Cursul Argeșului, partea ușor accesibilă dinspre București, ar putea fi amenajat pentru a fi exploatat și (ciclo)turistic. Pot fi gândite direcții de mers, atât înspre Pitești, cât și înspre Oltenița. Eu m-am aventurat în ambele direcții și mi-a placut ce am văzut în materie de natură și aventură.
Traseul cicloturistic ar fi moderat ca distanță, presărat cu obiective turistice și animat de activități accesibile inclusiv publicului larg.
Obiective turistice naturale, precum Lunca Argeșului și Pădurea Moartă, dar și antropice, precum Lacul Mihăilești sau Portul 1 Decembrie, sunt ușor accesibile pe acest traseu și îți pot stârni interesul pre sau post plimbare cu bicicleta.
De ambele dăți eu am fost în ture de tip de la punctul A la punctul B și am acoperit, după cum urmează: București – Bragadiru – Mihăilești – 1 Decembrie – Câmpurelu – Berceni – București și București – Bragadiru – Țegheș – Grădinari – Cirogârla – Bâcu – Dragomirești Deal – Ghiajna – București.
Catedrala Mântuirii Neamului
Dacă îți organizezi traseul cu plecare din centrul Bucureștiului, nu ai cum să nu vezi sau să treci pe lângă turlele Catedralei Mântuirii Neamului, acest monument etalon al credinței strămoșești. Lăsând la o parte ironiile și răutățile gratuite, conceptul în sine nu este rău din punct de vedere socio-spiritual, doar prestatorul de servicii înrădăcinat în cele lumești și prestarea de servicii sunt de condamnat.
Dacă lăcașul de cult nu se aliniază cu planificatorul tău GPS, în încercarea de a evada spre Argeș, poți urca pe B-dul Regina Maria, pe lângă alt colos arhitectural, Balatul Bragadiru. Chiar așa era cunoscută clădirea de sfârșit de secol XIX la începuturile sale: Colosul. Nu mai știu dacă îi mai poți da ture de jur împrejur, dar măcar ți-l poți plasa pe harta mentală a traseului ca reper pentru alții ce-ți vor călca pe urmele cauciucurilor.
Indiferent pe unde ai aborda evadarea dinspre centrul spre marginea Bucureștiului, atenția de la cupolele aurite ale catedralei sau efortul de a încerca plasarea într-o enciclopedie mentală a Palatului Bragadiru sunt înlocuite de efortul de a-ți face cruce cu limba în bolta palatină, căci începi să experimentezi intensitatea traficului către ieșirea din București, fie el și trafic dintr-o zi de week-end.
Bragadiru – Lac Mihăilești via Ordoreanu
Ieșirea din București înspre Bragadiru se face cu ceva emoții, fiind unul din cele câteva segmente din traseu care-ți vor stresa psihicul și bucile, căci, odată ajuns/ă în Bragadiru, o dai cotită pe străzi ocolitoare, înspre Balta Clinceni și scapi de stres.
Peisajul se schimbă brusc dintr-un citadin haotic într-un rural kitchios pentru ca mai apoi să derive într-un natural prăfuit și, într-un final, într-un natural lacustru. Prin tot acest peisaj, în timp ce bâjbâi pe străzile proaspăt apărute în peisaj, câinii pot umbla limberi, pot băloși pe la umbra vreunui copac sau își pot face de lucru cu vreo cârtiță scoasă cu forța la suprafață. Într-o altă notă, păsările cerului îți pot ține isonul cu trilul lor de prin stufăriș.
Balta Clinceni e prima oază de libertate care-ți dă un boost de energie în drumul spre digul Lacului Mihăilești. De aici încolo pregătește-te să te intersectezi cu monumente tehnologice ale epocii de aur și nu numai.
Primul care îți iese în cale este Rezervorul de Presiune de la Clinceni, folosit pentru a împinge apa spre rezervorul din Cotroceni din București la începutul anilor 1900. Stația se prezintă sub forma unui turn cu cupolă, către care accesul se face pe laterale pe niște scări simetrice. În mijlocul acestora funcționa o fântână arteziană sau cișmea. Stația străjuită de doi brazi imenși poate fi vizionată din stradă, prin gardul de zăbrele.
De aici, din zona stației de autobuz Aerodrom, poți continua fie în aval, fie în amonte pe Râul Argeș.
