Am descoperit Camino Litoral, traseul de regăsire de sine de pe litoralul românesc, când căutam informații despre trasee de bicicletă pe lângă Marea Neagră. S-a potrivit excelent cu ce am vrut eu să fac și așa am planificat tura MTB pe linia Zidului de foc al Mării Negre, între Neptun și Eforie Sud.
Ce este Camino Litoral?
Camino Litoral e un traseu între Eforie Sud și Vama Veche, bun de parcurs pe jos sau cu bicicleta într-o tură MTB fără pretenții de traseu turistic sau de pelerinaj. Un vamaiot cu experiența adevăratului El Camino în palmaresul peregrinărilor sale a vrut să vadă dacă poți merge pe jos, cât mai pe lângă mare, dinspre Vama Veche înspre Constanța.
Omul a răzbit, a povestit despre Camino Litoral într-o publicație online dedicată oamenilor cu picioarele pe pământ și capul pe umeri, a făcut un grup de Facebook și de aici informația s-a propagat online. Mai puțin pe sub ochii celor responsabili de promovarea litoralului românesc, evident.
Cu MTB-ul pe Zidul de Foc al Mării Negre
Eu am abordat traseul cu startul și punctul terminus în Neptun și punct de întoarcere în Eforie Sud. Am pedalat pe o bună parte a liniei Zidului de Foc al Mării Negre, un sistem de cazemate de beton ce a avut ca scop apărarea litoralului românesc de atacurile de pe mare ale sovieticilor, în Al II-lea Război Mondial. Cazematele erau dotate cu baterii de artilerie Tirpitz, cu câte trei tunuri de 280 mm. Cu ajutorul acestor baterii a fost distrus Kharkov, un distrigător sovietic din clasa Leningrad, în iunie 1941. Tirul a plecat dintr-una din cazematele de la Eforie Sud, pe atunci Carmen Sylva.
Faleza Neptun
Dacă pleci dimineața, devreme, poți pedala fără probleme pe Strada Faleza Neptun, altminteri vei face slalom printre cei ce vin sau sunt deja la plajă. Alternativa e să te mulțumești a tranzita Neptunul prin inima stațiunii. Dar care ar mai fi plăcerea biciclistului printre clădiri?
Revenind la traseul pe faleză, primele opriri de reflecție și încărcare cu energie le poți face pe malurule Lacurilor Neptun I și Neptun II. Lebedele de pe Lacul Neptun I sau nuferii de pe Lacul Neptun II se pot transforma în imagini mentale de referință printre amintirile tale.
Nu e timp de zăbovit însă, căci soarele se ridică și face pedalatul mai anevoios. E suficient că te îndepărtezi de mare pentru a ocoli zona cu vile de protocol din Neptun. După asta rămâne la latitudinea ta dacă iei în piept aleea de faleză de pe lângă plajă sau plaja în sine acolo unde este posibil sau rămâi pe asfalt. Eu am optat pentru aleea de faleză spre Olimp, apoi am continuat pe plajă, pe lângă Novum by the Sea.
Faleza de la Hotel Panoramic
În Olimp, poți arunca o privire peste stațiunea ce amestecă vechiul cu modernul doar făcând o mică abatere pe unul dintre diguri. Eu m-am oprit puțin pe cel din dreptul Hotelului Panoramic, emblema stațiunii Olimp.
Porțiunea de faleză dintre Hotel Panoramic și Novum by the Sea a beneficiat de o schimbare la față spre civilizație. Așadar, dacă s-a ridicat suficient soarele, ia-o pe lângă bicicletă, iar dacă stai bine cu șoriciul, măcar nu stresa pietonii.
Porțiunea de faleză între Novum by The Sea și Plaja Maya e mai ruptă din filmele trecutului (am în minte Children of the Sun). E betonată și străjuită înspre mare de stabilopozi, ceea ce te privează de a vedea marea în toată splendoarea ei și cazemata de beton de pe plajă, iar pe partea opusă ai o pădure de ceva conifere. Are inclusiv rampe pentru persoanele în scaun cu rotile și bicicliști.
