La pas prin fostele mahalale ale Tulcei: mahalaua turcească și un colț de mahala grecească

Tulcea

Tulcea ca destinație turistică merită mai mult decât o pauză de masă sau decât o așteptare pentru un transfer, chit că eticheta actuală o plasează în ghidurile turistice ca poartă de intrare în Delta Dunării. Poți să descoperi Tulcea printr-un tur pietonal prin locurile în care au existata mahalalele speciefice fiecărei etnii ce a populat așezarea de-a lungul existenței ei.

Tulcea ca a reper istoric în Dobrogea

După blocurile gri încă mai strălucesc numeroase bijuterii arthitecturale și dăinuiesc povești despre originile cetății și așezării Aegyssus înființate de coloniștii greci, distrusă de huni, reînviată de romani ca centru militar după ce au cucerit Sciția Mică (Dobrogea de azi), abandonată și apoi, începând cu sec. al XIV-lea, repusă de otomani pe harta rutelor comerciale ca așezare cu rol important în controlul traficului fluvial spre şi dinspre Marea Neagră.

Tot de la turci și-a tras și numele actual, conform unor surse istorice, Nicolae Iorga explicând etimologia cuvântului ca fiind o asociere a numelui Tula Bei și a cuvântului turc cea, ce înseamnă proprietate, Proprietatea lui Tula.

De menționat că în perioada romană a făcut parte din frontiera romană din Dobrogea, parte din limesul dunărean, alături de castrele romane Durostorum, Capidava sau Histria.

Războaiele ruso-turce din perioada sec. XVIII – sec. XIX au generat mișcări migratorare în toată Dobrogea, inclusiv în zona așezării Tulcea. Ca urmare, regiunea în sine a fost și încă este un amalgam de etnii: turci, bulgari, greci, ruși lipoveni, români, tătari, evrei, armeni, germani sau italieni. Tulcea le-a acomodat cultural și comercial pe toate, de unde și numele de Orașul celor 10 Etnii.

Odată cu victoria otomanilor în războiul ruso-turc din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, parte din Războiul Crimeei, Tulcea devine sangeac al Dobrogei, un fel de unitate administrativă, perioadă în care orașul se dezvoltă sub amprentă otomană, populația fiind majoritar musulmană. În această perioadă post război, apar în oraș Palatul Pașei, azi Muzeul de Artă, și bazarul otoman, al doilea cel mai mare după cel din Anatolia (Asia Mică), la momentul respectiv.

Dintre lucrurile ce-ți vor ridica sprânceana și-ți vor ciului urechile pentru a auzi mai bune, mai enumăr aici faptul că Mircea cel Bătrân a fost primul care a contribuit la alipirea Dobrogei la Țara Românească, în a doua parte a sec. al XIV-lea, arabii au lăsat urme vizbile prin Dobrogea, preponderent în zona agrară unde au folosit cămile, orașul Tulcea, de-a lungul existenței lui, a avut trei gări, iar prima versiune a falezei Tulcea a fost digul olandez, denumit așa după concepție și tehnologie.

Acesta este peisajul istoric multicultural în care ne-a introdus Adrian Dan, ghidul nostru, în lobby-ul Hotel Esplanada, printre entuziasm și emoții, înainte de a lua pulsul Tulcei dincolo de ruine și povești.

Deși sunt la vârsta la care copiii care mă văd cu țăcălie mi se adresează cu dumneavoastră, iar dacă-mi dai țăcălia jos și îmi pui șapcă, mai că nu mă mai recunoaști între ei, am ascultat cele de mai sus mai ceva ca la orele de istorie din liceu, unde istoria o făceam eu, ca prezență doar, căci barbișonul mă aducea, așa, cumva, a Cuza. Spre știință, nu mi-am însușit eu această asemănare, ci mi-a fost asociată de către cei din jurul meu, așa cum oboșnuiau fanii să facă cu cei mai tari MC-ii americani contemporani mie.

