Tură MTB pe bucla de NNV Scroviștea prin Câmpia Vlăsiei

Zona Scroviștea – Snagov este destul de bine desenată pe heatmap-urile aplicațiilor de tracking folosite de bicicliștii amatori și profesioniști deopotrivă. Acest lucru se traduce în ture de bicicletă, de agrement sau de antrenament, prin pădurile și localitățile din bucla de NNV Scroviștea.

Staycation-ul din 2022 nu a fost așa rău precum sună, asta pentru că mi-a (re)deschis apetitul de explorare pe bicicletă a zonei Zonei Metropolitane București – Ilfov. Cum nu bifasem Pădurile Scroviștea și Petrești sau zona Periș la această categorie, într-o dimineață leneșă de început de iulie, m-am hotărât să fac un traseu schițat cu câțiva ani în urmă, pe un Devron Riddle proaspăt parcat în gospodărie.

Vizam să traversez calea ferată ce trece prin Mogoșoaia, apoi printre tarlale să ies spre Tamași, Periș și să fac o tură prin Pădurea Scroviștea.

Asfalt cât vezi cu ochii pe traseul București – Mogoșoaia – Buciumeni – Tamași

Nu am reușit să găsesc străpungerea spre tarlale din dreptul Haltei Mogoșoaia, așa că am luat-o ușurel spre Buciumeni și de aici spre Tamași.

Dacă vrei să faci un traseu de cicloturism și mai puțin de anduranță, cum am făcut eu, poți face o primă pauză de hidratare în Parcul Mogoșoaia sau la palatul din parc.

O plăcere să pedalezi pe șoselele străjuite de copaci din care cicadele, acești cântăreți neobosiți ai naturii, te năucesc cu cântecul lor și îți fac gândurile să fugă în ritmul în care pedalezi. Salut pe această cale profesionalul pe cursieră, nemulțumit de faptul că-i stricam eu cadența. Jumate din plutonul în care pedala îl știa probabil de prost de gură, de personalitate nici nu mai vorbesc. Gata cu frăția între bicicliști, că traseul e lung și-i dăm pedală virtuală mai mult decât e cazul!

Offroad și puțin asflat pe traseul Tamași – Ostratu – Periș – Buriaș – Periș

Din Tamași am luat-o spre Ostratu printre tarlale, pe lângă Pădurea Brâncoveanca (pe partea stângă) și apoi Pădurea Tamași (pe partea dreaptă), și-am ieșit în Acumularea Corbeanca I. Peisajul din jurul lacului bucură ochiul și limpezește mintea, dar la fel de bine îți poate deranja zenul, căci malul lacului este martorul schimbării, dezvoltarea zonei metropolitane fiind în floare în toate localitățile de pe lângă București.

Încă mai poți face pauze de hidratare pe lângă lac, cum am făcut și eu mai spre nordul localității, în dreptul Acumulării Corbeanca II, sau te poți îndrepta către Moșia Corbeanca, o oază comercială altfel într-un deșert de magazine mixte.

Din Ostratu, imediat după complexul rezidențial de lux în construcție, se termină asfaltul și începe un drum de piatră care duce până în Periș (e vorba de DJ 101A sau Strada Primăverii). Ții drumul spre calea ferată, fără să te abați pe niciuna din arterele din dreapta care ajung la ceea ce a mai rămas din Pădurea Oracu sau la Complexul Rezidențial Flamingo (ansamblu rezidențial in the middle of nowhere … încă).

Cum ajungi la calea ferată, viitoare linie de tren metropolitan, ce leagă Bucureștiul de Ploiești (Magistralele 500 și 1000), ai două opțiuni:

• fie faci stânga și ai o opțiune decentă de a traversa calea ferată în câțiva zeci de metri ca mai apoi să urmezi drumul către Periș, dar fără garanția că o să experimentezi ceva deosebit,
• fie faci dreapta și pedalezi în paralel cu calea ferată tot pe DJ 101A. De aici începe aventura prin șerpăria care a acaparat drumul județean, drum care se prezintă ca orice alt drum de țară, cu șleauri adânci pe alocuri.

Prin șerpăria de pe DJ 101A

Ai ocazia sa lași aventura pentru alții mai îndrăzneți ca tine după vreo 3 km, moment în care poți traversa calea ferată printr-un tunel și ieși în drumul pe care ai fi ajuns dacă ai fi optat pentru prima abordare a traseului, expusă mai sus. Asta dacă ai curajul să vâslești prin balta formată acolo. 😀

Altminteri, nu îți rămâne decât să urmezi drumul tehnologic agricol ce ține în continuarea calea ferată și apoi ocolește Lacul Periș (Podișor) pe la marginea lanurilor de orice se mai cultivă pe acolo. În 2022, erau tarlale de floarea soarelui și porumb. Sau, faci ca mine, de la atâta entuziasm de pedalat printre smocuri de iarbă înaltă și scaieți, să urmezi calea bătută spre Balta Privată Podișor 1.

