Când vine ceasul rău și-ți taie calea pisica neagră (glumă intenționată), oricât de pregătit consideri că ai fi în materie de securitate cibernetică împotriva fraudelor informatice, nu îți rămâne decât să faci damage control. Și asta cât mai repede.
Tu știi ce este carding-ul?
Am fost pus chiar eu în situație asta, cu câteva luni în urmă, când unul dintre cardurile pe care le folosesc a fost compromis prin carding, folosirea datelor cardului de către terțe părți neautorizate pentru a-i verifica validitatea.
Într-o zi din primele luni ale anului, am fost notificat în aplicația bancară că trebuie să autorizez o tranzacție. Făcusem cu puțin timp înainte o plată la POS și mă întrebam de când se cer autorizări în aplicația bancară pentru astfel de tranzacții. Până am apucat eu să mă dezmeticesc, sesiunea de autorizare a expirat. Mi-a trecut repede mirarea când am văzut o notificare pe mail, care mă anunța despre un cost de conversie la o tranzacție în euro inițiată de pe un card virtual în lei. Evident, nu de mine.
Am verificat raportul de tranzacții și nu am identificat nimic suspect. Nici nu aveam cum, că nu autorizasem tranzacția. Dar mi-a sărit repede în ochi faptul că aveam mai multe tranzacții de round-up decât tranzacții autorizate. Supriza neplăcută a fost să constat că cineva făcuse o mică schemă de carding pentru servicii Google Ads, în detaliile tranzacției fiind prins inclusiv ID-ul contului de Ads, pe care, de altfel, nu l-am gestionat vreodată.
Damage control
Am blocat cardul, am șters token-urile de acces din aplicația bancară asociată cardului și am contactat serviciul de suport pe Google Ads și banca.
Echipa de suport de la Google Ads s-a conformat rapid și a confirmat că acel cont a fost suspendat, dar nimic mai mult.
Un reprezentant al băncii m-a contactat via email, la o zi după ce am contactat eu banca pentru a verifica dacă sunt necesare alte acțiuni pe lângă blocatul cardului, pentru a-mi confirma că e nevoie de o blocare permanentă a cardului.
De asemenea, am scant telefonul cu o soluție premium Bitdefender și Malwarebytes, am făcut update aplicațiilor de pe telefon și am scanat computerul (Linux, ClamAV). După ce m-am acomodat cu antivirusul în Linux, am rulat un deep scan ca să constat cu stupoare că antivirusul a identificat un cookie malițios în cache-ul browserului Brave, într-o sesiune de sistem pe care o folosește exclusiv S.
Am făcut sesizări către DNSC (să-mi spună și ei să blochez cardul) și poliție, având în vedere că aveam un nume de vendor și un ID de user în platforma vendorului respectiv. La cea din urmă autoritate am scris eu raportul de incident cu toate amănuntele auditului de securitate desfășurat de mine.
Mă gândeam eu că cineva va face un cross reference cu alte incidente și va identifica o întreagă rețea de infractori cibernetici, cam cum se întâmpla prin episoadele din CSI Cyber. Cineva s-a ocupat, este adevărat, de ceva și anume să îmi menționeze că plângerea trimisă prin formularul de pe site nu este validă că n-are semnatură electronică și că e nevoie de dosar cu șină.
Totul a început cu un web skimming
Cândva, într-o plajă de 4 luni (am putut reduce fereastra de timp pe baza unor schimbări de date la nivel de card), probabil o pisicuță virtuală (web skimming), ascunsă într-un cookie la nivel de browser, s-a strecurat în pagina de check-out a unuia din cele 9 site-uri de comerț online pe care le-am folosit (construite pe CMS-uri ca Shopio, Gomag, WooCommerce sau proprietare) sau, de ce nu, în cele 3 aplicații de utilități pe care le folosesc pentru plata facturilor, introducând datele cardului de fiecare dată.
Presupun că a fost vorba de un web skimming pentru că cineva a știut toate detaliile necesare pentru a cere autorizarea plății, ceea ce nu ar trebuie să se aplice în cazul cardurilor salvate în diferite aplicații.
Cu toate măsurile de siguranță pe care ni le-am luat, aplicațiile instalate pe computer (din repository-ul Flatpack) și siteurile accesate pot fi suspecte de plasare de cod malicios, atât timp cât puteau afișa reclame ce au ascuns malware.
La fel de bine, la acțiunile de plată pe aplicațiile de pe telefon am prins evenimente suspecte care puteau ascunde evenimentul de web skimming.
Scenariile sunt multiple, așa că nu are rost să speculez. La fel de multiple sunt și fraudele informatice, pot avea forme la care nici nu te aștepți. De exemplu, în concediul din Bulgaria s-a întâmplat să se facă automat o plată pentru o subscripție într-o aplicație de pe un card la un furnizor de servicii bancare, iar la scurt timp să primesc un telefon care mă anunța că o tranzacție frauduloasă a fost inițiată cu cardul respectiv. Asta poate implica o monitorizare a tranzacțiilor fie la furnizor, fie pe dispozitivul meu prin intermediul unui Notification Listener.
Tu cum te protejezi împotriva fraudelor informatice?
Trece paza bună primejdia rea? Nu mai avem garanția asta, dar asta nu înseamnă că nu mai trebuie să fim precauți.
Iată câțiva pași, pentru mulți anevoioși, ce limitează astfel de primejdii:
- activează notificări de autorizare sau confirmare plată și pentru cele mai mici tranzacții;
- mergi pe 2FA;
- folosește carduri virtuale și chiar de unică folosință unde credeți că este cazul;
- protejează-ți accesul pe telefon și în aplicații, fie ele și de food delivery sau de socializare;
- nu lăsa acces la notificări aplicațiilor îndoielnice (ex. orice transmite date la un server din China pentru buna funcționare a serviciului);
- nu lăsa aplicațiilor îndoielnice să se afișeze peste alte aplicații;
- nu instala aplicații din afara magazinelor de aplicații, iar dacă faci asta nu lăsa sursei permisiuni după instalare;
- scanează orice software urmează să instalezi pe laptop, PC, telefon;
- optează pentru ștergerea datelor din cache la închiderea browserului; o fi el browserul ca un briceag elvețian pentru călători, dar acest briceag te și poate înjunghia dacă nu știi să-l mânuiești.
Și, o ultimă concluzie, faptul că într-un loc este mai ieftin nu înseamnă neapărat că e și mai sigur, deși siteurile se prezintă profi și au istoric în zona de comerț online. Așadar, acționează în consecință!