De când mi-am luat bicicleta, am tânjit după Parcul Tineretului, pentru că mi se părea mie mult mai potrivit pentru stilul meu de biciclit.
M-am înşelat. Aceeaşi aglomeraţie că în orice parc şi aici, plus aceleaşi animale cu două picioare impasibile la soneria care le anunţa că ocupă pista de biciclete şi aceiaşi copii care pedalează haotic, în ideea în care îi vezi tu, susţinuţi de părinţi gata oricând să îţi scoată ochii pe motiv că ei sunt pe pistă. Şi când colo, urlăm după piste, când educaţia velo lipseşte cu desăvârşire.
În fine, nu despre asta era vorba aici, ci despre cele câteva ieşiri în decor care au fãcut parte şi din traseul Redbull MoonTimeBike, pe care s-a concurat cu o seară în urma plimbării mele în Parcul Tineretului.
Parcul Tineretului
B-dul TineretuluiSector 4
București
M2, stațiile Tineretului și Constantin Brâncoveanu
Coborâri mai scurte, mai line, mai lungi, dar abrupte, slalom în coborâre printre copaci au făcut parte din traseu, însumând 500 de metri diferenţă de nivel.
Nu le-am încercat chiar pe toate, dar am încercat suficiente astfel încât să îmi cunosc bicicleta şi să îmi dau seama la ce pericole mă expun. Nu am păţit nimic, dar era cât pe ce să zbor de pe bicicletă la o săritoare din lipsa pedalelor SPD. Am renunțat la el fix din magazin.
Mai jos aveţi imagini cu coborârile pe care le-am abordat, începând în sensul acului de ceasornic cu cea de dinainte de podul ce leagă aleea principală a parcului de Sala Ioan Kunst Ghermănescu (fostă Sala Polivalentă).
După 4 parcuri tranzitate pe bicicletă ieri, am ajuns la o singură concluzie: cola, semințe și caterincă e combinația ce definește cel mai bine generația care își petrece timpul prin parcuri.
:o)
Ne-am reorientat către turism şi … timp liber. 🙂
pe ăsta îl alerg eu la picior de câteva zile și mă întrebam cum naiba îl fac alții pe biclă. se poate deci 🙂
Coborârile ca coborârile, dar să vezi cum e să urci un deal din ăsta pe biclă.