Comori ascunse pe Valea Prahovei, în Azuga și Bușteni

Ceasul de peron din gara Azuga și cazinoul din Bușteni sunt două dintre comorile ascunse pe Valea Prahovei, această regiune turistică atât de iubită de turiștii de weekend cu dare de mână, dar și de cei care caută să descopere munții Bucegi sau Baiului.

Am vizitat și răsvizitat Sinaia, Bușteni, Azuga și Predeal și ca turist de weekend și ca amator de drumeții montane și sporturi de iarnă. A trebuit să treacă niște ani ca să ridic ochii din asfalt și să văd micile detalii ce ar trebui să scoată aceste stațiuni montane din tiparele turistice. Zic ar trebui, pentru că înainte de toate trebuie să le vadă cine se ocupă de promovarea stațiunilor.

Ceasul de peron din Gara Azuga

În Azuga, într-o stațiune care își pierde din faima de odinioară odată cu dispariția activităților ce au consacrat-o, precum producția de bere, șamotă și postav, e greu să găsești activități recreative în afara pârtiilor de schi și a traseelor montane. Cel puțin asta gândea cu voce tare un părinte venit în vacanța de schi cu copiii.

Și așa gândeam și noi până să ajungem în Gara Azuga, o construcție ce datează de la sfârșitul secolului al XIX-lea și unul dintre reperele modernizării statului român, sub patronajul lui Carol I.

Deși despre mine ai putea să spui că sunt genul care-ți găsește nod în papură la orice, am trecut peste faptul că importanța istorică a gării e minimizată prin dezmembrarea acesteia și mi-am ridicat ochii la vechiul ceas de peron din gară. Cu siguranță nu este singurul ceas din România care nu mai arată ora exactă nici măcar de două ori pe zi.

Pe umerii fratelui lui modern, ceasul electronic licitat (probabil) la suprapreț, cade acum această povară a timpului exact.

Ceasul prezintă orele atât în numere arabice, cât și în numere romane. În ceea ce privește afișarea orelor în numere romane, ora 4 reprezintă o particularitate, aceasta fiind prezentată atipic.

Unde mai poți vedea ceasuri Paul Garnier de peron

Ceasul de peron din Gara Azuga este un ceas Paul Garnier, fabricat în atelierul din Paris al ceasornicarului ale cărui ceasuri și-au pus amprenta pe toate gările din Franța, dar și pe gările Moldovei, Țării Românești și Transilvaniei încă de la inceputul secolului al XX-lea. Este un ceas de perete cu cadran angular bilateral (cu două fețe), astfel încât ora să fie vizibilă din orice punct al peronului.

Gările Jimbolia și Mărășești se laudă cu ceasuri de peron Paul Garnier care încă funcționează. Doar 20-30 de ceasuri de gară Paul Garnier se mai pot întâlni azi prin gările din România.

CFR și ora exactă

Ceasurile de gară Paul Garnier au jucat un rol important în comunicare orei exacte din România. Până în anii ’50 ora exactă era comunicată de către CFR și era folosită că referință de toate autoritățile statului și operatorii economici.

Cazinoul din Bușteni (Hotel Palace, fostul 9 Mai)

Dacă în Moara cu noroc nuvelistul Ioan Slavici punea accentul pe nenorocirile ce se abat asupra celor ce vor să se îmbogățească prin dobândirea de lucruri ce nu le aparțin sau asupra celor care vor să se îmbogățească cu orice preț, în realitate acesta a finanțat construirea unui hotel care avea să devină un loc unde cei cu bani își încercau norocul. Pe la începutul anilor 1900, investise într-un stabiliment balnear, Băile Minerale de la Bușteni, împreună cu un alt investitor, Roman Ciorogariu.

Este vorba despre Hotel Casino Palace din Bușteni, cunoscut ca și Cazinoul din Bușteni, a cărui finanțare a venit din partea nuvelistului și a unui grup mic de investitori, în 1907, din care cel mai important a fost Roman Ciorogariu.

Cazinoul din Bușteni, una dintre cele mai mari construcții în stil neoromânesc din țară

Chiar dacă scriitura sa a fost influențată de viața satului ardelean, pentru această investiție Ioan Slavici nu a avut ocazia să îi dea o asemenea direcție, deoarece nu avea influența necesară în grupul de investitori, iar partenerul Roman Ciorogariu, împuternicit de restul grupului de investitori, s-a înțeles cu arhitectului Paul Smărăndescu să întocmească planurile unei clădiri în stil neoromânesc cu influențe oltenești. Tot arh. Paul Smărăndescu și-a pus amprenta asupra Palace Hotel din Predeal sau Hipodromul Floreasca.

Hotelul Cazino Palace încă prezintă elemente specifice culelor oltenești (vezi balcoanele), dar și elemente locale, precum foișoarele de vânătoare. Fațada este încă placată cu piatră de râu.

În 1912, Ioan Slavici își cedează partea lui Jean Th. Florescu, iar de aici hotelul ia direcția unui stabiliment balnear, care a exploatat ape minerale până în 1942 (în prezent, acestea au dispărut din subsolul terenului). Pentru o perioadă de doi ani, între 1916-1918, a servit ca și comandament local pentru trupele de ocupație germane, austriece și maghiare.

Încă una dintre cele mai mari construcții în stil neoromânesc, clădirea a fost una dintre emblemele Bușteniului, în anii 1920, în perioada de glorie a arhitecturii neoromânești.

În 1942, a fost transformat în orfelinat pentru copii orfani de război, și a funcționat sub acest statut până în anul 2000, când a fost abandonat.

Dacă vrei să-i descoperi particularitățile, încă îl găsești în picioare pe Strada Cezar Petrescu, puțin mai jos pe strada pe care se află muzeul cu același nume.

Pe cât de impozantă era clădirea, pe atât de tristă e în prezent. Descoper-o într-o zi cu soare, îi cel mai potrivit moment pentru a nu amplifica starea jalnică în care se află.

Ochii văd, inima tresaltă

Tot din categoria comori, dar de această dată în materie de peisaj, te las cu două piesaje care să-ți încânte ochiul când mai vizitezi Valea Prahovei.

Unul este cel al Vârfului Omu cu pălărie, văzut din zona fabricii de îmbuteliere din Azuga și celălalt e o comoară pe care te las să o descoperi singur/ă când ajungi pe malurile Prahovei.