Pe drumuri de țară pe lângă Lacul Periș

Unde, surprize, surpize!, te întâmpină, în cel mai fericit caz, pândarul bălții:
– Bună ziua!
– Bună ziua!
– Da’ ce e cu tine p’aici?
– Păi, am văzut pe hartă că e drum pe aici și aș vrea să ies în Periș, da’ văd că e o poartă închisă pe latul drumului!
– Hahahaha, păi, n-ai văzut că e proprietate privată? Trebuie să faci calea întoarsă, să ocolești balta pe la baraj și de acolo intri în Periș.
– ??? Ah, n-am observat, că pe hartă zice că e drum nerestricționat pe aici. Și, dacă vă rog, nu puteți să îmi deschideți poarta, să ajung mai repede?
– De unde vii?
– Din București.

S-a uitat omul la mine lung, cu un zâmbet nedumerit pe fața arsă de soare. Nu știa dacă să mă ia peste picior că am bătut atâta drum pentru a da într-o fundătură sau dacă să facă un mic efort să mă lase să-mi văd de drum. A văzut că sudorile vorbeau pentru mine, prelingându-se de sub cască, și că praful conturase pe picioare tatuaje abstracte și păream fără vlagă, dar tare pe poziții. A bălmăjit ceva că dacă vede șefu’ la baltă face și drege și, într-un final, a confirmat că dă SMS-ul salvator. Am mulțumit frumos și am încălecat bicicleta mulțumit de rezultat și am salutat din mers, cu mâna dreaptă ridicată pe jumătate, și-am dovedit și poarta acționată de la distanță. Pe bună dreptate, oamenii erau derajați de metropolitanii tatuați ce se dau cu ATV-urile pe acolo ca la mamele lor pe bătătură și fac pe șmecherii și interesanții cu ei.

Am zăbovit ceva pe malul opus al bălții, căci peisajul îți încarcă bateriile, și apoi am urcat spre trecerea cu calea ferată, iar de aici, înainte de a aborda drumul spre Scroviștea printre pădurile Buriaș și Scroviștea, am făcut o pauză de hidratare în Gara Periș.

Pădurea Scroviștea și ursul de la câmpie

Ursul care explorase Pădurea Scroviștea (înspre Ciolpani) cu vreo 2 săptămâni înainte de tura mea, nu a fost un motiv să urmez calea bătută, așa că tot pe drumuri de pământ am mers, tot în paralel cu calea ferată. Speram să pot trece calea ferată spre Pădurea Buriaș, dar m-am lăsat păgubaș. Am pedalat până la Halta Scroviștea, unde este și o trecere cu calea ferată.

Voiam să dau o tură prin Pădurea Buriaș, dar imediat ce am juns, pe șosea, la liziera pădurii, erau mai multe pancarte cu ACCESUL PUBLIC INTERZIS pe acolo decât copaci. Glumesc, dar nu prea, căci e frustrant al naibii când știi că legea zice că ai voie, dar ăia care o aplică o aplică cum vor mușchii lor.

Pădurea Buriaș face parte din situl Natura 2000 Scroviștea, unde sunt permise activităţi de turism şi de educaţie ecologică, cu respectarea regulilor de vizitare, conf. cap. I, art. 16 din . Interpretabil aș zice.

Și dă-i, neicușorule, pedală până aproape de Buriaș și frustrări maxime că nu se poate etc. Am ales să o las baltă, altceva n-a fost!, așa că am făcut cale întoarsă către Halta Scroviștea și de acolo am pedalat prin Bălteni spre Lacul Mănăstrii, prin DC 178, ratând Schitul Bălteni. Nimic de văzut aici. Lacul e secat, drumul se termină brusc într-o surpare de teren. Ar fi trebuit să ducă spre Palatul Scroviștea, acum complex de vile de protocol al statului. Bine, construcția refăcută, că cea ridicată în timpul domniei lui Carol I a fost demolată de Ghiorghiu-Dej. Zic istoricii că regele Carol I a ales să-și construiască reședințe în 3 zone ce s-au dovedit a avea o calitate crescută a aerului. La Scroviștea, pe domeniul regal de la Periș, a fost una dintre reședințe, alte două reședințe fiind construite la Sinaia, în Prahova, și la Săvârșin, în Arad.

Dezamăgirea a trecut repede, pe coborârea dinspre ieșirea din Bălteni spre Periș, pe lângă Lacul Țigănești (altă denumire pentru Lacul Mănăstirii).

O fi avut efect și aerul ăla curat pe care l-a găsit Carol I aici, la Scroviștea. Fiind o zonă joasă, lacul nu e secat, dar are aspect de baltă cu stufăriș, casă bună pentru câteva lebede.

