După mai bine de 30 de ani, am avut ocazia să revin într-unul din locurile ale cărui amintiri sunt vii doar prin intermediul imaginilor alb negru din albumele foto cu coperți grele de carton, ce stau în sertare precum unitățile de backup gata să reia un proces sau să recupereze amintiri neîntipărite în memorie.
Amintiri trecute îmi vin acum în minte …
Bine, în zona Tușnad am mai fost o dată în ultimii ani, dar atunci am fost restrâns de scopul deplasării și nu am ajuns la Lacul Sfânta Ana, singurul lac vulcanic din România, lacul în apa căruia mă bălăceam când abia ce mi se dezlegase limba și mă făceam înțeles de cei din jur, și nici nu am avut ocazia să experimentez viața într-unul din satele secuiești din zonă.
Drumul
Cum știam că timpul petrecut pe drum ar putea fi influențat de aglomerația de pe Valea Prahovei, între Comarnic și Azuga, am plecat de acasă în jurul prânzului în ideea de a evita statul în coloană. Cu toate acestea, tot am stat vreo oră și jumătate în coloană. Nici dacă aș fi urmat sfatul lui Cezar, de a o lua direct prin Sinaia pentru a nu mai pierde timp la ieșirea din oraș cu acordatul de prioritate la ieșirea de pe centura orașului, n-am fi scăpat de trafic. Odată trecuți de zona asta, am mers blană până în Sfântu Gheorghe, unde am făcut o pauză mare pentru ca cel mic să facă puțină mișcare și să își reîncarce bateriile, nu înainte de a trage o spaimă din cauza unui tractorist cu SUV ce era să mă agațe într-o curbă, înainte de Sfântu Gheorghe.
După ce-am contemplat asupra originilor Oltului și-am alergat portofelul între supermarket și niște magazine cu haine, ne-am continuat drumul spre Ținutul Vulcanilor, iar într-o oră am ajuns la destinație, în Lăzărești.
Ținutul Vulcanilor
Odată trecut de Brașov, peisajul rural se schimbă în favoarea frumosului și bunului gust. Tabla Lindab și betonul sunt înlocuite de țiglă și cărămidă, ba pe alocuri am văzut și case din bârne.
Ca să lămurim problema, Ținutul Vulcanilor e o microregiune turistică în devenire, la promovarea căreia lucrează Asociația Composesorală Sfânta Ana și Asociaţia Pro Szent Anna Egyesület, împreună cu autoritățile locale. E numit așa din cauza evidentei prezențe a lacului vulcanic Sfânta Ana, Tinovului Mohoș, mai exact a Rezervației Naturale Sfânta Ana – Tinovul Mohoș, și a numeroaselor mofete și nămoluri în care bolborosesc gaze din adâncuri. Lacul Sfânta Ana și tinovul (turbăria) aparțin de satul Lăzărești.
Lăzărești, odinioară sat de cioplitori în piatră
Lăzăreștiul e un sat tipic secuiesc, datat din secolul al XIV-lea, situat într-o depresiune în care cartoful e rege în ceea ce privește agricultura, la poalele Munților Harghita. Cum conduceam cu băgare de seamă pentru a găsi căsuța tradițională în care urma să stăm, n-am putut să nu remarc porțile cu stâlpi și arcade de piatră, ce delimitau spațiul privat al gospodăriilor de cel public al satului. Explicația e simplă, satul a fost la origini un sat în care locuiau cioplitori de piatră, iar porțile de piatră și stâlpii de susținere ai gardurilor au fost preferate celor tradiționale din lemn.
Căsuța în care am stat pentru 2 zile a fost una tipică zonei, o casă cu pridvor pe fundație de pietre de râu, deservită de 2 camere, o bucătărie și o baie. Deși restaurată, păstrează farmecul rustic, toate elementele de decor sau funcționale ținând cont de specificul zonei.
În curtea spațioasă am zăbovit în foișorul făcut special ca zonă de grătar și de luat masa și-am alergat cu cel mic de jur-împrejurul ciubarului, ce înlocuia glorios modernul jacuzzi. 😀
Nimic nu se compară cu diminețile răcoroase de vară în care îți scârții încălțările prin iarba udă de rouă și cu plimbările prin vecini după produse de țară.
Atracțiile principale ale satului sunt mofeta, izvorul mineral și băile de nămol Nyírfürdő și Fortyogó, din valea Pârâului Tușnad, cele două biserici monumente istorice, Lacul Sfânta Ana și Tinovul Mohoș.
Lângă Nyírfürdő, primăria a construit o cabană cu câteva camere, care poate fi închiriată de doritori. Mofeta și baia de nămol sunt folosite frecvent de localnici.
