Cu bicicleta în jurul Lacului Bolboci

Pe la Bolboci am mai ajuns, elev de liceu fiind, cu clubul de turism al liceului, Eco 5, când am urcat din Sinaia pe traseul marcat cu bandă roșie, apoi cu cruce galbenă. La începutul lui iulie am ajuns iar în zonă cu mașina și în echipă restrânsă, hotărâți să explorăm zona pe biciclete.

Zis și făcut, cu mic cu mare am plecat de acasă care cum a putut, copiii fiind cei ce ne dictează programul acum, tot ei fiind și cei ne motivează să explorăm, să căutăm zonele unde se pot bucura în voie de aer curat. Am ajuns în Campingul Zănoaga puțin după prânz, timp fiind suficient și de pus cortul și de luat o gustare fără grabă, deși cu fundal de muzică de petrecere, căci așa înțeleg unii ieșitul în natură; noroc că n-au fost manele, iar corturile erau puse suficient de departe de foișoarele de luat masa încât să nu suferim.

În rest, campingul este mai mult decât decent, putând găzdui turiști atât cu cortul, cât și la bungalouri, întreg spațiul fiind deservit de un grup sanitar cu toalete și dușuri.

Camping Zănoaga
Parcul Natural Bucegi
Cheile Zanoagei, în apropierea lacului Bolboci
DJ714
Comuna Moroeni
Județul Dâmbovița

‘Revergorați’ după câteva ore de condus, inclusiv pe o parte de Transbucegi, oficial închis pentru lucrări de reamenajare, ne-am echipat ca toți amatorii de biciclit și sus pe cai am fost, ca să zic așa, în aceeași echipă cu care am făcut traseul Muntele Roșu – Vf. Ciucaș – Valea Berii – Muntele Roșu în 2005.

CITEȘTE ȘI: Colecția de hărți montane Munții Noștri a fost transpusă într-o aplicație mobilă

Nu pentru mult timp, căci panta de 10% ce urca prin stânga barajului ne-a dat de furcă, vorba vine, și opriri dese după fiecare segment de urcuș au fost necesare, cu o pauză mai mare la baraj, unde am zăbovit pentru a surprinde decorul modelat de natură în amonte și aval.

De aici se mai urcă vreo 5 km, urcuș destul de dificil pentru biciclistul urban. Noroc cu alți bicicliști ce se speteau la fel ca noi, că așa ne-am motivat să ducem greul până la final. Unde mai pui că un cuplu făcea urcușul doar pentru a-l coborî apoi, aici fiind adrenalina, mai ales în curbele strânse în pantă.

După principiul ‘mai e mult până departe’ am mai abordat un biciclist care cobora pe panta pe care ne speteam noi pentru a ști cât de vajnic să ne-nfigem în pedale. Și, în cele din urmă, am ajuns pe o culme de pe care se vedea Coștila, de unde am început și coborârea.

Cu brațele încordate pe ghidon, cu degetele pregătită să abuzeze la nevoie frânele, și ochiul ager la trafic, am coborât numaidecât cei aproximativ 2 km până la Turbăria Lăptici. În cei 2 km de coborâre, lacrimi s-au scurs (din lipsă de ochelari de protecție), degete s-au încleștat, mușchi s-au încordat la un maxim 43 km/h.

Merită să poposiți vreo 20-30 de minute la Turbăria Lăptici, Sit Natura 2000, să vă plimbați pe poteca din bârne de lemn și să descoperiți ecosistemul de acolo, o mlaștină acoperită cu mușchi și populată de jnepeniș, salcie pitică, mesteaceni, foaie grasă sau trifoi roșu. Este Turbăria situată la cea mai mare altitudine, aproximativ 1500 de m, la poalele Munților Lăptici, în lunca pârâului Scândurarilor, un afluent al Ialomiței. Cum noi am ajuns într-o după amiază, nu ne-am putut bucura de același peisaj de care s-a bucurat Anda, într-o dimineață răcoroasă. Nu confundați turbăria cu tinovul, tinovul este o mlaștină specifică zonelor joase.

După scurtul moment de răgaz la turbărie, ne-am continuat traseul, traversând Ialomița, pe malul său drept.

Am fi putut foarte bine să ne continuăm traseul spre Padina, iar de aici la Peștera, dar am preferat să lăsam pe a doua zi, când am ajuns aici motorizați, dar în formație completă.

Să tot fi fost vreo 6 când am intrat în Cheile Tătarului, pe lângă Grota Ursului, temperatura scăzând considerabil, permițând o creștere a confortului la pedalat, lucru care a fost susținut și de pantele mai puțin abrupte de pe partea asta a lacului.

În rest, vaci, brazi, malurile abrupte ale lacului și o plăcere nebună de a pedala, iar pe ici, pe colo câțiva grătaragii rătăciți, că doar suntem în zona 0 a grătarelor, vorba Mădălinei de la explorio.ro.

Am mai făcut o scurtă oprire la Cabana Bolboci pentru a admira încă o dată spectacolul dat de luciul apei în lumina unei zile lungi de vară, ignorând pe cât posibil grupul de motocicliști ce rotisau un purceluș de lapte în apropierea cabanei.

N-am putut rezista tentatiei, iar de aici până în camping am abuzat de frâne cât a trebuit, coborârea fiind destul de palpitantă, mai ales că în urma mea rămâneau șiroaie de lacrimi, la mare concurență cu firicelele de apă ce se scurgeau de pe versanți, și mai puțin praf.

Și ca să fie meniul complet, în ultimele sute de metri nu m-am putut abține să nu copilăresc puțin și să traversez un pârâiaș mai adânc decât se așteptau încălțările mele de trekking.

CITEȘTE ȘI: Trasee montante din România pe Open Street Map

Asta a fost tura Lacului Bolboci, pe care acum v-o recomand în sens invers, pentru a vă bucura mai mult de coborârea de pe malul său stâng.

Înainte de a ne întoarce spre casă, cel mic s-a bucurat de o mică plimbare prin Cheile Zănoagei, iar noi de un peisaj pe măsură.

Mai jos găsiți traseul, cu mențiunea că Transbucegiul e închis pentru reamenajare, responsabilitatea pentru potențialele incidente revenindu-vă în totalitate.