La pas prin Tulcea, prin mahalaua turcească și cea grecească

Pentru că Tulcea a fost un oraș cosmopolit, a fost împărțit între etniile care îl conlocuiau și făceau comerț aici, mai exact în 10 mahalale, câte una specifică fiecărei etnii ce-și făcea veacul pe aici, în special troc cu ce avea fiecare de oferit.

Faleza Ivan Patzaichin

Deși noi am început turul de pe Faleza Tulcea, actuala Faleza Ivan Patzaichin, aceste poate începe din dreptul gării de călători, din capătul nordic al falezei.

Gara din Tulcea

Gara CFR din Tulcea

Aceasta este a treia gară a orașului raportat la existența lui. Gara actuală a fost poiectată și ridicată la începutul anilor ’70 după planurile arhiectei Irina Rosetti, pe locul gării neoromânești. În apropierea gării, poate fi admirată o locomotivă cu aburi de epocă.

De aici, poți pe merge pe faleză, în aval, până la locul fostei gări fluviale din Tulcea (zona fântânei arteziene de pe faleză), aproape de fostul Palat al Pașei, actualmente Muzeul de Artă, nu înainte de a trece pe lângă clădirea contemporană ce imită propra unei nave.

Până aici, în afară de Monumentul Eroilor de pe Dealul Monumentului (fost Colnicul Hora) ce se vede în depărtare, doar poveștile despre sistematizarea socialistă a orașului te pot țin ocupat cu legende urbane despre cum au apărut blocurile dispuse în dinți de fierăstrău, unele mai înalte, altele mai joase.

Prin anii ’70, întro vizită de lucru pe faleza din Tulcea, Ceaușescu discuta cu inginerii viziunea lui despre faleză și sugera ce clădiri să fie dărmate și ce clădiri să rămână. Atacat fiind de țânțarii socialiști care nu primiseră instructajul cuvenit cu ocazia vizitei tovarășului, Ceaușescu i-a îndepărat cu mâna, iar, după cum spune și vorba surdul nu le aude, dar le potrivește, inginerii care îl însoțeau au dedus că trebuie dărmat tot și ridicat sate pe verticală. Cum tereneul era instabil, blocurile s-au afundat în sol și de aici diferențele de înălțime.

Ansamblul Memorial Ivan Patzaichin

Ansamblul Memoria Ivan Patzaichin

În cele din urmă, am ajuns la finalul falezei din Tulcea, la Ansamblul Memorial Ivan Patzaichin, un monument reidicat în cinstea canoistului român de origine lipoveană. Monumentul e ca un totem pe care sunt înfipte 50 de pagăi, fiecare pagaie reprezentând un titlu sau o medalie. Lângă totem există un perete pe care sunt redate trei episoade din viața lui Ivan Patzaichin: viața la Mila 23, viața de sportiv participant la competiții, și viața de ambasador al sportului cu pagaia.

Prin fosta mahala turcească din Tulcea

De aici, ai două opțiuni, fie continui spre Monumentul Eroilor și ruinele fostei cetăți Aegyssus, fie intri în ceea ce a fost odată mahalaua turcească.

Moscheea Azizyie

Moscheea Azizyie, Tulcea

Mahalalele tulcene s-au dezvoltat în jurul bisericilor etniilor, cea turcească fiind dezvoltată în jurul Moscheii Azizyie, construită în anul 1865 de Abdul Aziz cu banii turcilor veniți din Anatolia, bani pe care aceștia i-au primit pentru că i-au primit pe cerchezii care au fugit de genocidul rusesc din 1864.

De-a lungul existenței ei, geamia, cea mai mare geamie din Dobrogea, din perioada interbelică, a fost inclusiv școală turcească de băieți. Minaretul geamiei încă cheamă credincioșii musulmani la rugăciune și este folosit ca reper pentru timp în funcție de când se face chemarea.

Strada pe care se găsește moscheea poartă numele de 14 Noiembrie pentru a evidenția ziua în care armata română a preluat administrația Dobrogei, în 1878.

