Slănic Prahova

Am mai vizitat Slănic Prahova prin vara lui 2005, in august, pe drumul de întoarcere de la Muntele Roșu, cu scopul de a vizita Mina de Sare Unirea, ceea ce lumea cunoaște ca salina din Slănic. Nu mai țin minte pe ce drum am ajuns atunci, deși tind să cred că din DN1 A am făcut la un moment dat dreapta pe DJ100N, spre Teișani și de acolo am urmat șoseaua până la Slănic. Totuși, nu îmi amintesc să fi trecut pe lângă Piatra Verde sau poate la momentul respectiv nu știam de ea. Dacă ar fi să merg pe această supoziție legată de rută, la momentul respectiv șoseaua era rezonabilă, iar în prezent te mai sperie câte o groapă apărută din senin (spun asta pentru că am ales drumul de întoarcere prin Teișani, fără a mai ieși în DN1).

Cum ajungi la Slănic?

De data aceasta am plecat din București spre Ploiești, apoi după ieșirea din Ploiești, la aproximativ 6 km după am făcut dreapta spre Păulești și de acolo prin Dumbrăvești și Vârbilău până la Slănic.

Scurt istoric al exploatărilor de sare în regiune

Numele localității este strâns legat zăcământul ce este exploatat în această zonă de peste 3 secole, începuturile exploatărilor pe moșia Slănic fiind atestate documentar încă din 1688, pe Valea Verde, și din  1689 la Baia Baciului (ocnă cunoscută și ca La Mihaiu Olteanu), la momentul respectiv în proprietatea lui Mihai Cantacuzino, ce a cumpărat-o de la moșnenii ce o dețineau în devălmășie. În 1713, Mihai Cantacuzino a donat moșia Slănic și ocnele de sare Mănăstirii Colțea din București. Fără legătură cu Slănicul, dar tot legat de spătarul Mihai Cantacuzino, el este întemeietorul spitalului Colțea din București, în curtea căruia se găsește prima statuie ridicată în București (1869), statuie ce îl înfățișează pe spătar.

În cursul secolului al XVII-lea, în afară de cele două exploatări amintite mai sus, s-a mai atestat documentar o altă exploatare (ocnă) cunoscută sub numele de La Condrea, La Dorobantesti sau La Fotache, ce se găsea în josul ocnei Baia Baciului, la aproximativ 800 m (400 de stânjeni) de aceasta. Această ocnă a fost inundată de apă cu nămol.

De asemenea, în prima parte a secolului al XVIII-lea, s-a extras sare din ocnele de la Baia Verde (cunoscută și sub numele de Cărbuneanu), Baia Baciului, Ocna din Vale (1819-1865) și Ocna din Deal (1838-1865).

În 1865, mineritul în zona Slănic se schimbă, trecându-se de la exploatările stil clopot, la cele sistematice, cu mai multe camere şi pilieri pătraţi, cu planşeu de siguranţă între etaje.

Începând cu anul 1875, datorită prezenței apelor de infiltrație și calității slabe a sării, Ocna din Vale și Ocana din Deal au fost redeschise pentru exploatare până în 1881, când s-a deschis Mina Carol (sau Principatele Unite), mină ce din anul 1912 a funcționat în paralel cu Mina Mihai (23 August), până în 1935 când a fost închisă. Mina Mihai a fost prima mină din zonă în care s-a introdus iluminatul electric, înainte luminatul făcându-se cu lumânări de seu și cu opaițuri.

În 1943, s-au încheiat exploatările și în Mina Mihai, trecându-se la exploatări sub aceasta și Mina Carol, în ceea ce azi e cunoscut ca Mina Unirea. Exploatările în Mina Unirea au încetat în 1970, an în care mina a fost introdusă în circuitul turistic, iar exploatările s-au mutat în Mina Victoria. Din 1992 se fac exploatări în rezervele din Câmpul Cantacuzino.

Sus, la pasarelă, scândurile e putrede

Salina Slănic Prahova, mai exact ansamblu format din Mina Unirea, Mina Carol și Mina Mihai, are o adâncime de 200 de metri ce sunt parcurși în aproximativ 3 minute cu un vechi lift de metal (unii îl văd ca pe un lift al groazei) și este formată din 14 camere trapezoidale (deschiderea tavanului este de 10 metri iar cea la „nivelul solului” de 32 de metri). În interiorul salinei este amenajat un muzeu al sării în sala cea poartă numele de Sala Genezei, unde poate fi admirat și un bust al lui Burebista. În camerele minei mai pot fi admirate busturile lui Traian și Decebal flancate de picturi murale recente, cel al lui Eminescu, un basorelief ce îl înfățișează pe Mihai Viteazul, precum și alte exponate specifice industriei mineritului. Mina Mihai găzduiește pe parcursul anului concursuri de aeromodelism sau atletism.