De aici urmează o urcare scurtă, apoi drumul merge (DJ 179) drept spre Periș, tăind Pădurea Scroviștea în două.

Mă bătea gândul să dau o tură prin partea asta de pădure. Nu numai că și porțiunea asta era împânzită cu pancarte cu ACCESUL INTERZIS la fiecare potecă ce intră în măruntaiele pădurii, dar acestea erau completate de afișe ce anunțau prezența animalelor sălbatice.

Pentru că uitasem cuțitul de urs acasă și nu mă simțeam întru totul pregătit, am schimbat planul și am hotărât să fac o pauză de revigorare în Periș. Nu înainte de a-mi clăti ochii peste luciul Lacului Periș – Cocioc, atât cât am putut din tunelul de stuf ce străjuiește aleea care-l traversează.

Cred că am zăbovit aproape o oră pe o bancă în curtea Bisericii Adormirea Maicii Domnului din Periș, căci scăzuse stamina la minim.

Traseul Petrești – Otopeni – Odăile – București și peripeții pe la Săftica

Fără pauză asta nu cred că răzbeam în a traversa Câmpia Vlăsiei până în Săftica, apoi spre Petrești. Aș mai fi zăbovit eu, dar era târziu în după amiază și riscam să mă mănânce mistreții prin câmp. N-am dat prin partea asta a Câmpiei Vlăsiei de vestigii romane, nici nu mi-au intrat cioburi de ceramică cenușie din epoca bronzului în cauciucuri, ci mai degrabă de foste stabilimente agricole dezafectate.

Fundătura din Săftica

Pe hartă părea simplu traseul, cu drumuri bătute printre tarlale, dar după ce am trecut de Pădurea Vlăsia (Saftica), am nimerit la poarta unei instituții private. O poartă legată cu ditamai lanțul securizat cu lacăt. Vorba vine la poartă, căci pe lângă era cărare bătută, dar n-am riscat. Nu mai aveam zvâc de confruntări și la cât de încordat eram după atâta drum, pesemne eram ațos și pentru eventualii câini lăsați să păzească acareturile de pe acolo. Am făcut un mic ocol ca să ajung în curtea fermei de lângă, de unde am dat bicicleta peste un gard stricat și am ieșit în drumul ce o conecta cu șoseaua publică.

M-am îndreptat spre trecerea peste Lacul Săftica, iar de aici am ținut asfaltul prin Pădurea Petrești, cartier select pentru bucureștenii din Corbeanca, pe un mai făcusem și traseul frunzelor moarte, și am ieșit în Otopeni. Am pedalat pe o stradă lăturalnică, prin spatele Institutului de Gerontologie și Geriatrie Ana Aslan, am traversat calea ferată ce merge spre aeroport și, ajuns în Odăile, am ieșit în DN cât să traversez Șoseaua de Centură.

M-am impus pentru câțiva km în fața șoferilor ce ridicau praful de pe București – Ploiești, ca într-un final să dau ultima pedală pentru o șaorma.

Gadget pentru tura MTB

Pentru că Canyon Wasabi-ul finalizează activitatea de tracking în curs după pauze mai lungi de 15-20 minute, cursa e prezentată în secțiuni pe Strava, aplicație cu care se sincronizează manual.

A fost o tură pe care nu credeam că voi fi în stare să o duc la bun sfârșit, având în vedere că inițial trebuia să aibă în jur de 75 km. Am pedalat legat vreo 90 km, am băut 6 litri de apă și 1 de carbogazoase și am ajuns acasă aproape deshidratat. Data viitoare voi pune în desagă electroliți și voi avea altă abordare legat de cum mă hidratez – nu voi mai aștepta să mi se facă sete, voi bea preventiv. Apă.

Deși îmi doream ca tura să fie una în care să casc gura și să mă bucur de tablourile naturii, am reușit să o transform într-o tură aproape de anduranță, în condiții nu tocmai prietenoase (căldură mare, mon cher!). Nu am renunțat la a mă bucură de locurile prin care am trecut.

De asemenea, voi acorda un pic mai multă atenție parcurgerii traseelor planificate cu ani în urmă.

Până la urmă, se poate cu bicicleta prin pădure? Depinde!

La câteva zile după tura de mai sus, am trimis o cerere de informații în baza legii 544/2001 către Regia Națională a Pădurilor – ROMSILVA, Direcția Silvică Ilfov și am primit răspuns că, pentru accesul cu bicicleta pe drumurile forestiere din Pădurea Buriaș (dar numai pe drumurile forestiere), trebuie să prezint un program pe zile și ore pe 30 de zile și, în funcție de acest program, pot aproba accesul. You do the math!

Dacă ai sugestii de ture cicloturistice prin jurul Bucureștiului, nu ezita să lași un comentariu prin care să surprinzi audiența blogului.