Colegiul Dobrogean Spiru Haret

Colegiul Dobrogean Spiru Haret, Tulcea

Pe aceeași stradă se găsește Colegiul Dobrogean Spiru Haret, obiectiv de patrimoniu UNESCO, construit în apropierea primului sediu al colegiului construit între 1864 – 1867 de Ahmed Rezim Pașa, muteshariful (prefectul) sangeacului Tulcea, iar vis-a-vis de el se poate vedea fosta clădire a jandarmeriei otomane.

Clădirea actuală a colegiului a fost construită în 3 etape, corpul de nord, corpul central ce găzduiește în mansardă o capelă și corpul de sud.

Triunghiul Muzeelor din Tulcea

Plimbarea se continuă spre Strada 9 Mai și se ajunge, în ceea Teodor Frolu, vicepreședintele Asociației Ivan Patzaichin, a numit Triunghiul Muzeelor din Tulcea: Centrul Muzeal Ecoturistic Delta Dunării, Muzeul de Etnografie și Artă Populară și Muzeul de Artă Tulcea.

Dacă te aventurezi un pic mai sus pe Strada 9 Mai, ai să poți vedea mostre de arhitectură neoromânească la Casa Calafeteanu, dar și arhitectură germanică îmbinată cu stilul orășenesc dobrogean la fostul Consulat Austriac, clădire ce datează din 1864, cunoscută și ca Casa Bergman sau Casa Venețiană.

Ronda Minorităților

După ce îți clătești ochii cu elemente arhitecturale, vine rândul sufletului să fie încântat de compoziții literare și minții de ideologii care au marcat populația din Tulcea și din Dobrogea, mai jos, spre Hotel Delta, în Ronda Minorităților.

Pe lângă steagurile națiunilor etniilor ce și-au făcut și încă își fac veacul prin zona Tulcei, aici sunt plasate busturile de piatră ale unor personalități marcante pentru fiecare etnie în parte: Nikos Kazantzakis (autorul romanului Zorba Grecul), Mustafa Kemal Ataturk (întemeietorul Turciei moderne), Taras Sevcenko (poet ucrainian), Gheorghi Rakovski (ideolog al mișcării de eliberare națională din Bulgaria).

Palatul Pescăriilor și blestemul care-l face neprofitabil

Palatul Pescăriilor, Tulcea

Toți privesc neclintiți spre ceea ce a fost odată Palatul Pescăriilor sau Bursa de Pește din Tulce, a cărui construcție a fost supervizată de Grigore Antipa. A suferit în urma bombardamentelor armatei de ocupație bulgară, în decembrie 1916, dar a fost reconstruită.

În momentul de față, clădirea monument istoric e în proprietate privată. Deși primăria încearcă să o răscumpere, proprietarul cere pe ea mult peste valoarea de piață. Cert este că, după ce clădirea a încetat în a mai fi folosită în scopul pentru care a fost proiectată, niciun fel de afacere nu a dăinuit între pereții ei. O legendă urbană spune că foștii angajați ai Bursei de Pește, după cedarea clădirii către persoane private, au blestemat locul să nu poată fi folosit în alt scop decât cel pentru care a fost gândit.

Casa Faimblat

Casa Faimblat, Tulcea

Dacă până aici plimbarea a fost printr-un cartier de case, pentru a vedea următorul obiectiv am intrat printr-un gang între blocurile gri printre care trece actuala Strada Progresiului, fostă Stradă Sf. Nicolae.

Aici, ferită de ochii lumii încă stă în picioare o mostră de casă cu prăvălie, asa cum erau odată în Tulcea. Casa Faimblat a intrat în circuitul comercial al Tulcei ca restaurant. Aici se opreau trăsurile cu oameni dornici de un șerbet sau o băutură rece.

Comerț tulcean în bazarul otoman. E nevoie de patru români să înșele un negustor grec și de 4 greci să înșele un negustor armean

După momentul ei de glorie în fața atâtor influenceri, am trecut-o în catastiful de vizitat și studiat, după care i-am întors spatele și ne-am continuat periplul printre clădirile fade ale prezentului până în Strada Unirii, în zona magazinelor de Sub Coloane.

