Ieşire de week-end: Dunavăţu de Jos (I)

De pe la sfârşitul lui iunie ne-am tot mobilizat să face o ieşire în gaşcă, să evadăm din ghearele rutinei cotidiene undeva unde să ne bucurăm de aer curat şi voie bună … şi-am ales Delta – satul turistic Dunavăţu de Jos mai exact (la aproximativ 45 km de Tulcea).

Vineri, 18 Iulie – Drumul

14 inşi ne-am îmbarcat pe la orele 5 şi ceva ale după amiezii care pe unde a putut să se îmbarce: maşină mică, bicicletă, barcă, cărucior cu rotine … glumesc, bineînţeles! Importantă e destinaţia, unde am ajuns pe ruta Bucureşti – Drajna – Slobozia – Bucu – Giurgeni – Hârşova – Tulcea, cu oprire în Dunavăţu de Jos.

Doar o oră din mini vacanţă ne-a mâncat traficul din Bucureşti, cu gâtuiri la autogara Militari, Piaţa Naţiunile Unite, Piaţa Unirii, Vitan-Bârzeşti şi refulări la intrarea pe A2 dinspre Centura Capitalei. Au rezistat cu stoicism calvarului copilotul meu şi echipa de nefamilişti formată din Pepsik şi colega lui de apartament.

Deşi mirosea a Liberty Parade încă de pe autostradă, am mers lejer, pe pilot automat chiar, orele 20 trecute fix marcând sosirea noastră la primul pit stop din traseu, Slobozia (pentru cine interesează şoseau Drajna – Slobozia e proaspăt asfaltată). Aici ne-am întâlnit cu Tatăl Bărboşilor însoţit de soţia sa şi cuplul Năshik – Bogdan, şi bineînţeles, cu Adevăratul Culturel însoţit de Ansamblul Alegria… colegele şi prietenele noastre iubitoare de pisici, Alegrra şi Alice, echipă susţinută de o brăileancă de-a lu’ Tanti Elvira, Simona pe numele dumneaei.

Încă vreo oră şi ceva am făcut până la Hârşova, unde proprietara pensiunii la care ne-am cazat ne-a atenţionat că vom mai face în jur de 2h până la destinaţie. Taxa la Vadu Oii e de 8 RON, iar după staţia de taxare mare atenţie – urmează o porţiune de vreo 2 km drum de piatră la care se lucrează, până acolo şoseaua primind calificativul foaie. Lucru valabil şi pentru Hârşova – Tulcea.

După Hârşova, penultima oprire din traseu a fost la Tulcea, unde caravanei noastre s-a mai alăturat încă un cuplu. De aici şi până la destinaţie drumul nu mai e aşa strălucit: ici colo apar gropi şi mai mari şi mai mici, iar de la Murighiol încolo şoseaua nu se mai există, chiar lipseşte cu desăvârşire, accesul făcându-se pe un drum de piatră plin de hârtoape pe o distanţă de 5 km, drum ce se parcurge în aproximativ 20 de minute.

Într-un târziu, când orologiul 12 bătea-n noapte, am ajuns şi la pensiunea din Dunavăţu de Jos, Pensiunea Puiu, unde am luat camerele în primire şi după ce ne-am aşezat ne-am potolit foamea cu ceva mizilic de capitală, foame coafată de mult aşteptatul somn.

Va urma …

Reacţii la acest post