Tu ştii unde se duc miresele când se duc?

… când se duc pe litoral mai exact. 🙂 Malul mării a născut în mulţi pasiuni sau nebunii de moment, fie că acesta a fost descoperit în cărţi vechi sau la modă sau direct la sursă, acolo unde valurile spală plaja ca pe o femeie răsfăţată. Ca să nu mă lungesc irelevant, trebuie să spun că la noi e nebunie curată cu trash the dress la mare, la Vadu.

Dar nu despre asta vreau să povestesc, deşi cu o ocazie din aceasta am ajuns şi eu aici, ci despre Vadu ca plajă sălbatică, unde oamenii vin să fie liberi, să se odihnească, să îşi consolideze relaţiile de prietenie ş.a.m.d. De ce zic asta? Pentru că altfel stau treburile atunci când vii aprovizionat cu mâncare şi băutură şi trebuie să prepari, să găteşti şi să drămuieşti ceea ce ai adus tocmai de la Năvodari sau Corbu.

Dar înainte de toate astea, trebuie să suporţi drumul cu hopuri dintre lacurile de steril dintre Vadu şi mare. Deh, orice loc sălbatic cere ofrande. Plaja Vadu este parte din Rezervaţia Biosferei Delta Dunării, aşa că libertatea de care vorbeam mai sus ar putea fi îngrădită. Nu ştii când rezervaţia va naşte un echipaj de poliţie care-ţi va tăia chitanţă pentru campare ilegală, poluare, dar şi cheful de sălbăticie. Aşa că recomandare mea e să mergi la Vadu de la răsărit la apus.

Aşa eviţi poluarea excesivă. Întotdeauna să cari înapoi în oraş resturile din urma libertăţii tale: sticle, ambalaje, resturi de mâncare etc. Că (acuzată-mi fie cacofonia) contribui la salinitatea Mării Negre, nu e o problemă, dar răul pe care îl laşi în urma ta, în stufărişul dinainte de plajă, taie cheful de sălbăticie altora.

Te-ai ferit să vorbeşti despre asta? Ia zi, tu, iubitor vechi de Vadu, de câte ori ţi-ai zis că nu mai calci în … sălbăticie şi te-ai amărât din cauza asta?

În fine, noroc cu marea care îţi spală grijile, dar vai de picioarele-ţi. Intrarea în mare, în zona asta, e cu pietre în care îţi zdreleşti degetele de la picioare, încălţările de înot fiind recomandate. Cum de la atâta iubit pe nisipul fierbinte, iubit de natură şi libertate, evident, te taie foamea, dai năvală în sacul cu merinde nu la fel de eco ca mediul în care te resfeţi sau la singura cherhana din zonă.

Aici, la cherhana, participi fără să vrei la o lecţie de biologie marină.

Şi, după ce te saturi, o iei de la capăt şi te tratezi în mare, pe nisip, la soare.

Mai deschizi o bere şi-ţi mai bagi picioarele în ea de corporaţie. Şi cu toate astea eşti supărat că nu o poţi spune public, pe conturile tale de pe reţelele sociale. 🙂 Aşa e la Vadu, fără Wi-Fi. Parese că undeva la începuturi cineva a vrut să manelizeze zona şi a făcut acolo un disco-bar, lăsat acum pradă vântului şi iubitorilor de natură în nevoie de destresare.

Aşadar, ascultă-mi sfatul, Vadu e destinaţie de-o zi. Şi mai lăsă focul pe plajă, la asfinţit, sau cel puţin fă-l pe o vatră existentă. Nu de alta, dar nu vrei ca în loc de nisip să te întinzi în cenuşă şi după aia să faci pe Rambo pe acolo.

Salvăm Vadu şi anul ăsta?