Pushbike între Olimp și 23 August
În zona Hacienda de Mare e un șantier activ, probabil se lărgește plaja ca să aibă mafioții de pe litoral unde închiria șezlonguri.
Odată ce te apropii de Plaja Maya, colțuri de Grecia încep să ți se deruleze prin cap. De aici, din zona Popasul Pescarilor, vezi cum, mai în depărtare, malul mării se apropie de faleza de pământ. De aici și asocierea cu multe plaje din Grecia.
Încântat de ce am văzut aici, am hotărât să abordez plaja ca pe-o femeie frumoasă, întâi timid apoi cu un pushbike pe măsură 🙂
La un moment dat, cam prin dreptul Hălții Pescăruș, am zis să las pushbike-ul și să ies la drumul de pe faleza de pământ. Zis și făcut. Vis-a-vis de clădirea hălții, câțiva căței dormitau la soare, tolăniți pe câte un pat de iarbă înaltă culcată la pământ. Pesemne soarele îi moleșise prea mult, așa că nici nu s-au gudurat la apariția mea, nici nu m-au lătrat sau urmărit. Nu păreau nici genul cu ceafă lată și tatuaje ca să zici că în mod normal ar fi sărit la bătaie.
Aici, în zona hălții Pescăruș, din largul mării scafandrii arheologi au scos la suprafață două tunuri de bronz și fier, tunuri ce provin de pe două corăbii scufundate în zonă, în antichitate.
Pentru câteva sute de metri, drumul merge fix pe lângă calea ferată, ca mai apoi să ai opțiunea să faci dreapta și să te apropii iar de mare. De pe drumul de faleză poți absorbi marea cu ochii, atât spre zona Neptun, cât și spre zona Costinești.
Fericirea celor săraci cu duhul
Drumul de pe faleza de pământ e tipic drumurilor dintre tarlale, drept pentru care fie este lin, fie are denivelări pe care le simți mai târziu în coloană. Eu am optat ca pentru astfel de ieșiri să am o tijă de șa cu arc și o șa ergonomică de la Ergon. Recomand orice combinație de acest gen, rezultatele sunt imediate.
Din cauză că drumul de pământ taie chiar tarlale, e posibil ca pe alocuri să dai de îngrădiri și să faci ocol până la drumul comunal, ca mai apoi să revii iar cât mai aproape de mare.
Lighioane pe drumul de pământ dintre 23 August și Costinești
Deși nu pot să zic că nu mi se umflă o venă când văd că pe zi ce trece locurile prin care te poți relaxa sunt din ce în ce mai limitate, am trecut peste asta și m-am lăsat absorbit de peisaj. Până și lighioanele pământului mi-au dat binețe pe unde am trecut, contrar etichetei puse mie de un domn spiritual cu harul de a citi oamenii, cum că sunt o doză de energie negativă. Popândăul care mi-a ieșit în cale chiar mi-a pozat ceva timp, probabil încercând și el să mă citească.
Băi, Belzebut, lighioanele de ți-au ieșit în cale doar se hrăneau cu energia ta negativă!, îmi strigă o voce din adâncurile imaginației mele, acest loc tainic în care încă zac amintiri nemărturisite (na, joac-o p’asta!).
Am văzut cu coada ochiului chiar și un șarpe mare și negru, care s-a retras la timp într-o gaură din pământ cât să nu am timp să mă panichez.
CITEȘTE ȘI: Animale sălbatice ce îți pot ieși în cale când călătorești prin țară
Undeva la vreo 500 m după Centrul Sf. Elena de la Mare, poți coborî și pedala chiar pe lângă mare, pe o faleză betonată (în administrarea Apelor Române). Să te tot bucuri de mare dimpreună cu briza ei.
Imediat ajungi în zona Golful Francezului, unde peisajul marin și de litoral e populat de alde Adam și Eva. Și ei într-o altfel de regăsire de sine, mai conectați și mai ancorați în absolut decât orice biciclist cu filme de aventurier rătăcitor în cap.
