Ca și anul trecut, în preajma sărbătorii de Sf. Maria Mică, am planificat o ieșire cu bicicleta pe coclauri. Bine, de data asta am stat mai mult pe asfalt decât prin câmp și am făcut o buclă prin Județele Călărași și Giurgiu, prin localități de frontieră din Lunca Dunării.
Startul l-am luat cam târziu, în jur de 9.30 am, când soarele săgeta deja cu razele sale tot ce vedeai în jur, iar inexistența unei pale de vânt făcea acest lucru mult mai extrem.
În fine, o bună bucată de vreme, asta nu a fost o problemă, ne ventilam pedalând, problema fiind la pauzele de hidratare când ne transformam în dușuri mobile. Dar ce nu facem noi de amorul pedalatului?
Dava dacică de la Radovanu
Am plecat în traseu din Radovanu, dreptul dealului cu vii de pe DJ411, unde se găsesc rămășițe ale unei dave dacice, posibil un important centru religios al lumii geto-dacice de pe cursul inferior al râului Argeș, spre Oltenița. În Chirnogi am făcut dreapta spre Căscioarele, pe DN41, prima provocare fiind dealul destul de abrupt pe care a trebuit să îl urcăm până la ieșirea din sat.
După asta am urmat șoseaua care șerpuia printre miriști, culturi de floarea-soarelui și păduri, cu suișuri și coborâșuri pe alocuri.
Partea palpitantă a fost coborârea spre Căscioarele, cu câteva curbe și peisaje specifice luncii Dunării: arbuști, foioase, bălți.
Porțiunea aceasta de traseu, cea dintre Chirnogi și Căscioarele, face parte din traseul de cicloturism C1, traseu amenajat de către cei de la smartatletic în programul Promovarea patrimoniului natural în zona Dunării călărășene prin ecoturism”, finanțat prin Fondul European pentru Pescuit 2007-2013.
Rămășițele Mănăstirii Cătălui și legendele dominiței înveștmântate în aur
Înainte de podul ce traversa coada Lacului Cătălui, am făcut stânga pe un drum de piatră și am făcut puțin push bike până în vârful unui deal cu vii, de unde se vedea satul Căscioarele în toată splendoarea lui.
Am bâjbâit puțin prin niște tufăriș în speranța că poate am fi găsit niște poteci care să ne scoată mai repede pe malul apei, dar n-am avut sorți de izbândă, așa că ne-am continuat traseul pe drumul bătătorit străjuit de nuci și tufe de măceșe, înconjurând cumva dealul.
Am avut parte și de o coborâre abruptă pe la liziera Păduri Tufele Grecului, pe un drum necirculat de ceva vreme. Am optat pentru varianta asta pentru a ajunge la ruinele Mănăstirii Cătălui, de fapt, piciorul turnului-clopotniță al bisericii, costrucție de secol XVI ce a făcut parte dintr-un complex boeiresc ctitorit, parese, de către spătarul Stan din Corbii de Argeș şi soţia sa Caplea.
Mănăstirea a căzut pradă expedițiilor de jaf ale turcilor și tătarilor, venite din sudul Dunării, în secolele XVII-XVIII. În memoria colectivă a satului dăinuie o poveste misteioasă a unei domnițe înveștmântate în aur, în realitate Maria Corbeanu, soția lui Năsturel Udriște de la Herești.
Din păcate, am ratat rămășițele așezării fortificate de secol IV – III înainte de Hristos din zona „D-aia parte”, la nord de Mănăstirea Cătălui. Nici nu e de mirare, era un desiș de vegetație acolo, că abia puteai răzbate la pas. Cercetările arheologice au scos la iveală faptul că zona reprezintă o întreagă radiografie a civilizației, încă din mileniile 6-5 înainte de Hristos.
După ruine, pădurea s-a rărit și a lăsat loc ierburilor înalte, așa că am scurtat puțin traseul, luând-o pe dea dreptul până la unul din digurile ce împart Lacul Călătui în bălți de pescuit.
