Salvati padurea!

Cu siguranţă cei care merg frecvent pe Autostrada Soarelui ştiu că la 10 km înainte de Bukale, pe partea dreaptă, este un lac şi o pădure, Lacul Pasărea şi Pădurea Cucu, unde week-end de week-end se înghesuie românu’ la un mic şi-o bere.

Week-endu’ trecut am ajuns şi eu în zonă. Lume multă, maşini la marginea pădurii mai ceva ca în parcarea din faţa blocului într-o zi de sărbătoare. Românaşii răspândiţi peste tot la liziera pădurii, printre copaci la umbră, unii preocupaţi de jocuri de grup, alţii la plajă şi meseriaşii în juru’ clasicelor grătare home made. Şi toate astea printre gunoaiele lăsate de alţi fraţi români pe acolo. De ce şi-ar lua românu’ resturile frumos într-o pungă să le arunce la un coş de gunoi, când poate să le lase fix în locu’ unde a stat sau aruncate cine ştie pe unde?!? Halal! Pentru mai multe aspecte de genu’ consultaţi Ţara, nesimţiţilor! (blog inactiv). Şi când colo toată lumea plânge după schimbare, da’ mentalitatea e tot aia de căcat!

Noroc că poluarea sonoră a fost în limite acceptabile; erau nişte unii pe acolo care o dădeau în manele, da’ s-au potolit la un momentdat şi mi-am încântat pavilioanele auditive cu muzichie de la câţiva indivizi şi individe, muzichie de relaxare, lăutărie, romanţe şi muzica de petrecere a lui Gică Petrescu (ridicaţi o mână pentru om!), muzici de drumeţie etc.

Şi toate astea în acompaniamentu’ naturii: ca să mă înţelegeţi – erau în copaci, pe frunze, nişte gândaci ce semănau cu coropişniţa, dar cu corpu’ mai scurt şi fără coada aceea răspicată în două, patru picioare şi 2 căngi destul de mari, care făceau un zgomot ca de greieri aşa, da’ mai grosolan! Mai mai să mă cred în filme gen Roiul, Invazia lăcustelor sau The Birds. Care să fie motivu’ existenţei acestor dăunători (atacau frunzele copacilor)?

Salvaţi pădurea(ile), fraţilor!