Alege traseul pe care dorești să-l parcurgi cu bicicleta:
- Cu bicicleta în aval de Lacul Mihăilești, pe urmele lui Burebista și ale lucrărilor hidrotehnice din Epoca de Aur
- Cu bicicleta în amonte de Lacul Mihăilești prin Lunca Argeșului
Cu bicicleta în aval de Lacul Mihăilești, pe urmele lui Burebista și ale lucrărilor hidrotehnice din Epoca de Aur
Dacă vrei să vezi unde se presupune că a copilărit Burebista, întemeietorul statului dac, sau să vezi ce s-a ales de ambițiile lui Ceaușescu în materie de sistematizare a cursului Argeșului, faci stânga pe drumul străjuit de arbuști, spre digul Lacului Mihăilești. Odată ce ajungi la lac, continui tot pe partea stângă, în lungul digului.
Îți poți lua câte momente de răgaz vrei pentru a observa cufundacii ce se plimbă pe luciurile de apă dintre strufăriș sau să admiri macii de pe marginea digului (asta dacă faci traseul primăvara târziu).
Traseul e fără orbecăieli prin bălării, așa cum îmi place mie în mod special, dar trece prin câteva cariere de exploatare a nisipului ce blochează porțiuni de dig. Odată cu carierele apar în peisaj și câinii. La data parcurgerii traseului (mai 2023), nu am întâlnit nimic remarcabil pe această porțiune, dar și-au făcut prezența în peisaj pe porțiunea de traseu de după 1 Decembrie.
Până să-și arate câinii colții, iși va arăta natura colții, colții babei. Doar 3 pene am făcut în colții babei camuflați pe marginea șoselei, la intrare în Mihăilești.
Mihăilești – 1 Decembrie pe malul drept al Argeșului
Pentru că am vrut să vedem colina sub care stă ascunsă Argedava, am traversat barajul de la Mihăilești, de pe malul stâng pe malul drept al Argeșului. Când am zis că ne putem relaxa că am scăpat de traficul de pe baraj, am dat direct în colții babei. Noroc că am plecat pregătit de acasă, dar și mai mult noroc am avut cu operatorul de la sala de jocuri de noroc, care m-a ajutat cu un lighean de apă în care să verific camera de bicicletă.
Cu camera peticită, am urcat iar pe biciclete cu un mic ocol în Popești, către situl arheologic Argedava, unde, zic istoricii, că ar fi trăit tatăl lui Burebista și chiar că aici ar fi copilărit însuși Burebista.
Artifacte probabil stau încă îngropate, dar povești despre acest loc au ieșit demult de sub movilă. Scrie presa că s-ar băga excavatoarele în ea pentru a face loc autostrăzii de centură.
CITEȘTE ȘI: Server cartografic pentru patrimoniul cultural naţional
Dacă n-ai auzit încă de uriași, locurile astea ar trebui să-ți deschidă calea către aceste legende. Numele localității Novaci de pe traseu e direct legat de aceste povești, căci uriașii erau numiți novaci sau jidovi.
CITEȘTE ȘI: Uriașul pietrificat și crucile patee de la Corbii de Piatră
Poveștile ce își au originea în aceste locuri spun că în anii ’50, în zona Argedava, ar fi fost descoperite niște schelete cu dimensiuni ieșite din comun (înălțime de 5m), schelete care ar fi dispărut sub bagheta sistemului comunist de atunci.
Nu te apuca să cauți uriașii, că n-ai să dai de ei, ies ei din când în când … prin presă și pe siteurile conspiraționiste. Mai degrabă ești atent să nu ratezi ieșirea spre Argeș din șoseaua principală, ieșire care se face spre stânga undeva la jumătatea distanței dintre Novaci și Dărăști-Vlasca.
Dărăști-Ilfov – Portul 1 Decembrie
Drumul de pământ șerpuiește printre mormane de moloz ce fac pesajul de la sinistru la post-apocaliptic până aproape de malul Argeșului. În momentul în care auzi apele învolburate ale Argeșului, scapi și de șocul nepăsării celor din jur.
Te vei bucura când vei traversa râul spre Dărăști-Ilfov, căci peisajul e mai aproape de ce îți imaginezi când vine vorba de plimbări în natură. Bucurie care ți se va estompa când vei ajunge în situl a ceea ce s-a vrut a fi Portul 1 Decembrie.
