Brezoiul, noua stațiune a Vâlcii, noua perlă de pe Valea Oltului, încântă nu numai prin prisma evenimentelor culturale care l-au pus pe harta turistică a României, dar și prin infrastructura pentru activități în aer liber pentru bicicliști.
Pista de biciclete de la Brezoiul are 15 km și leagă satul Păscoaia de localitatea Golotreni. Planul este ca pista să fie extinsă până în localitatea Proieni, pe malul stâng al Oltului, unde se află o biserică veche în care s-au cununat Mihai Viteazul și Doamna Stanca, și să se conecteze cu Promenada Oltului, din Călimănești. Pista din Călimănești urmează a fi conectată cu o pista de biciclete spre localitatea Râmnicu Vâlcea și stațiunea Baile Olănești. În total, traseul de biciclete, cicloturistic aș putea spune, va însuma 50 de km. Despre asta putem vorbi abia după fapte, nu pe bază de proiecte nepuse încă în practică.
Pe pista de biciclete de pe Strada Luncanilor, de la Brezoi la Proieni și la Păscoaia
Refugiat prin zonă din calea caniculei, am profitat de o după amiază de weekend cu puțin vânt și am pedalat pe pista de biciclete din Brezoi. Are o diferență de nivel de vreo 150 m și șerpuiește pe malul stâng al Lotrului, pe lângă gospodării sau prin mici lunci ale râului, suprapunându-se cu Strada Luncanilor, pe la poalele Munților Lotrului ce străjuiesc Râul Lotru. Pista este în întregime iluminată cu becuri cu alimentare solară și dispune de spații de odihnă pe tot parcursul ei.
Ce le lipsește acestor spații sunt pergolele sau umbrarele, căci toate sunt în câmp deschis.
Exploatările aurifere de pe Valea lui Stan
Eu am plecat din inima Brezoiului, pe DN7A, spre Stațiunea Voineasa. La Valea lui Stan, am făcut dreapta pe podul de peste Râul Lotru și apoi stânga pe Strada Luncanilor, pe pista de biciclete.
Cine are chef de explorat, poate merge, în sus, pe malul Pârâului Vasilatu, în căutarea sitului arheologic de la Valea lui Stan din Dealul Secărele. Aici au fost descoperite urme de necropole din neolitic și până în epoca romană.
După câteva sute de metri de pedalat pe lângă ceva gospodării, pista devine exclusiv dedicată bicicletelor (nu uitat că e amenajată totuși pe o stradă), iar adrenalina te ia ușor de nas și ajungi să-i dai pedală la vale, ca mai apoi să abordezi o mică pantă ce te scoate în lunca de la Valea lui Stan. Vei recunoaște locul după zgomotul de la stația de tratare a apei din apropiere.
Zona aceasta a fost importantă pentru dezvoltarea economică a Văii Lotrului prin prisma exploatării aurului încă din anul 1903, conform relatărilor ing. Radu Pascu. Acum doar zgomotul generat de stația de tratarea a apei te mai poate duce cu gândul la șteampul de lemn cu șase săgeți și roată hidraulică, ce măcina minereul la începutul anilor 1900.
Am continuat să pedalez până la limita Văii lui Stan cu Satul Păscoaia, unde, de altfel, se termină și pista, dar nu și Strada Luncanilor.
Cică de aici pista va fi continuată până la Mălaia, bicicliștii având ocazia să admire, la un moment dat, și lacul Brădișor. Cu un pic de efort poți face asta și fără pistă. Din păcate, pe mine m-au întors din drum niște tunete și rafalele de vânt care se întețeau pe măsură ce înaintam pe Valea Lotrului. Eol mersese cam departe cu avansurile către Flora și am zis să nu pic eu la mijloc în treburile lor.
Pe la poalele Pădurii Calinești-Brezoi
Am făcut cale întoarsă tot pe pistă și, după ce am trecut de Pârâul Vasilatu, am continuat pedalatul tot pe pistă, pe la poalele Pădurii Calinești-Brezoi și ale Munților Lotrului.
Am sperat să fac o mică pauză de hidratare imediat cum am trecut podul peste Pârâul Vasilatu, unde am aflat că este o crâșmă, dar n-a fost să fie. Cu căldurile asta, Europa de Est a adoptat în întregime programul de siestă al țărilor mediteraneene. Glumesc, la sate, e ceva obișnuit ca magazinele să fie închise în jurul prânzului.