Lacul vulcanic Sfânta Ana
De la gazda noastră am înțeles că se poate ajunge la Lacul Sfânta Ana și pe drumul forestier ce pleacă din sat, dar pentru asta e recomandat un 4×4, întrucât e destul de rău. Noi am optat pentru varianta sigură pe șosea și am urcat spre craterul vulcanic din Masivul Ciomatu Mare în care e lacul dinspre localitatea Bixad. Din Lăzărești până în Bixad drumul este ca în palmă, imediat ce începe urcușul spre lac drumul este plin de hârtoape, ca la intersecția ce îți lasă de ales între Lacul Sfânta Ana și Baile Balvanyos hartoapele să facă loc unui drum proaspăt asfaltat.
Accesul cu mașina în rezervație se face contra-cost, tot aici, la intrarea în rezervație, există un camping, o așa-zisă parcare de noapte temporară, unde pentru suma de 50 de lei pe noapte clienții primesc în schimb acces în spațiul de cazare, 5 litri de apă, sac de plastic și lemne de foc. Se cheamă așa pentru că stabilimentul nu întrunește încă condițiile de camping (apă curentă, posibilitatea de a te lega de o sursă de energie etc.).
Cei cu picioare mai puțin antrenate pot merge cu mașina până în parcarea de lângă lac pentru suma de 20 de lei.
Lacul poate fi înconjurat pe jos în aproximativ 30 de minute și are câteva zone pe mal în care se poate face plajă. Fiind cu copilul după noi, am ales să ne lăsăm mângâiați de soare pe unul dintre malurile sale, pe malul de est mai exact. Cel mic s-a bălăcit pe malul lacului și a aruncat cu pietricele în apă. Pe cât de banal pentru un adult, pe atât de fascinant pentru el.
De asemenea, cei ce administrează zona au considerat de cuviință să plaseze din loc în loc grătare, așa că, în zilele în care gazele din munte nu vă pișcă la nas, aveți toate șansele să vă piște simțurile fumul de la grătarele încinse. 🙂 Măcar e civilizat, tomberoane de gunoi fiind disponibile pentru a debarasa resturile ieșirii la aer curat.
V-am pierdut? Legat de gazele din munte, atunci când presiunea atmosferică scade, acestea ies la suprafață, lucru interpretat de localnici că semn pentru ploaie. N-am reușit să identific locurile în care gazele acestea vulcanice ies din munte.
Și dacă îi damnați pe cei ce fac grătare, eu zic că vă obosiți degeaba, își spală păcatele în lac. Cum, nu știați că o baie în Lacul Sfânta Ana spală păcatele? Cel puțin, așa zic legendele. 😉
Noi atracții în Tușnad
Și dacă baia în singurul lac vulcanic din România nu vă încântă, aveți oricând posibilitatea de a coborî în Tușnad, la Welness Tușnad. Pe după gard arată bine, n-am testat propriu-zis.
Lacul Ciucaș e fix așa cum vi l-am descris ultima dată, cu mențiunea că restaurantul cu foișorul din mijlocul lacului a fost cumpărat de un investitor care intenționează să îl recondiționeze și să îl deschidă pentru public.
Cum ajungi în zonă
Cel mai la îndemână mijloc de transport este mașina personală, dar cum nu toată lumea dispune de așa ceva, trebuie să vă aduc la cunoștință niște alternative.
În Tușnad se ajunge cu trenul interregio ce merge de la București la Târgu Mureș sau retur, depinde de unde veniți.
De asemenea, puteți ajunge aici cu curse de microbuze/autocare ce merg de la Brașov sau Sfântu Gheorghe spre Miercurea Ciuc și fac opriri atât la Tușnad, cât și la Bixad.
Din cele două localități se poate urca către Lacul Sfânta Ana pe traseele turistice. Eu, unul, nu cunosc să existe microbuze care să urce până la lac.
Drumul spre casă
De întors spre București am făcut-o pe varianta Săcele – Cheia – Vălenii de Munte – Ploiești – București. Spre deosebire de Valea Prahovei, nu am stat mai mult de 30 de minute pe loc și asta pentru că până în Măneciu sunt două zone în care se lucrează.
Dacă vă întrebați de ce batem atâta drum pentru un week-end, am să vă răspund că copilul nu e bibelou și trebuie să lucrăm împreună cu el la răbdarea de aștepta după lucruri și la cum putem trece peste asta. Și mai important decât asta, trebuie să învețe de mic că universul lui nu se împarte între curte, parc și casă, ci mult mai departe de acestea. Plus de asta, îi plac fețele noi și, de multe ori, reușește să ne facă geloși, arătând mai mult interes și atenție pentru străini, lucru ce îl distrage de la mâtâieli și nemulțumiri.