Portul 1 Decembrie trebuia să facă Bucureștiul port la Dunăre ca parte a proiectului de sistematizare a cursurilor râurilor Argeș și Dâmbovița, Canalul Dunăre București, proiect a căror baze au fost puse încă din a II-a jumătate a secolului al XIX-lea, de pe vremea domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Un al doilea port prevăzut pe cursul Dâmboviței ar fi trebuit să fie la Glina.
Bucuria descoperirii unor asfel de inițiative hidrotehnice rămâne totuși validă. După ce absorbi tot ce se poate absorbi ca peisaj, faci un pic de enduro printre mormane de moloz și răzbați iar în lungul Argeșului. Peisajul alternează de la bălți private, la situri de construcții și la malul cu vegetație al Argeșului. Deși drumul ce merge în paralel cu Argeșul e destul de frecventat din cauza carierelor din lungul râului, nu este exclus să dai de faună. Noi am avut ocazia să salvăm de la a fi făcut tablou un șerpișor. 🙂
Dacă pleci devreme în tura aceasta de bicicletă pe malul Argeșului, ai timp să te îndepărtezi puțin de malul Argeșului și să faci o oprire la Conacul Filipescu din 1 Decembrie. Noi n-am avut această ocazie, așa că am continuat pe malul stânga al Argeșului, spre Câmpurelu.
1 Decembrie – Câmpurelu pe malul stâng al Argeșului
Cum treci de podul de la ieșire din 1 Decembrie, peisajul se schimbă într-unul ideal pentru genul acesta de plimbare cu bicicleta. Traseul este curat, dispar grămezile de moloz, iar ochii îți sunt încântați de vegetație și apa curgătoare. Unde mai pui că poți lăsa drumul de piatră și intra pe cele 2-3 single track-uri dinspre apă.
Încântarea se transformă iar în disperare când dai de zona de sere din Copăceni. Tot ce iese din sere ca deșeu e adus la marnea satului, obicei moștenit de pe vremea dacilor liberi.
Daci liberi ai să vezi și gonind pe ATV-uri pe aici, tot de aici, din sat. O vor călca mai tare puțin înainte să te depășească ca să-ți înlocuiască bula de bine din jurul tău cu un nor de praf. Pentru că … de ce nu? Rămân la ideea că oamenii, în general, sunt jigodii de fel.
În fine, cred că cel mai bine e să nu te consumi cu probleme care sunt în responsabilitatea cetățenilor responsabili din Copăceni și să-ți vezi de descoperirile din planul făcut de acasă.
Imediat ce vei lăsa serele de pe partea stângă în urmă și vei intra în zona împădurită Pădurea Moartă, vei vedea un drum mai puțin atrăgător. Aceasta este calea spre Ecluza Copăceni, una dintre cele 3 ecluze gândite pe cursul navigabil al Argeșului pentru a asigura regularizarea cursului acestuia pe cei 53 de metri diferență de nivel (Copăceni, Goștinari, Budești).
Va trebui să ocolești șantierul ecluzei pe la sud pentru a te putea aventura printre rămășițele ei, să îți lași apoi bicicleta prin boscheți și să escaladezi spărturi de ziduri. Vei da în cele din urmă de construcția tehnică abandonată și indundată pe care o cauți și vei putea admira în liniște arta urbană ce a acaparat pereții și digurile ecluzei.
Câmpurelu – Berceni, pe lângă Acumularea Cocioc
După pauza de explorare, continui pe Argeș în jos prin Marea Pădure Moartă și imediat ce se termină pădurea (după balastieră) faci stânga pe lângă, apoi traverserzi calea ferată de centură (în construcție în mai 2023!) spre Câmpurelu. Nimic deosebit de remarcat aici, cu excepția serelor omniprezente.
Din Câmpurelul o ții mărginaș prin Dobreni și de aici ieși pe lângă Acumularea Cocioc și urci spre Berceni. Această acumulare este un alt loc care merită pus pe harta plimbărilor cu bicicleta. Drumul pe lângă apă alternează de la drum de pământ la drum din glibură, iar pe alocuri, pe marginea lui, pot fi observate spații de pescuit sau relaxare.
După acest ultim boost de moral, Satul Berceni vine ca un preambul pentru ce urmează să te întâmpine la intrarea în București. Deși are pistă de biciciletă pe marginea drumului, aceasta servește ca loc de parcare pentru șaretele aduse de la nenorociții de vestici cu câte un pederast în portbagaj, de s-a umplut țara de panarame.