Costineștiul fast-food dă moda pe litoral
Faleză betonată pe lângă mare continuă până la plaja din stațiunea Costinești, zona hotelului Azur, ca mai apoi să se transforme într-o alee de de promenadă aglomerată încă de la primele ore ale dimineții … târzii.
Pe aici se rulează șaorme și se servesc cafele la foc continuu, iar Alex Vrelea ar fi invidios pe cei care dau moda în șlapi sau mai știu eu ce alte încălțări de valoroși.
Am zăbovit puțin la podul peste canalul ce facilitează micilor ambarcațiuni de agrement să treacă din Lacul Costinești în Marea Neagră, am admirat obeliscul și mi-am continuat drumul pe aleea de promenadă de lângă plajă, când pe bicicletă, când pe jos.
Cam același pattern se aplică și în porțiunea de faleză cu dale de beton, căci plaja e atrăgătoare pentru iubitorii de soare și muzici pe ritmuri balcanice cam până în dreptul Epavei Evanghelia.
Cazematele de beton de la Costinești și Epava Evanghelia
Tot până în zona epavei se pot vedea și trei cazemate de beton inundate, acum folosite pe post de scenă deschisă pentru mușchiuloși și tatuați. Ritmurile balcanice sunt acum precum gloanțele ce plecau din bateria de coastă Tirpitz. Nu scufundă distrugătoare sovietice din clasa Leningrad, dar țin la depărtare bunul simț și pielea fină.
Aleea de faleză din zona această este surpată pe alocuri, dar încă se poate trece pe lângă sau pe deasupra dalelor de beton repoziționate de natură precum niște dinți de dragon.
Imediat ce treci de epavă, ai ocazia să te oprești la una din cele câteva terase construite până în buza falezei de beton, să admiri marea, să te hidratezi sau să-ți potolești foame cu un pește proaspăt prins de coadă direct din lada frigorifică. După ce consumi momentul, poți coborî pe pontonul din fața terasei, de unde poți analiza în detaliu, prin binoclu, Epava Evanghelia.
Eu nu-am făcut niciuna din treburile de mai sus, având alt film în cap. Am continuat să pedalez agale pe lângă mare, cu un ochi la drum și altul la peisajul marin în care așteptam să apară o sirenă legendară cu cont pe Onlfns.
Plaja sălbatică dintre Costinești și Tuzla, partea mai puțin agitată de pe Camino Litoral
Cam la 1 km și ceva de epavă se termină faleza betonată și începe o porțiune de plajă sălbatică, dar cu cărare bătută pe sub faleza înaltă de pământ. Din punct de vedere administrativ se intră pe raza comunei Tuzla.
Pe aici ai să dai de iubitori de natură în 4×4, frumos așezați în cărare sau pe plajă. La un moment dat, cărarea de pe sub faleză dă într-un drum pietruit, fix pe lângă malul stabilizat cu bucăți mari de piatră al mării.
Cred că am pedalat vreo 2 km prin sălbăticie, ca mai apoi să dau iar într-o faleză betonată, chiar înainte de Capul Tuzla. De aici încep să apară iar cazematele din beton din Al Doilea Război Mondial, de data aceasta pe partea stângă, îngropate în faleza de pământ.
Farul de la Capul Tuzla și corăbiile scufundate de pe fundul Mării Negre
După ce treci de Capul Tuzla, unde străjuiește farul de aterizare de la Tuzla, cel mai vechi far de pe litoralul românesc, ajungi în zona mult lăudatei plaje Tuzla. Farul de la Tuzla a fost pus în funcțiune în 1900. Până în 1958 a funcționat cu lămpi de petrol, iar de atunci a fost electrificat.
Cum Camino Litoral e și o soluție pentru o mai bună variantă a ta, vei da peste locuri care te vor îndemnă să le descoperi istoria, așa cum este și cea a zonei travers de Capul Tuzla.
Pentru navigatori farul transmite semnale luminoase care îi atenționează că navighează în ape puțin adânci și pline de curenți. Cum în această zonă navigau corăbii către cetăţile Partenopolis (azi Costinești), Stratonis (azi Lacul Techirghiol), Tomis, Histria, fundul mării găzduiește câteva corăbii scufundate bine conservate.
