Pentru cine nu ştie, 1 mai se sărbătoreşte în toată lumea în amintirea marilor mişcări de protest ale proletariatului ce au izbucnit în cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea, această sărbătoare fiind cea mai mare a social-democraţiei.
În România, ea capătă tentă comunistă odată cu venirea la putere a aşa-zisei clase muncitoare, în 1945. Cum comunismu’, la fel ca şi fascismu’, făcea din orice eveniment motiv de paradă … au luat naştere binecunoscutele mişcări de propagandă [manifestaţii], cu steguleţe, formaţiuni umane ce alcătuiau cuvinte de laudă, pancarde, flori, discursuri, cântari [ascultă aici 1 mai muncitoresc] în cinstea partidului comunist, muncă patriotică, etc. [am adăugat informaţiile şi pe varianta în română a Wikipediei]
Îmi aduc aminte că, acum vreo 6-7 ani, am fost întrebat de o reporteră de la TVR1 ce reprezintă pentru mine ziua de 1 mai. Destul de nonşalant, i-am răspuns că e o zi ca oricare alta de la sfârşit de săptămână [se nimerise să cadă 1 mai într-o sâmbătă sau duminică]! Eram şi eu mai cu capu’ în nori şi împotriva a tot ceea ce consideram ‘comunism’ :D.
De mulţi ani e în mainstream, ca să zic aşa, ca de 1 mai să mergi la mare (… în Vamă, la Costineşti sau pe unde apuci), deci 1 mai marchează şi deschiderea sezonului estival pe litoral. Dacă vrei să fii pe val cu amicii, ai spirit de aventură … îţi iei rucsacu’ în spate, ceva bani de buzunar şi fugi cu naşu’ la mare (dacă ai tupeu’ necesar) unde eventual dormi pe unde apuci, te-mbeţi ca porcu’, urli, spargi sticle pe stradă … ce să mai >>> eşti zmeu; hmm, destul de gregar fenomenu’!
[…] sau încingi grătaru’ la pădure sau oriunde în altă parte, rulezi micu’ şi îl uzi cu bere! De când mă ştiu nu am luat parte la nici un astfel de fenomen de 1 mai (hai, poate la un grătar) … asta mă face mai fraier decât restu’?
mehehehehe…mainstream.
ma io zic ca ar merita totusi sa incerci un 1 mai la mare. daca reusesti sa ignori betivii si sticlele sparte din strada poate deveni chiar fain.
desi e cam greu sa ii ignori…:))))
Când o să am posibilitatea şi când o să am cu cine … mă arunc şi eu pe val, nu-i bai! 😉