poveștile despre puritatea apei din cascadă.

Cu ultimele doze de energie și promisiunea că părinții le vor răsplăti determinarea cu înghețățuri și clătite, copiii s-au îndreptat spre drumul de întoarcere, de data asta cu ocol pe drumul forestier. S. a fost cooperant până după podul ce traversează râul Ialomița, iar de aici a-nceput să joace într-un film după propriul lui scenariu. Important e că … s-a descurcat. 😂

Găsești cele 2 trasee marcate de mai sus în aplicația Munții Noștri, pe care o poți folosi ca alternativă la harta fizică.

A fost o vară interesantă pentru S., iar toamna dă semne bune. Fără doar și poate, vacanțele cu copiii sunt pe cât de obositoare, pe atât de necesare în pregătirea lor pentru viață. Tu ce experiențe ai cu copiii în vacanțe? Te întorci mai obosit/ă decât atunci când pleci? Mai puternic/ă, mai mulțumit/ă că ai mai realizat ceva pentru cel/cea mic/ă?

Petruș Lungu

În ultimii ani m-am plimbat ceva prin țară și prin afară, iar mai nou am înclinații spre cicloturism. De asemenea, practic la nivel de amator snowbording-ul și kiting-ul și încă mai fac față unor ture moderate de trekking. :)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.