Cum răzbați peste Șoseaua de Centură, poți încheia tura la prima stație de metrou, în special, în weekend-uri, că altfel va trebui să îți iei inima în dinți pentru a te aventura în traficul bucureștean, mai ales ăla de week-end.
Info transfer traseu MTB Ordoreanu – Câmpurelu – Berceni
Pentru că startul traseului e un pic peste mână pedală biciclistului neobișnuit cu traficul, propunerea mea pentru Asociația de Dezvoltare Intercomunitară pentru Transport Public București – Ilfov e ca pe linia 425 să bage, în zilele de weekend, remorci pentru biciclete, fie ele și la cerere. Am văzut pe liniile metropolitane din nordul Bucureștiului autobuze cu suport de biciclete. Așa, bicicliștii doritori își pot planifica turele pe malul Argeșului fără stresul pedalatului prin trafic până în zona vizată.
La fel, dacă nu mai ai energie să pedalezi până în București, pe drumul de întoarcere, te poți abate către Grădistea, de unde te poți întoarce cu trenul. Asta dacă ai deprinderi de bun negociator, căci trenurile ce trec pe aici nu au spații pentru biciclete, și stai bine la capitolul răbdare, până vine trenul de 20:39.
Traseu: Strava | bikemap.net | Komoot
Cu bicicleta în amonte de Lacul Mihăilești prin Lunca Argeșului
Mai puțin spectaculos decât traseul din aval de Lacul Mihăilești, traseul din amonte te va încânta prin simplitatea lui și accesul mai ușor la mici oaze de verdeață.
Ordoreanu – Ţegheș pe malul stâng al Argeșului
După ce urci pe digul de la Ordoreanu și faci dreapta, poți coborî pentru o scurtă pauză în Luca Argeșului. Te poți relaxa urmărind păsările din stufăriș sau broaștele din bălțile din jur.
Dacă urci puțin pe cursul Argeșului, ajungi în zona bălților de pescuit, unde te poți opri să practici acest sport al minții(tului) sau să reflectezi la îndepărtata ta copilărie, făcând broasca pe luciul apei cu pietrele găsite pe mal. Asta dacă nu te mănâncă țânțarii mutanți. 🙂
Probabil urmele celor două așezări din epoca bronzului și din perioada medievală din zona Țegheș nici nu-ți vor clinti curiozitatea, că doar n-oi fi nebun să o iei la explorat prin tarlalele agricole.
După ce ți-ai aerisit mintea și întins mușchii, o poți lua iar pe traseu. Și de nu vrei, nu ai cum să ratezi un sprint de căprioară, vreo vulpe curioasă sau fazani prin arborii de pe marginea digului.
Poți căuta în disperare podul de peste Argeș de la Țegheș, dar nu-l vei mai găsi, căci a fost luat de ape cu câțiva ani în urmă. În acest context, va trebui să urmezi drumul pietruit de dig și să te pierzi prin peisaje mistuite de vreun incendiu perfect sau să cotești pe drumurile și cărările forestiere prin Pădurea Grădinari, dinspre Argeș.
Vei trăi scene demne de Blair Witch Project în plină zi, când vei da peste acareturi ce par a fi folosite activ, dar fără oameni care să le anime. După vetrele de foc mai din inima pădurii, tind să cred că pe aici își fac veacul hoții de cabluri de te miri pe unde, ce se feresc de ochii lumii când le ard învelișul.
Ocol spre Conacul Oteteleșanu din Grădinari, peste Argeș
În fine, planul nostru era să traversăm Argeșul pe podul feroviar, dar am renunțat la idee și am rămas pe malul drept al Argeșului, am traversat pe sub calea ferată și am dat în balta dintr-o fostă stație de extracție a balastului. Cineva a vrut-o transformată într-o baltă de pescuit, judecând după contrucțiile din jur, doar că nu a cunoscut pe cine trebuie pe la primările, pe la prefectură etc.
Nu îți recomand să faci traversarea Argeșului pe podul feroviar, deși am văzut fimări pe net că se poate. Dacă vrei totuși să-ți suprasoliciți glandele suprarenale, aruncă un ochi pe instrumentul ăsta de planificare și caută portița necesară de timp pentru a face asta.