Deși râul se arată cu zgârcenie din cauza vegetației, îl auzi și asta te îndeamnă să mergi mai departe, poate, poate, după vreun cot de pistă îl vezi. Ai câteva ocazii să abordezi urcări și coborâri și să vezi cât de prieten ești cu sistemul de transmisie al bicicletei.
Dacă pe Vlahuță l-a impresionat atât de tare Valea Lotrului de și-a așternut impresiile despre locurile văzute aici în România Pitorească, pe tine te va impresiona amestecul de gospodării vechi cu gospodării mai noi și întâlnirile cu turmele de oi sau capre ce pasca prin micile lunci ale Lotrului sau pe coastele dealurilor ce îl străjuiesc. Așa de tare vei fi impresionat, că vei da iama în contul de Instagram sau Facebook, să le arăți celor ce stau acasă ce pierd.
Pe măsură ce pista de biciclete și Râul Lotru se apropie de Brezoi, ai să întrevezi printre copaci casele din oraș și ai să-i auzi zumzetul sau chiar suflul dat de numeroasele evenimente muzicale ce se desfășoară aici.
Munții Căpățânii și Masivul Cozia văzuți de sub Delușel
Am trecut de Podul Prieteniei, un pot acoperit peate Lotru, și am intrat pe bucata de pistă de sub Delușel, cum zic localnicii acestui loc, iar de aici încolo am pedalat încântat de tabloul oferit la dreapta de Munții Căpățânii și de Masivul Cozia cu al său codru secular în față, peste Râul Olt.
Pista se termină în localitatea Golotreni, imediat ce traversează DN7 pe sub podul auto peste Lotru și ajunge la vechiul pod peste Olt, acum dezafectat.
Podul Vechi de la Proieni și Turnul roman de la Văratica
Dacă curiozitatea încă îți mai dă ghes după atâta pedalat, nu ezita să treci podul spre satul Văratica pentru a căuta Turnul Roman ce datează din secolul al III-lea și servea ca punct de observație peste Valea Oltului.
Pentru a sta departe de orice întâmplarea nefericită, îți recomand totuși să mergi pe strada de pe barajul Gura Lotrului, cea care duce spre Gara Lotru.
Cu un ultim efort, te poți aventura până la Podul Vechi de la Proieni, singurul pod de cale ferată din Europa construit în curbă, cu o vechime de peste 120 de ani. Tot podul a fost construit în 1899 la ateliere Daydé & Pillé din Paris.
Eu m-am oprit la podul din fața barajului Gura Lotrului, după care m-am întors și am coborât la râu, unde am răcorit puțin o parte din sistemul de transmisie. 🙂
Apoi am pedalat înapoi spre Brezoi, tot pe pistă. Am făcut în total 22 de km.
De la ultimul popas de pe pistă, înainte de traversarea DN7, poți vedea vechile picioare ale podului pe care trecea calea ferată ce lega Lotru de Brezoi, Mălaia și Voineasa. Aceasta a fost inaugurată în 1909 și a fost folosită pentru exploatările forestiere și miniere de pe Valea Lotrului. Odată cu amenajarea hidroenergetică din bazinul Lotru, respectiv construcția barajelor Brădișor și Mălaia, traseul căii ferate a fost scufundat, rămânând funcțională doar conexiunea între Brezoi și Lotru, care a fost închisă în 1992.
Concluzii la final de tură pe pista de biciclete de la Brezoi
Am văzut că pista de biciclete din Brezoi a devenit celebră pe internet, dar ca turist care nimerești acolo că ai auzit la alții, nu știi la ce să te aștepți. Pleci în explorare la fel ca mine, fără să știi unde se oprește pista, pe lângă ce treci, dacă te mănâncă sau nu scorpionul carpatin (nu este glumă, eu l-am întâlnit), ce poți face face dacă ieși câțiva zeci de metri de pe traseu etc.
Am consolidat eu în articolul de față toate astea ca să profit de hype-ul de care beneficiază pista și să generez afișări pe internet. 🙂
Poți parcurge pista cu orice tip de bicicletă, căci este asfaltată cu asfalt special pentru piste, oricare ar fi ăla. Eu am scos la rodaj un CycleWolf Tucano LE de la finalul anilor ’90, pe care l-am reinventat și în a cărui asamblare am folosit un mix de piese vintage cu piese moderne.