Zic arheologii că toate sunt îngrămădite în același loc, ca și când o energie stranie le-ar fi atras în același loc.
Tot în zona Capului Tuzla zace nava de război Moskva, scufundată de artileria armate române în același timp cu distrugătorul Kharkov, de care am amintit mai pe la începutul articolului.
Imediat ce treci de far va trebui să schimbi nivelul de altitudine la care pedalezi, asta dacă nu care cumva dorești să faci un spectacol de pushbike pentru cei ce-și devorează în miasme de intelectuali cărțile lui Radu Paraschivescu, Andrei Pleșu sau J.P. O’Connell. Cică astea au fost populare în 2023.
Cazematele de beton de la Capul Tuzla
Dacă vrei să vezi cazematele, de data asta îngropate fix pe malul mării, lovite de valuri, va trebui să faci sacrificiul acesta. Altminteri, vei pedala pe faleza înaltă de pământ, de unde cu greu vei putea vedea cazematele.
Eu am alternat între panorama de la înălțime și malul mării, cu incursiuni rapide pe plajă pentru a poza cazematele de pe plajă. Pushbike-ul pe malul mării l-am făcut între Plaja Cochilia și ultima pescărie accesibilă de pe plaja Tuzla.
Dacă te distanțezi puțin de peisajul autohton, ai putea spune că ești chiar pe o plajă sălbatică din Grecia. Tunelul de verdeață prin care cobori la mare, pe Plaja Cochilia, e poarta de teleportare!
Campingul de rulote dintre Tuzla și Eforie Sud
După ultima pescărie de pe plaja Tuzla, am urcat pe faleza de pământ, am mai bâjbâit pe cărări ce duc spre plajă și am revenit la drumul de pământ. Drum de pământ ce m-a adus în zona de campare pentru rulote. E altă lume aici, oamenii păreau să fie strămutați pentru o perioadă mai lungă de timp, mici spații de relaxare luând naștere în jurul rulotelor. Lumini de grădină, mobilier de camping sau grădină aranjat după fengshui-ul fiecăruia delimitau mici spații de relaxare.
Plaja cea largă de la Digul Pescărie, Eforie Sud
La un moment dat am părăsit drumul de pământ și am coborât pe plajă, puțin înainte de Digul Pescărie. Plajă cât vezi cu ochii, nene! M-am încumetat să merg pe dig și, surpriză, am putut pedala pe nisipul fierbinte. Nu știu la ce dădeau pescărușii târcoale pe deasupra Digului Pescăriei, dar nu am putut să nu observ câteva rozătoare ce-și făceau curaj să iasă de printre stabilopozi, atrași de energia pozitivă pe care o emanam.
Faleza de Jos din Eforie Sud
Am zăbovit aici cât să-mi trac sufletul și am hotărât să merg mai adânc în misterele plajei de la Eforie Sud. Am avut ideea strălucită de a merge pe faleza de jos până în dreptul Digului Capul Turcului, doar ca să-mi aduc aminte că litoralul românesc e al altcuiva, nu al românilor iubitori de frumos și chill. Hahaha, sunt un amuzant, știu!
În fine, cam de prin zona asta încep să se înșire terasele, restaurantele, chioșcurile, așa că am decis că aici e punctul de întoarcere, deși tura ar fi putut continua cu o buclă pe lângă Lacul Techirghiol.
Faleza de Sus din Eforie Sud și pista de biciclete care începe de nicăieri și se termină niciunde
Înainte de a face calea întoarsă, am făcut pauză de masă la Terasa Beluga, unde am servit o saramură de biban de mare, o nefiltrată de grâu, un Pepsi Max, un cheese cake și un espresso lung. 140 de lei mai târziu, pentru cine e interesat/ă de care au mai fost prețurile anul ăsta pe litoral, am plecat iar pe traseu, cu gândul de a mă întoarce mai mult pe asfalt.