În interiorul salinei puteți face sport; ultima dată când am vizitat salina am văzut un teren de baschet/fotabal. De asemenea, am văzut aici și un circuit de carting.  Tot aici este amenajat un sanatoriul destinat celor cu probleme pulmonare. Aerul din mină, ce pătrunde aici pe cale naturală, este bogat în ioni de natriu cu efecte ameliorative și profilactice spectaculoase în toata gama deficiențelor și maladiilor respiratorii. În unele camere ale salinei s-au format lacuri, din cauza infiltrărilor, iar pentru a da un aer aparte peisajului, acestea au fost împrejmuite cu gărdulețe din lemn. În partea superioară a camerelor pot fi văzute pasarele din lemn destinate doar personalului tehnic și de întreținere a minei. Titlul acestei secțiuni, o replică din filmul Cel mai iubit dintre pământeni (scenele din ocnă au fost filmate aici, vezi steaua comunistă ce se vede de la balconul unde stătea Dumnezeu), nu arată neapărat starea jalnică a pasarelelor, este doar o metaforă prin care am făcut trecerea la aceaste atracții, care, sinceri să fim, parcă ar merita mai multă atenție, așa cum s-a întâmplat cu salina Turda de lângă Cluj.

Acum vreo 2 ani se vehicula faptul că latifundarul Gigi Becali ar dori să investească în Salină, vrând să o cumpere de la statul român, pentru a amenaja aici o clinică modernă. Dar de atunci … nimic. De asemenea, Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului a solicitat Institutului Național de Cercetare și Dezvoltare în Turism București un studiu de prefezabilitate privind reamenajarea turistică a 3 saline, printre care și Slănic Prahova. Celelalte două sunt salinele Cacica și Praid. Dacă salinele vor susține activitatea turistică și economică a localităților în care sunt situate, rămâne de văzut.

Dacă vă încumentați să coborâți în salină, luați seama că veți sta preț de vreo 2 ore numai la coadă.

Sarea-n bucate poate dăuna sănătății. Dizolvată în apă, sarea tămăduiește

Un alt punct de atracție al stațiunii este Complexul Baia Baciului, un ansamblu format din Lacul Baia Baciului, Grota Miresei, Baia Miresei, Muntele de Sare și Lacul Baia Porcilor.

Lacul Baia Baciului este lacul format în urma prăbușirii tavanului exploatării Baia Baciului. Are o salinitate de 109 g/litru, atât de sărat că, dacă ai avut norocul să îți dai cu apă în ochi, plângi vreo juma’ de ora :), și o adâncime maximă de 15 metri. De jur împrejurul lacului este amenajat un ponton, iar într-unul din capete o mică plajă, prin dreptul căreia este interzi accesul în lac, drep urmare, pentru a speria lumea, au folosit o bandă mai mult decât … sugestivă.

Dealurile din jur servesc de asemenea ca loc de plajă, iar în locurile special amenajate și ca loc de picnic, o ideea pe care am ridicat-o și pentru zona din lungul plajei din Năvodari Sat. Pe timpul perioadei de funcționare a ștrandului, vizitatorii au la dispoziție dușuri cu apă caldă permanentă, toalete și spații de servicii de alimentație publică.

Este surprinzător să vezi laolaltă tineri și vârstnici bucurându-se de beneficiile apei sărate și nămolului din Baia Porcilor.

Baia Procilor

Este un lac din incinta aceluiași complex, cu o suprafață de 1460 m pătrați și o adâncime de 1 metru. Are o salinitate de 130 – 260 g/l, iar pe fundul lacului se găsește o cantitate însemnată de nămol saturat, recomandat pentru calitatile sale terapeutice, mai cu seama în afecțiunile ginecologice. Este împrejmuit cu o centură de beton, iar accesul la băi se face prin locuri amenajate.

Între Baia Porcilor și Baia Baciului se găsește și rezervația naturală Muntele de Sare ce include Grota Miresei și Baia Miresei.

Rezervația Naturală Muntele de Sare

Muntele de Sare, monument al naturii, este un munte în miniatură modelat în sare de apa ploilor, parte a rezervației naturale geologice și geomorfologice declarate în 1954. Rezervația se întinde pe o suprafață de 2 ha și mai cuprinde Grota Miresei și Baia Miresei. Muntelui de Sare și Grota Miresei, din interiorul acestuia, au luat naștere ca urmare a exploatării din interiorul Muntelui de Sare ce a functionat până în anul 1852.

