Prima zi de B’Estfest … şi doar atât (2008)

Fără live microblogging

Deşi speram să fac un pic live microblogging (SMS2Cirip.ro) a picat această posibilitate pentru că poate nu a mers sistemul celor de la cirip.ro sau poate pentru că după un anumit timp se dezactivează by default opţiunea. Şi asta din cauză că am omis cuvântul cheie din mesaj! Asta e, poate cu altă ocazie.

La mulţi ani lui DJ Vasile de la NSK!

Oricum … am ajuns în jur de 18.30 când, la scena Dacia, NSK se confruntau cu ceva probleme tehnice. Am făcut un tur al scenelor, după care am dat pe la chioşcurile de unde se puteau cumpăra jetoane ce ţineau loc de bani în zona festivalului şi m-am întors la scena Dacia unde mai performau încă NSK.

Lume nu prea multă, dar cei deja strânşi acolo intrau în ritmurile electro ale trupei! Reuniţi după ceva timp, băieţii au fost acompaniaţi la percuţie de către Ati (Blanoz Distruzos), iar la voce de o tipă pe numele ei Mara -mişto tipa ca mişcare scenică şi voce. Invitatul lor special a fost MC Bean (Blanoz Distruzos) care a încântat publicul cu un dub reggae în picioarele goale ca Cesária Évora când a concertat la Bucureşti.

Hello Alanis people over there, hello party people over here!

După intervenţia lui MC Bean, am plecat spre scena Heineken, unde Apollo 440 deja îşi începuse show-ul şi cântau Stop the rock. În formă solistul care a făcut un show mai mult decât bun. Puştoaicele se unduiau pe piesa nouă pentru fete :), un adult pop cu influenţe electro, cu versuri plânse.

Personal mi s-a părut că aduce puţin cu Portishead. Cam pestriţă din punct de vedere al vestimentaţie trupa. Finalul show-ului a însemnat Talkin’ ‘Bout Dub, piesă la care solistul a făcut o reprezentaţie la bară, după care a coborât în mulţime. Mai pe larg aici.

I feel like I wanna get high!

După concertul Apollo 440 şi câteva beri foamea a dat ghes aşa că am lăsat-o pe Alanis Morissette undeva în spate şi am mers să îmi potolesc foamea. După asta, am stat civilizat la coadă la autografe şi poze cu Cypress Hill, evident. Lumea deja se strânseseră buluc la scena Dacia unde era anunţată trupa Cypress Hill. Prestaţia trupei a întârziat vreo 10 minute din cauza aceloraşi probleme cu care s-au confruntat cei de la NSK. Another body drops e piesa cu care Cypress Hill a antrenat publicul după cele 10 minute de aşteptare.

Au urmat How I could just kill a man şi alte piese care au pus publicul în mişcare, cu mâinile în aer evident. După aproximativ 30 de minute, B-Real a lăsat microfonul în seama lui SenDog şi i s-a alăturat lui Bobo la percuţie timp de două piese în spaniolă (prima îmi scapă, dar a doua a fost Latino Lingo), apoi fumător sau nu, publicul a simţit la propriu aroma ierbii (s-a simţit slab în zona în care eram eu, dar s-a simţit, iar B-Real trăgea mai mult ca sigur dintr-o ţigară de foi, nu dintr-un joint, având în vedere faptul că nici măcar poştă nu l-a făcut!), pe hituri ca I wanna get high, Hits From The Bong, aromă care l-a chemat în show şi pe Dr. Greenthumb cu Bobo la backing vocals. La cererea publicului, JulioG, acest Phane Buton al trupei Cypress Hill (cunoscătorii ştiu la ce mă refer), a băgat negativul pentru piesa Illusions şi oamenii s-au lăsat purtaţi de val. Şi dacă lumea s-a vindecat după atâta tratament special, a fost cazul să o ia din nou razna pe Insane in the man brain.

Ţin să îl contrazic pe Piticu şi să îi spun că a luat parte la un show semi-live/semi-playback. De ce zic asta? Într-un moment când B-Real făcea pe răstignitul, cu microfonul în aer, vocea lui se auzea în continuare deşi se vedea clar că nu spunea nimic în microfon. Păcat de sonorizare care a reuşit să scotă publicul din atmosferă.

Şi pe final toată lumea s-a simţit ca Rock Superstars, cu chitări pe negativ … bineînţeles. Per ansamblu, mi-a plăcut prestaţia lor, aşa semi-live cum a fost ea.

Am zărit pe acolo pe Micky de la Şuie, un membru al OCS, Raku, Dj Dox, Butch – care cred că era parte din staff-ul festivalului -, Naig’h’ba … şi cam atât.

Între concertele favorite puteai băga un Silent Disco, un mic, o baie la spălătoria de bărbaţi, iar dacă după atâta atmosferă te lovea inspiraţia puteai să laşi un mesaj pe message board-ul Radio 21.