Cum coborâsem într-o vale a trebuit să o și urcăm, de data asta prin inima satului, nu înainte de a ne opri la o pauză scurtă de hidratare la una din crâșmele de la șosea, de fapt, magazinul cu de toate al satului. Așa cum vă povesteam în articolul despre tura către centura cicloturistică a Bucureștiului, la crâșma satului afli vrute și nevrute, cine cu cine flirtrează, cine cât a băut și cât a bolânzit după aceea și toate cele care fac viața satului să curgă. 🙂
Domeniul Greaca
După Căscioarele mai sunt câteva dealuri de urcat, iar după Pădurea Măgura drumul e drept până în satul Greaca.
În Greaca am făcut un scurt popas la Domeniile Greaca, oază de relaxare pentru oamenii cu bani din capitală și împrejurimi. Nu de alta, dar după mașinile din parcare, asta deduci. N-am intrat nici în restaurant, terasă, nici la piscine, dar vă pot spune că în afară de cele 3 mici piscine cu șezlonguri nu găsiți alte atracții. Cât despre peisaj, Lunca Dunării, sau Balta Greaca cum e cunoscută zona, s-ar putea să nu vă încânte așa de tare.
Am făcut cale întoarsă vreo 4 km pentru a lua-o spre satul Hotarele, pe DN5A. Ne-am bucurat de coborâri în viteză și am scrâșnit din dinți la urcările ce le urmau, dar le-am dovedit. Ne-am oprit în mijlocul satului, în fața bisericii cu hramul Sființii Arhangheli Mihail și Gavriil, o biserică de secol XIX în care iconostasul e făcut din bârnele vechii biserici de lemn peste care a fost construită, pentru o ultimă pauză de hidratare.
De remarcat faptul că multe sate din Călărași și Giurgiu au amenajate cișmele din loc în loc, ceea ce reduce riscul bicicliștilor de a se deshidrata în cazul în care aleg să facă ture în zonă. Din ce am înțeles, apa e pompată din puțuri de mare adâncime locale, ceea ce înseamnă apă proaspătă, rece, să te revirgoreze în zilele călduroase de vară (pentru bicicliști e o tâmpenie să se răcorească cu băi de apă, hidratarea e suficientă).

Ultima porțiune de drum a fost în paralel cu promontoriul de pământ pe care sunt plantate vii, pe un drum de piatră destul de anost, unde, sincer că fiu, am fost nevoit să mă desprind de grup și să rămân la o pauză prelungită într-o baie de praf prea ca la țară. 🙂
Inițial, traseul fusese planificat în sens invers, dar am ajuns să îl face tocmai pe dos din motive de familiarizare ulterioară cu o porțiune din el a unora dintre noi, fiind nevoiți să omitem urcușul pe dealul cu vii din Radovanu pentru a vedea rămășițele davei dacice.
Uite ca am citit un text foarte bun prezentat intr-o maniera greu de aflat in internetul din Romania. Acum, dupa ce am gasit acest articol, doresc sa va comunic ca in acest weekend trecem la ora de iarna, o stiati deja. Daca tot se schimba ora, atunci fixati-va ceasul dupa ora exacta pentru a nu intarzia sa ajungeti la timp unde trebuie sa ajunget. Multumesc!
Pentru un biciclist ca mine timpul este irelevant. 🙂
Uhhh… Sa spun asa ca datorita acestui articol am ajuns la Ruinele Manastirii Catalui dar… m-a si inspirat sa scriu un articol mai detaliat caci mi-a luat 3 ore sa le gasesc. Multumesc!!
Cosmina, în primul rând, felicitări pentru premiul la categoria Best Destination Campaign de la eTravel Awards 🙂
Nici nu mai știu dacă am pus pin-uri cu punctele de interes pe harta traseului, dar chiar și așa, textul plus harta ar fi trebuit să fie de ajutor 😀 E încă un link activ spre hartă la finalul articolului.