Numele de Grota Miresei a fost dat de localnici după ce, în anii 1920, la patru zile după o nuntă, o mireasă și-a pus capăt zilelor, aruncându-se din vârful muntelui de sare pentru că părinții au forțat-o să se mărite cu un mire care nu-i plăcea.

Baia Miresei s-a format în urma prăbușirii Muntelui de Sare. Are 1300 m pătrați, o adâncime de 32 m si un grad de salinitate  de 260 g/l cu ape suprasaturate datorită prezenței lui într-un masiv de sare. Lacul este subiectul cercetprilor permanente ale echipelor știintifice, datorită particularităților pe care le prezintă.

Fiind declarate monumente ale naturii, pentru a le proteja de turiștii curioși, sunt despărțite de restul complexului de un gard de sârmă, peisajul ajungând să arate cu unul selenar, unde sarea schimbă solnița din bucătărie cu cadrul natural.

Baia Verde

În prezent, zona Baia Verde este în administrația Consililului Județean Prahova ce are în derulare un proiect de amenajare a unui parc balnear. Din păcate, nu am reușit să ajung la fața locului pentru a vă transmite informații de actualitate.

Baia Roșie

Este unul dintre cele mai moderne centre de agement ale Slănicului, modelat după nevoile turiștilor pretențioși de către firma Valdor, ce are în administrație și Complexul Baia Baciului, după cum ne-a spus un șofer de maxi-taxi. Spre deosebire de Complexul Baia Baciului, la care ajungi după ce străbați o străduță îngustă și cu câteva curbe, nu chiar în cea mai bună stare, Complexul Baia Roșie se găsește fix pe șoseaua ce străbate Slănicul de la un capăt la altul, în apropiere de Hotelul Slănic.

Piatra Verde

La plecarea spre casă am ales drumul spre Vălenii de Munte, putin derutați de faptul că GPS-ul nu-l recunoștea 🙂 După ce ne-au lămurit două bătrânici că e calea cea mai scurtă către Vălenii de Munte, asta după ce treci de o curbă strânsă, în pantă, ne-am luat inima în dinți și-am apucat-o mai hotărâți pe acest drum. Și într-adevăr, curba de care ne vorbeau ne-a ieșit în cale, iar panta ce-am urcat-o ne-a scos în față Piatra Verde, restul sunt detalii nesemnificative.

Piatra Verde este un bloc de calcar verde ce s-a format prin consolidarea în timp a cenușei vulcanice, dispusă geologic în straturi cu suprafețe perfect plane. Roca este casantă iar în trecut era folosită la prepararea unui anumit tip de ciment.

Cam atât despre Slănic. Fiind o zonă cu o istorie … salină, nu ezitați să vizitați și Muzeul Sării din stațiune. Mai puteți citi despre Slănic Prahova aici și aici.

~~~

Informații utile:

Acces în Slănic

Cu microbuzul din Bucureşti
Dorel Rizea
+40 743 333 608

Cu maşina din Bucureşti via Ploieşti, Plopeni, Slănic sau dinspre Braşov pe DN1 A, apoi pe DJ100N, spre Teişani (vezi hărţile din post).

Cu trenul pe ruta Bucureşti – Ploieşti (singura cale de acces feroviar spre Slănic) – Poiana Vârbilău (11 km de Slănic), de unde drumul se continuă cu microbuzul până în Slănic. Trenul nu mai ajunge în Gara din Slănic din cauza unui pod feroviar cu structura de rezistenţă instabilă și din Ploiești cu una din cursele Transferoviar Călători până în Slănic. Mersul Trenurilor aici: prima cursă e la ora 6.11 min, iar ultima la 20.15.

Complexul Baia Baciului
Str. Baia Baciului, Nr. 16
Cod Poștal 106200, Slănic, Jud. Prahova
România
Tel.: 0244.241.578/ 0244.240.600

Muzeul Sării
Casa Camărășiei
Str. 23 August, Nr. 19
Cod Poștal 106200, Slănic, Jud. Prahova
România
Program: L – D, 9.00 – 17.00
Tel.: 0244.240.961

Mina de sare Unirea
Str. Salinei
Cod Poștal 106200, Slănic, Jud. Prahova
România
Program: M – D, 9.00 – 17.00
Tel.: 0244.240.994

Casa Bella (pentru perioada iunie – august)

Noi am reuşit să găsim cazare la faţa locului, fără rezervare, la pensiunea Casa Bella, 100 RON/noapte camera cu pat matrimonial şi baie proprie (dar în exterior).

Str.13 Decembrie, Nr. 32 A
Cod Poștal 106200, Slănic, Jud. Prahova
România
Tel. mobil: +40 728 08 08 08 / +40 733 231 701
Email: contact@slanicbellacasa.ro