Sub Coloane, Strada Unirii, Tulcea

Denumirea parterului cu magazine a fost dată în amintirea bazarului otoman din Tulcea, ce a existat până la începutul anilor ’60, când a fost scos din patrimoniu și demolat. Arhitectura bazarului otoman din Tulcea avea influnețe balcanic-orientale și a existat cam prin zona pieței civice, la intersecția vechilor străzi Griviței, Mahmudiei și Basarabilor. Avea 72 de coloane și găzduia 41 de imobile. A fost demolat în 1963. Un bazar similar poate fi văzut în Lipova, județul Arad.

Statuia lui Mircea cel Bătrân din Piața Civică

Mircea cel Bătrân

Odată consumată povestea bazatului otoman, ne-am îndreptat spre Piața Civică, spre locul unde tronează statuia ecvestră a lui Mircea cel Bătrân, primul domnitor român care a legat Dobrogea de Țara Mamă, undeva pe final de secol XIV. Tot el a fortificat orașe și cetăți dobrogene precum Enisala, Silistra, Isaccea sau Caliacra. Fiind într-o piață în care dă o stradă a Unirii, ca mai în toate orașele mari din România, ghidul nostru a făcut o anologie în ceea ce privește istoria Dobrogei, care a fost fix ca o horă românească, mai tot timpul într-o dinamică a domniilor, la fel ca pașii horei.

Eroismul clasei muncitoare în lupta pentru industrializare

Un intermezzo socialist, mozaicul Eroismul clasei muncitoare în lupta pentru industrializare, ne-a făcut trecerea de la fosta mahala turcească la fosta mahala grecească de peste Strada Babadag.

Într-un colț de mahala grecească

O mică parte din mahalaua grecească ni s-a arătat la intersecția dintre străzile Frumoasă și Progresului, unde patru clădiri din trecut au dăinuit peste ani ca mărturie pentru generațiile tinere a amalgamului de culturi ce a fost și încă este Tulcea: Casa Motovancea, Casa Avramide sau Casa Colecțiilor, Catedrala Sf. Nicolae și Biserica Buna Vestire, biserică construită de comunitatea greacă din Tulcea în a doua jumătare a secolului al XIX-ulea pe locul unui biserici din lemn cu hramul Sf. Nicolae, patronul navigatorilor și negustorilor greci sosiți la Tulcea la început de secol XIX. Așa cum am menționat și la începutul articolului, și mahalaua grecească s-a format tot în jurul lăcașului de cult.

Un epilog de teorie gastronomică a încheiat turul nostru, numai bine pentru evenimentul ce avea să se întâmple după tur.

Este adevărat, clădirile în sine nu-ți pot spune nimic, trebuie să ai un pic de istorie și cultură la activ. Veste bună este că aplicația Tu și Tulcea îți poate acoperi aceste lipsuri și îți poate călăuzi pașii printre comorile uitate ale Tulcei. Poți consulta lista obiectivelor menționate în articol în colecția mea din aplicația Tu și Tulcea, Tur Pietonal Tulcea, și poți urmări traseul pe Strava. Dacă ai nevoie de o privire de ansamblu a obiectivelor turistice din Tulcea, consultă și harta pusă la dispoziție în aplicație.

Infotrip-ul Vinuri și bucate dobrogene a fost posibil prin implicarea OMD Municipiul Tulcea, transportatorul de persoane AugustinaHotel EsplanadaDescoperă Delta Dunării și a partenerilor Domeniul Bogdan, La Liman, Ivan Pescar, Pensiunea Alexandru & Alexandra.

Total
0
Shares
Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Previous Article
Vinuri si bucate dobrogene

Vinuri și bucate cu personalitate, o incursiune fastuoasă în gastronomia dobrogeană

Next Article
Muzeul Ivan Patzaichin, Mila 23

Excursie în Delta Dunării, la Muzeul Ivan Patzaichin din Mila 23

Related Posts
Total
0
Share