Am ocolit Pădurea Grădinari și am ieșit în DC130, de unde am continuat cu un mic ocol până în Grădinari pentru a ne hidrata și ne reaproviziona pentru drumul de întoarcere, dar nu înainte de a ne holba, peste gardul de plăci și plasă, la ruina Conacului Oteteleșanu, o construcție cândva în stil eclectic cu elemente predominant neoclasice și influențe din Renașterea Franceză. La nicio lună după tura noastră, conacul și domeniul Oteteleșanu au fost igenizate într-o campanie Let’s Do It, Romania!.
În prezent, conacul a intrat într-un proces de restaurare și reclădire a identității sale și a întregului Domeniu Oteteleșanu de la Grădinari sub supravegherea unor oameni de bine din Asociația Culturală Domeniul Oteteleșanu Grădinari.
Grădinari – Ciorogârla – Bâcu
La trecerea pe podul de peste Râul Argeș am identificat vizual 1-2 locuri pe malul râului, unde te poți retrage pentru a te răcori înainte de a-ți continua plimbarea. Noi am revenit pe drumul pietruit de pe care am venit și ne-am îndreptat spre Dârvari.
Nu ne-am aventurat prin Dârvari, ci pe lângă sat, prin câmp, prin ceea ce va fi la un momentdat Drumul Sării. O poți face dacă vrei să vezi cum arată ospitalitatea nemărginită a românilor.
Credeam eu că ne putem strecura pe lângă cursul Cirogârlei ca mai apoi să ieșim la podul xe la marginea satului ce trece peste râu. Am sfârșit într-o poartă de acces și am fost nevoiți să facem cale întoarsă vreun kilometru, până la un drum neîngrădit care ne-a scos tot la podul peste Râul Cirogârla.
Cum era vară, atmosfera la râu era și ea animată de ce se scăldau în albia deloc adâncă a râului, printre cai și urme de indiferență față de natură.
I-am dat pedală printre culturi floarea soarelui și rapiță, apoi am mai făcut un pit stop în Cirogârla pentru a rezolva o pană, ca mai apoi să traversăm E81 București – Ploiești spre Bâcu.
Bâcu – Dragomirești Deal – Chiajna
Planul era ca de la Bâcu să pedalăm cât mai aproape de malul drept al Dâmboviței, pe drumuri de pământ și cărări, dar de la atâta căldură ne-a cam scăzut apetitul pentru aventură. În loc să ne facem loc prin lăstărișul și vegetația de pe malul Dâmboviței, ne-am făcut loc printre mașinile de pe șoseaua dintre Bâcu și Dragomirești Deal (601A). A fost cel mai stresant segment din traseul parcurs de noi și a cerut control și echilibru cât cuprinde. Deci, mai bine te mănâncă câinii prin lastărișul de pe malul Dâmboviței.
Chiajna – București pe malul Dâmboviței
Ne-am relaxat imediat ce am traversat Șoseaua de Centură și am intrat în Chiajna. Într-un final, am ajuns tot pe malul Dâmboviței, cel stânga, pe promenada Chiajna. Promenada este destul de populară printre sportivii de ocazie, alergători și oferă și cadrul necesar pentru relaxare. Poți face opriri dese pentru a admira fauna din pompos numita Deltă a Dâmboviței sau poți traversa, pe pasarelă, pe malul drept al Dâmboviței pentru a te retrage în oaza de verdeață din Pădurea Roșu.
CITEȘTE ȘI: Tură MTB Parc Crângași – Promenada Chiajna – Baraj Ciurel pe pista de biciclete de lângă Lacul Morii
Activitățile de bird watching pot continua pe Lacul Morii, indiferent pe ce parte îl abordezi.
Noi am luat direcția Insula Lacul Morii, acum în plin proces de reamenajare, și ne-am felicitat bărbătește la Anagram Brewery cu câteva beri craft și pulled pork de la Smokereală.
Info transfer traseu MTB Ordoreanu – Țegheș – Ciorogârla
Dacă te gândești că poți termina traseul într-o stație de autobuz, unde te poți transfera spre cea mai apropiată stație de metrou din București, mai trebuie să aștepți până să îți faci planificarea cap coadă. Linia metropolitană 431 face conexiunea cu stația de metrou de la Păcii (cartier Militari), dar nu dispune de mijloace de transport pentru bicicletă.
Traseu: Strava | bikemap.net | Komoot
Echipamentul pentru aceaste ture: MTB Devron Riddle M3.7 | Garmin Instinct 2 Solar | Sigma Rox 4.0