Ca să ajung la asfalt, am urcat iar pe faleză, de data asta pe faleza de sus din Eforie Sud. Subit m-am trezit într-o randare pe calculator a unui spațiu de relaxare și recreere. Așa arăta faleza de sus, din zona cazinoului din Eforie Sud.
Plăcut surprins, am continuat pe aleea de promenadă spre sud, ca să dau în pista de biciclete ce se întinde din nordul stațiunii până în sudul acesteia. Evident, nu are nicio conexiune cu sistemul actual de străzi, începe de nicăieri și se termină niciunde, cum ar veni. Spre sud se termină într-o pădurice de arbuști, de la marginea căreia începe o cărare de pământ.
Calea întoarsă spre Neptun
N-am rezistat tentației și am luat-o pe aici. Pe cât de atrăgătoare e cărarea, un single track mai exact, pe atât de repede se termină și a trebuit să cobor spre plajă, pe o serie de trepte improvizate. Am ajuns iar în zona de campare pentru rulote, așa că am decis să mă reîntorc pe același drum pe care am venit.
De data asta am ocolit faleza aglomerată din Costinești prin stațiune, nu înainte de a rezolva o pană, reintrând iar pe faleza betonată de pe malul mării în zona Golful Francezului. În zona 23 August, înainte de Halta Pescăruș, am pedalat pe cealaltă parte a căii ferate și am rămas pe lângă malul Lacului Tătlăgeac până imediat după Popasul Pescarilor.
În caz că vrei să-ți termini experiența de biciclit pe litoral in style, nu-ți rămâne decât să continui drumul asfaltat și să faci o degustare de vin la Domeniile Clos de Colombes.
Aici eu am ales să revin pe traseul pe care am venit, așa că am traversat calea ferată.
Ca să evit să mă mai întorc pe faleză, am zis să văd dacă pot bicicli prin pădurea de pini de lângă, în căutarea potecii secrete. N-am mai căutat-o, descurajat fiind de indicatoarele cu proprietate privată la fiecare trei copaci. În schimb, am urmat drumul (încă forestier, de piatră) ce m-a dus fix în complexul Novum by the Sea.
De aici am revenit pe faleza Olimp, de unde am ieșit în stațiune imediat după Terasa Egreta, pe strada Scriitorilor. Dacă foamea îți dă vreodată ghes, când ai curiozități prin zonă, pe strada asta ajungi și la Terasa Cireșica.
Rezervația Naturală de Stejari Brumării
Sau, la fel ca mine, îți poți vedea în continuare de pedale spre strada principală din stațiune, Stradă Trandafirilor. Cum știam ce mă așteaptă mai spre Neput, coborât iar spre Lacul Neptun I, pe care l- abordat pe malul vestic, și am continuat pe lângă Lacul Neptun II, pe lângă Rezervația Naturală de Stejari Brumării.
Stejarii brumării de lângă lac sunt singurele exemplare de acest fel rămase în picioare în acest areal ce ține de Pădurea Comorova. Sunt destul de întâlniți în estul Mediteranei.
Tura mea pe Camino Litoral s-a încheiat la Camping Zodiac, în Jupiter. Mai rămâne pe listă segmentul dintre Jupiter și Vama Veche.
CITEȘTE ȘI: Ghid practic pentru turiștii ce vor să călătorească între stațiunile de pe litoralul românesc
Tura MTB pe Camino Litoral de Marea Neagră a fost o tură light, de recreere mentală. Am făcut multe opriri pentru a imortalizat mental peisaje diverse, de la plaje cu scoici, faleze înalte cu forme deosebite, nuanțe de Marea Neagră și orizonturi infinite peste orizontul marin. Și, cel mai important, locuri care te fac să cauți mai multe informații despre ele, să treci prin istorii de mii de ani.
Traseu: traseul planificat pe bikemap.net | traseul parcurs pe Sigma Ride | traseul parcurs pe Strava
Echipamentul pentru această tură: MTB Devron Riddle M3.7 | Garmin Instinct 2 Solar | Sigma Rox 4.0 | OnePlus 5T
